58 matches
-
analistă. D-na Papadat-Bengescu pornește oricând de la una din numeroasele contingențe ele vieții. Un gest, o privire, nemișcarea chiar, îi dă prilejul de a săpa în adâncime, adânc, până la ultimele straturi etice ale ființei nostre, purtând cu sine, în conturnația scoborâtoare, lumina străbătătoare a scafandrierului: inteligența sa. Fărâmele neînsemnate ale existenței capătă un înțeles; absurdul se motivează. E o competiție proprie sufletului modern. TUDOR VIANU Operă de maturitate, ciclul Hallipilor închide între coperțile sale toate datele experienței cuprinse în „documentele sufletești
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
o susțin și contemporanii, ca și subsemnatul, ea rămâne cel mai important om de lângă noi. Ființa care ne‐a dat viață, ne‐a alimentat ascensiunile încurajându‐ne, iar la coborâșurile întâmplătoare, adesea rezultat al pizmei răuvoitorilor, a suferit împreună cu noi, scoborâtorii. Poate și mai mult decât vict imizații. Selecționate din marea producție a creatorilor români, într‐ un moment când până și cei mai importanți dintre ei sunt din nou contestați, gestul nostru nu‐ i doar act de curaj civic, dar și
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
nepieritoare, sapă... Cad măștile uimirii carnavalești, pe rând, Istoria se-ncheagă din jertfe anonime Rămase în tăcere, ascunse, până când, Se dezvelesc strămoșii de straie-n întregime... Apoi, ca niște umbre, la un ospăț spontan, Rămânem să petrecem covoarele de stele, Scoborâtori din munte, în fiecare an Și mărgelind visarea, din plinele ulcele...
COVOARE DE STELE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83766_a_85091]
-
mai era nimeni În jur. Pe ceilalți nu-i auzeam deloc. Parcă niciunul nu s-ar fi gândit la nimic, niciodată. Uscățivul râse. - Moru! - se bătu el cu pumnul În piept. Sunt Moru, născut din Psara, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl din Cer. Sunt frate bun cu Moru al tău, pufni el În râs. Așa că știu multe. Știa de Ceața Adâncă. Știa de oamenii cei puțini de atunci, de la Început. Știa și de cuvintele care Îi salvaseră atunci, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
neamului meu, ei bine, se află chiar acum În fața ta. Tu cine ești de știi așa de bine limba asta a minții? - Sunt Krog, toiagul Tatălui, frate de sânge cu Moru, care Moru e fiul Psarei, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl. Dar tu? Femeia se foi În loc. Una dintre Însoțitoarele ei se apropie de ea și-i strecură ceva la ureche. - Dacă ești așa de mare, cum se face că am ajuns noi, niște biete femei, să te scoatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
celor strânși la sfat nu mă interesa. Indiferent ce vor hotărî Minos și ai săi, eu rămâneam toiagul Tatălui, bâta și piatra lui; eu eram fratele de sânge al lui Moru, iar Moru era fiul Psarei, nepot al Milei și scoborâtor din Tatăl din Cer. Eu eram cel căruia i se topea sufletul când Își amintea de Siloa. Eu ucisesem Încă din burta mamei. Eu eram Krog, mutul care știa cele mai multe vorbe. Eu doream să - și să - N-aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mic putea să ucidă ceva mare. Pe urmă, am aflat că, dacă pleci la lupta de sânge cu tovarășii potriviți, n-ai ce alege din vrăjmaș. Și, În sfârșit, am aflat că noi, oamenii neamului meu, ne meritam numele de scoborâtori din lupi. De ce nu se repeziseră bourii ăia asupra lupilor? Ce-i făcuse să stea locului? De ce erau atât de nepăsători? - mă gândisem atunci deși, În vremea aceea, n-aveam habar nici măcar ce Înseamnă să-ți pese de ceva... - Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care țineau cu Tatăl au Început să se caute unii pe alții și s-au vorbit Între ei. Cei pe la care ajunsese Krog, mai ales, spuneau că primiseră vestea de la Însuși trimisul lui Moru, care Moru era fiul Psarei și scoborâtor din Tatăl cel adevărat, care Tatăl scosese oamenii din Ceața Adâncă cu vorbele lui. Așadar, cei ce țineau de vorba Tatălui au Început să se vadă unii cu alții, spunând că nu-i puteau lăsa pe urmăritorii lui Krog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-ți