308 matches
-
călărie, nu erau cai de călărie în Vladia, însă cizmele înalte erau potrivite pentru ulițele tîrgului, se îndreaptă cu pasul său ușor săltat, orice aviator care se respectă provine din cavalerie, către capătul celălalt al așezării, către Cramă, s-a scoborît repede de pe coasta înzăpezit-noroiată și a sunat la poarta mare din blăni de stejar, întărită cu drugi de fier. Probabil că l-a văzut cineva pe fereastră, de vreme ce poarta s-a deschis după un bîzîit ușor. Era o inovație adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe prispă, cărînd necuratu-n spate o sarcină de lemne cît o șură și purtînd-o ușor ca pe o straiță de grîu... Bine, bine, dar pe Fecioara Maria la Pișcari ai văzut-o? — Da’ cum nu, că doară din icoană o scoborît și o venit spre mine cînd... — Uite, pe asta n-ai voie s-o vezi, ai Înțeles? Pe dracu’, tanti Florico, poți să-l vezi matale de cîte ori vrei, Îți dăm voie! Și pe matangalițele alea, motopraștiile, cum le-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ȚÎganu cu oale și cu ulcele, cu ulcioare și cu oluri cu țurgalăi, haidați, măi! striga el, adunînd lume În jurul carului Încărcat de vase. Hai la oluțuri, Îi dădea Înainte Mihai, iaca, mă sui pe ele și nu se sparg! — Scoboară, omule, de pe oluț că tii sparge tu, rîdeau „pișcăranii“, cum obișnuiau ei să-și zică. Numele satului venea de la țipari. Erau pline bălțile Crasnei de vietățile astea lungi, subțiri și cafenii semănînd cu șerpii. Unii le spuneau „cici“, alții „pișcari
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Maria Costin, născută În 1907, la Hegewisch, Illinois. Aveam atunci cote de dat la stat, necazuri mari pe cap, mai spunea ea, nu ne ardea nouă de minuni! — Ori de cîte ori și-o arătat fața În biserică și o scoborît din icoană, o am văzut pe Maica Sfîntă, mărturisea bunica Maria Ruba, născută la Pișcari În 1895. Iară cînd o tunat și o fulgerat de la altar și Măicuța Sfîntă s-o Înălțat și s-o uitat la credincioși de sus
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
săpat un puț adânc, care da în niște pivnițe de piatră. Coșciugul a fost dus lângă acel puț și coborât în pivniță cu ajutorul unor lanțuri cu scripete. Cine avea curajul să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe mort de toate hainele sale, și l-au zvârlit într-un cuptor de fier, care era bine încins și au închis portița. Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
golesc sisific, nu poate să împiedice singura certitudine, de care, însă, nu tu apuci să te convingi, ci altul, care nu-și va mai aminti de tine, a unei lumi de rosturi aproximative: "De mult păzește cripta și treapta ce scoboară,/ Dar vremea, nentreruptă de morți și crăci uscate,/ Prin mîinile tăcerii, de ceară, se strecoară/ Ca un fuior de pulberi și brume deslînate.// Intercalate-n ritmul unicului viu vers/ Ar mai simți cadența, de-a pururi ascultată/ De valuri și
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
l-am ascultat pe amerikan, să dăm cuvântul pianistei: "spuneai că istoria poeziei nu ne mai poate adăposti/ și că e prea târziu pentru niște scafandri ca noi/ dar submarinul tocmai pentru asemenea lucru de harțag e potrivit/ să se scoboare leneș ori să urce vertiginos la suprafață/ cât să dea de un teritoriu prea puțin scobit/ de o ploaie cu broaște în scrâșnet năpădit/ de un smochin sălbatic ars din temelie și răsădit/ (...) merită să scrii pentru îngenuncheri și ispite
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
psihedelice cui le lași/ îl zgândări atunci pianiasta pe amerikan/ la naiba-n praznic îi răspunse beatnikul/ vremurile în care simțeam sub vulcan s-au dus/ hai trezește-te din nefiresc și nepământesc/ vino în realitatea de aici și acum/ scoboară-te din tramvai urcă-n metroul scrijelit cu grafitti/ de trăitorii la periferie/ bea o bere cu mine fii măcar puțin slinoasă și năpădită de murdărie/ fii reală și nu boreală/ lasă-te prinsă-n cacealmaua prezentului dar nu cu
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
de femme. L’identité féminine dans la fiction occidentale, Paris, Gallimard, 1996, pp. 152-153). 6 Ileana Corbea, Nicolae Florescu, Biografii posibile, I, Buc., Eminescu, 1973, p. 87. 7 Ibidem, p. 149. 8 V. portretele Luciei Demetrius, sub titlul S-a scoborât o fată în literatură, în Memorii III (ed. cit., pp. 325-328), al Ioanei Postelnicu și al Soranei Gurian în Aqua forte (ed. cit., pp. 603-609; 613-616). 9 Cf. Nathalie Heinich, Etre écrivain. Création et identité, Paris, La Découverte, 2000; Judith