aduci tu aminte cum cutare te-a tras odată de sub picioarele unui mamut furios, i-ai și slobozit săgeata În gât, of, of. Ce mai vremuri! Crezi că la fel a fost și Înainte de Ceața Adâncă? - Oi fi eu scoborâtor din Tatăl, dar asta nu știu, i-am răspuns, făcându-i cu ochiul. Numai că Logon știa bine ce simt, pentru că Îmi puse o mână pe umăr. - Of, of, măi Krog. Dacă tot Îl iubeai așa de mult pe Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Umbra, măi. Era una din clipele alea În care știam eu să mă sumețesc. Să le arăt celorlalți că sunt ucigașul mut, toiag al Tatălui și frate de sânge al lui Moru. - Mergeți unde vreți, am Început. Eu sunt Krog, scoborâtor din Tatăl, și caut puntea de pământ ce duce spre Apus, peste Marea cea mare, oriunde ar fi ea. Se făcu liniște. După o vreme, un omuleț bătrân, scund și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
toiagul Tatălui. I-am privit. Înlemniți, se uitau la mine cu ochii holbați, neîndrăznind nici să sufle. Nici măcar dinții nu și-i mai arătau. - Ia trimite la mine un vânător din ăsta mai cu minte, măi Logon, măi. Dacă sunt scoborâtor din Tatăl, o să-mi dea el vreun gând bun, dar până atunci, vreau să vorbesc cu unul dintre ăștia. Logon dădu să mă strângă de umăr, dar se opri În ultima clipă. Spuse: - O să-ți trimit un vânător cu minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Gemenii aveau să fie luntrea care să ne ducă spre Gheața nesfârșită Of, of, Siloa ... Eu sunt Krog, Vindecătorul, toiag al Tatălui, stăpân al vorbei, călător pe pământuri și mări - numai tu n-ai priceput că puteai să ai prunc scoborâtor din jumătate din Tatăl! Am ieșit dintre sulițe, trântindu-le, și am dat să strig la Logon cu glasul cel greu când, de sus de pe culme, am auzit un fluierat ascuțit. Am privit spre culme, Încordat din creștet până În tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
repede decât trebuie. Apoi: - Gau e ăla de-a Împuiat-o pe o femeie din satul tău, pe una Siloa. Gau Își râde de Krog seara, când oamenii se strâng la foc. Gau spune că ce fel de Tată sau scoborâtor din Tată este Krog, dacă el, Gau, a Împuiat primul o femeie pe care o voia Krog. - Gau, zici. - Gau, făcu Barra. Prostul! Parcă noi n-am ști că Krog nu se uită la femeie! Parcă noi n-am ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Krog, stăpânul vorbei. - Stăpân al vorbei, dar nu al apei, Îmi reaminti el, zâmbind din colțul gurii. - Of, of. Ia zi ce vrei, măi Dyas, măi! Răsuflă ușurat. Zise: - Aș vrea să le spui tuturor că Dyas este și el scoborâtor din Tatăl. Că suntem veri din bunici ale bunicilor bunicilor bunicilor noastre. Și că, iată, ne-am regăsit aici, după cum a lăsat Tatăl: un văr scoborât din Tatăl să-l treacă marea, ca stăpân al apei, pe vărul scoborât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În care te aruncă Umbra, așa că mi-ar plăcea să vorbească lumea despre mine pe la focuri, noaptea - cred că asta mi-ar face trecerea la Umbră mai ușoară. Lumea să-l țină minte pe Dyas ca pe stăpân al apei, scoborâtor din Tatăl, văr cu Krog și cu Moru, cel ce l-a trecut Marea cea mare pe stăpânul vorbei. Ce zici ? Se opri nițel, uitându-se la pâlcul de nori ce se aduna spre Miazănoapte. - Hmm... Se strică vremea. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să faci orice, măi Dyas. E chiar lucru ușor să fac din tine un văr de-al meu. M-am apropiat de el și i-am rostit cu glasul Tatălui: Eu, Krog, te numesc pe tine văr al meu și scoborâtor din Tatăl. Atunci, l-am Îmbrățișat, deși nu era nevoie de asta, dar era un gest scos la iveală de cuvintele pe care tocmai le rostisem. Pe de altă parte, era un gest care arunca primele semințe ale minciunii noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dar Dyas n-a dorit să le spună că cei pe care-i ducea pe Marea cea mare erau chiar neamurile lui Krog. - Cu vorbele astea trebuie să fii cu multă luare aminte. Altfel, amărâții ăștia o să spună oricui că scoborâtorii din Tatăl poartă ghinion. În noaptea aceea am fost cu toții tăcuți. Am stat numai lângă Nunatuk și am mângâiat-o așa cum Îi plăcea ei. La un moment dat, Dyas a spus: - Te