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
tramvaie. Înghesuială ca în orice vehicul public din Europa. Intrăm în oraș pe străzi largi, porți cu terenuri goale sau clădiri neisprăvite de o parte: sunt viitoare clădiri monumentale ale partidului care așteaptă spiritul războiului. Primul sentiment: dezamăgirea. Dar ne scoborâm într-o stradă, numită bineînțeles Schillerstrasse. Câțiva pași și iată o delicioasă piață mică, dominată de o primărie gotică, câteva palate, resturi ale Renașterii și o casă cu două etaje, galbenă, în stilul calm al secolului XVIII: casa lui Goethe
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
bea un pahar cu o dulceață, după atâta zăduf, că pe noi ne-a urgisit Domnul să umblăm pe la fânețe, pe la pruni, nu să stăm la umbră în parcul stabilimentului de băi... Ilie era și el însetat. - Bucuros, nașule. Intrară, scoborâră de pe cai, pe care îi dădură în grija lui Tonea, omul de la grajd (părintele avea vreo patru perechi); din cerdacul înalt se ivi și coana preoteasă. - Dă-ne câte o dulceață, Hisafto, strigă popa de jos, că ne-a toropit
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
ta, FEMEIE. În sânul tău ‒ izvorul omenirii- Ai adunat tandrețea lumii toată Și ne-ai hrănit cu pulberea iubirii În sufletul de mamă amestecată. Surâsul tău aduce primăvară, Focul din ochi, invazii de lumină Iar glasul blând din ceruri se scoboară Și face clipa zilei mai senină. Și când ești tristă, tu tot frumoasă ești Iar lacrima ți-nnobilează fața; S-au scris, în vreme, poeme și povești, Cum te-ai luptat, zeiță, tu cu viața. Nu mă pricep mai aprig
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
DINCĂ Către apus se-aprind chindii Și ruginește frunza-n vii; Pe nesimțite și-ndrăzneț Se-nalță câte-un nor răzleț Și dă de veste în lumină De ploile care-au să vină; Se-așează liniștea-n frunziș Și se scoboară pe furiș Zâna cu sâni fierbinți și tari, Cu ochi de foc, cu buze mari Și coapsele de struguri copți, Cu pielea mirosind a nopți, Cu părul răvășit de vânt, Cu zâmbet minunat și sfânt, Să-mprăștie din mâna ei
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
sărut, ... Citește mai mult DE TOAMNĂde Nicolaie Tony DINCĂCătre apus se-aprind chindiiși ruginește frunza-n vii;Pe nesimțite și-ndrăznețSe-nalță câte-un nor răzlețși dă de veste în luminăDe ploile care-au să vină;Se-așează liniștea-n frunzișși se scoboară pe furișZâna cu sâni fierbinți și tari,Cu ochi de foc, cu buze mariși coapsele de struguri copți,Cu pielea mirosind a nopți,Cu părul răvășit de vânt, Cu zâmbet minunat și sfânt,Să-mprăștie din mâna eiBelșug și darul
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Acasă > Poezie > Credință > DE ÎNVIERE Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului De Înviere îngeri se scobor Din cer, cu-nfățișare omenească Dar poposesc întâi lângă vreun nor, Să-și stingă aură Dumnezeiasca. Și merg prințe acei ce ruga o ridică, Catre Iisus, Pastorul Fericit, Care în chin s-a stins, dar fără frică Să-nvingă moarte
DE ÎNVIERE de NELU PREDA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384954_a_386283]
-
DINCĂ Către apus se-aprind chindii Și ruginește frunza-n vii; Pe nesimțite și-ndrăzneț Se-nalță câte-un nor răzleț Și dă de veste în lumină De ploile care-au să vină; Se-așează liniștea-n frunziș Și se scoboară pe furiș Zâna cu sâni fierbinți și tari, Cu ochi de foc, cu buze mari Și coapsele de struguri copți, Cu pielea mirosind a nopți, Cu părul răvășit de vânt, Cu zâmbet minunat și sfânt, Să-mprăștie din mâna ei
DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384401_a_385730]
-
metalică... Banii se rostogoliseră făcând un zgomot supărător. După ce-și ridicase, pe rând, toți creițarii, mormăise a salut și se îndepărtase destul de uimit. Interesant era că refuzul îi stârnise admirație, nicidecum uimire ori supărare. Grăbise pașii. Și, când să scoboare podețul, întorsese instinctiv privirea. Descoperise că cel întâlnit dispăruse, iar pe toată insula nu se zărea nici țipenie de om. O apucase spre una din ieșirile din parc, ducând cu sine senzația că-și întâlnise... geamănul! Da! Da! Și încredințarea
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