pomenești că vorbele o să aducă mai mulți munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dupna scoase un horcăit supărat, iar oamenii lui deodată se strânseră În jurul său. - Dupna, se sumeți Gupal. Krog și ai lui sunt oaspeții noștri. - Sunt oaspeți pe cinstite, sau te porți frumos cu ei doar pentru că-s’ mulți? - Krog este scoborâtor din Tatăl. - Las’ că vedem noi când o să vină ăia de i-au luat urma, zise Dupna și, pufnind, se răsuci pe călcâie. O luă la pas, urmat de o bună parte dintre cei adunați În jurul nostru. Iar Gupal: - Iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În lume. Pe de altă parte, ticălosul de Șoim a avut și el copii. Hadat, bătrâna care ți-a adus pruncii pe lume, se trage din Șoim, iar Dupna e fiul ei. Cred că trebuie să Însemne ceva că o scoborâtoare din Șoim a adus pe lume copiii scoborâtori din Kron, dar n-o să vorbim despre asta, căci aduce ghinion. Ăsta e Dupna, Încheie el. Iar el, chiar că ți-este un fel de văr, nu o venitură de om, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Șoim a avut și el copii. Hadat, bătrâna care ți-a adus pruncii pe lume, se trage din Șoim, iar Dupna e fiul ei. Cred că trebuie să Însemne ceva că o scoborâtoare din Șoim a adus pe lume copiii scoborâtori din Kron, dar n-o să vorbim despre asta, căci aduce ghinion. Ăsta e Dupna, Încheie el. Iar el, chiar că ți-este un fel de văr, nu o venitură de om, ca Dyas acela. - Săracul Dyas, am pufnit În râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trecut și noi Marea cea mare, iar după ce am ajuns din nou pe pământul tare, am Început să aflăm tot mai multe din lucrurile pe care le făcuseși. Că ai spus tuturor despre un Vindecător că ți-e văr bun, scoborâtor din Tatăl. Că lui Nunatuk i se apropia sorocul. Că pe vânătorii tăi de Încredere Îi cheamă Tek, Barra și Kikil. Că văzuseși un val de mare uriaș care te speriase. Că mâncaseși mațe de vită cu o noapte Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mama mea nu mă cunoaște și ea mă vede zilnic, mă crede încă nevinovat ca o fecioară, când poate am ajuns mai rău ca ultima puttana și-mi evită mereu privirea, întorcându-se către tufele de arbuști de la marginea drumului scoborâtor, n-are rost să-l întrerup cu întrebările mele, mai mult l-aș speria și, mă apucă brusc de braț, făcându-mă să mă opresc în mijlocul drumului pietruit, Aș vrea să-ți prezint pe cineva! cu febrilitate ferindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
definește mai precis menirea și își limpezește orizontul liric. În Ctitorie în albastru (1972) și Voievod de stea (1973) nu va mai rămâne decât o impetuozitate exterioară a declamației, echilibrată însă de o sfiiciune a dezrădăcinatului. Pentru cel ce era scoborâtor din pădurile Țării de Sus, peisajul natal devine obsedant: „Căutați-mă prin păduri, printre ape, / Fiindcă acolo mă limpezesc, acolo curg” (Căutați-mă). Se face simțită aici glisarea de la jubilația omului cetății către bucuriile mici, intime („o bucurie de dor
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
muzicală, iar eu sunt în stare să stimulez această calitate, fie și cu lipsa calităților mele vocale... BUBU Ei bine, cu domnul Bubu (care în franceză se scrie BOUBOU) altfel stau lucrurile. Acest domn-pisoi pare un adevărat cavaler me- dieval, scoborâtor din cine știe ce vestită ramură de nobili de prin partea locului. Dumnealui e fudul-reținut, stă cu zgaibele în sus doar la mângâierile stăpânilor săi, pe care îi tratează ca pe niște slujitori de curte. Pe ceilalți, inclusiv pe mine, îi privește
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
odioase și criminale, de acum înainte vă doresc să aveți parte numai de ce ne-ați făcut voi nouă! Iar Elio din scrierea amintită mai sus este Ilio de pe tăblițele de plumb ale strămoșilor mei, adică luminații sau fiii luminii neamului scoborîtor din zei al geților. Dar făcătura canonizată la Jamnia în anul 90 mai este demascată și de Facerea 3,22 unde se povestește cum Adam și Eva mănîncă din mărul cunoașterii iar Jupî- nul din ceruri află și îi blestemă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]