cerul, Ce cutremur s-a făcut! Și s-a adunat tot sfatul, Pentru omul cel căzut. Ce mai zbucium, ce mai clocot Se aude din văzduh Împresoară într-un tropot, Și coboar-apoi în duh! Și-ntr-un strop nemărginit Ce scoboară-n fulgerare O lumină-n infinit Îl ridică din strânsoare! Vin copiii toți în fugă Și ajung dintr-o suflare, Plânsul lor cândva o rugă, Azi credință ce nu moare! Referință Bibliografică: RUGĂCIUNEA UNUI COPIL / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
poți înțelege,,Glasul sfintei mele plângeri !’’... XIV. DE-INVIERE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016. DE-ÎNVIERE Coboară îngerii ,coboară La Mănăstirea Lainici de-Înviere Chiar dacă stânca-i rece,te-nfioară În suflet pace-adâncă se scoboară Când cu Lumina Smeritul Stareț trece O bucurie mare se revarsă Cântă și piatra dintre brazi și ulmi Totul se umple de-ndumnezeire Iar ,,taina-nsuflețită de simțire’’ Se urcă până sus pe-nalte culmi Vino, aici creștine fără teamă Sfântul
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
intelectuală de necrezut, în fine, «Divina Comedie» este cea mai perfectă versiune a acestei celebre poeme”. Participând la prima ședință a Academiei, la intrarea sub cupolă este primit cu aplauze și-i salutat de președinte, care-i spune: „V-ați scoborât prin voința voastră la București, între noi, de pe înălțimile frumoase și românești de la Năsăud. Acum, prin munca voastră, vă ridicați la punctul cel mai înalt pe care poate să vi-l prezinte cultura română, ocupând un scaun în mijlocul nostru. Bun
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
poate să vi-l prezinte cultura română, ocupând un scaun în mijlocul nostru. Bun venit noului și distinsului nostru coleg George Coșbuc”. Cuvinte la care poetul răspundea: „Aceste cuvinte sunt pentru mine ca o punere de mâini pe capul meu, ca să scoboare asupra mea harul acelui spirit care luminează și conduce opera Academiei. Vă mulțumesc și dumneavoastră, domnilor membri, că m-ați găsit vrednic să fiu părtaș în mijlocul dumneavoastră, ca să fiu și eu o părticică de suflet în sufletul cel mare al
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
dincolo de gard, când o aud cântând, așezată pe ramurile de meri, Bachianas Brasileiras nr. 5 al ei? Ce să caut eu acolo? Nu vreau să mai aud melodia aia a lui Heitor Villa-Lobos. Mie să-mi cânte păsările cerului, să scoboare aici, lângă casă, să nu mai trec gardul în grădină, nici măcar cu gândul, nu trebuie să deschid porțile de acolo ca să înțeleg ce cântă ele, eheee!, ce bucurie pe capul lor, uneori, ce tristețe alteori! Nu-mi mai trebuie Bachianas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
caracteristic al simbolismului. În urma procesului natural de intelectualizare și de științism al epocii noastre s-ar putea întîmpla ca, sărăcit în izvoarele sale, lirismul să invadeze în domeniile speculației intelectuale, aducând motive noi de inspirație. Omul de știință ce se scoboară în infinitul mic prin ajutorul microscopului sau se avântă în infinitul mare prin telescop, astronomul ce pătrunde armonia sferelor cerești sau matematicianul ce sondează calculul probabilităților, entomologul sau metafizicianul - sunt capabili de emoțiuni puternice. Nimic nu se împotrivește ca aceste
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mâzgălite pe suprafața acelui mic petec de hârtie în toamna anului 1944. Un șervețel oarecare de șters pe mâini puternic îmbibat însă cu duhul a milioane de vieți ucise în numele unui deziderat completamente nesfânt... Ca un semn parcă al Cerului scoborât peste nota de final a fiecărui destin strivit cu duritate în bezna sângerie a morții dominante, mulțimile de cruci improvizate din lemne anevoie legate unul de celălalt au dominat într-o rână, dar creștinește, căpătâiul tuturor gropilor comune săpate în
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
iară SONET EXASPERAT umil se pierd în pulberi omeniri din când în când - o rază minunată smulge și izbăvește printre miri un fir de colb al lui „a fost odată” pe-o creangă sui înalt spre Dumnezeu pe alta mă scobor între suspine: la mijloc de cântar - oar' cine-s eu? ...stejari foșnesc - tot între rău și bine... dungat pușcăriaș mă plimb prin lume purtând stigmatele amestecat ...decât să-ntreb și nimeni nu mă-ndrume mai bine-s ucenic la fulgerat
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]