50 matches
-
apucă elegant șervetul de lângă el și se șterge tacticos pe mâini înainte de a răspunde: — Totul a pornit de la un fost sclav de-al tatălui meu... Refuză politicos para pe care i-o întinde Gallus: — Mulțumesc, dar n-am terminat încă... Scociorăște din ochi printre legume. Parcă ar mai adăuga ceva. Nu se poate hotărî însă. Renunță, cu un oftat: — Otacilius îl chema. — Pe cine? întreabă ușor dezorientat Asinius Gallus. — Pe sclav, pe cine naiba? se zborșește Scribonius Libo. Mai trage cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
era cam patetic, cam exagerat în felul cum se gîndea, însă știa că gîndește bine. Dintre toți doar Leonard Bîlbîie avea această capacitate de a se detașa, de a vedea printre ochiurile plasei care îl cuprinde pe orice detectiv cînd scociorăște cu amănunțime în realitate, căutînd un anume fir, anume dovezi care să folosească deducției sale. Leonard Bîlbîie și el însuși. Doar ei doi. A simțit un început de durere în vîrful degetelor, era aidoma celei pe care o avusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cum? foarte bine! acolo, ca în sânul lui Avram! Ți-o spun eu, neică Marine, pe onoare! Omul dădu din cap. Crâșmarul îi puse în mână a doua țuică. O sorbi și pe asta încet. Începu după aceasta să se scociorască în chimir. Scuipă cu greață și mormăi: Nu-i!... Ce să fie? Tutun! tutun! strigă Sandu. Las’ că-ți dă boierul Niculiță un pachet!... Așa boier zic și eu; om nu glumă! Și-ai văzut ce cal are? Un zmeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
desculț și cu capul gol. Priveau și soldații înșirați pe drumeag. Bătrâna secera. O auzeam gemând din când în când. Bătrânul întoarse o clipă capul peste umăr, fără să se uite la noi, sau fără să ne vadă, apoi se scociorî la brâu și trase punga. O deschise și scoase un gologan. Făcu câțiva pași prin holdă. Întinse banul luciu babei. Abia-i auzeam glasul: —Babă hăi, iaca, să bei desară un pahar de rachiu cu undelemn... Are să-ți facă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și boierul cel bătrân. Din cerdac, cuvioasă, cu genele plecate, privea neclintită călugărița. Stăpânul trecu spre primar și-l luă la o parte. Vorbiră încet, foarte puțin. Avrămeanu se descheie domol la blană, vârî o mână la piept și se scociorî prelung. Trase un portofoliu, îl cercetă, scoase ceva din el, și domnu Vâlcu se grăbi să primească o hârtie. —Vă mulțămesc foarte mult, zise cu un zâmbet larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o cărare de dindos, vătaful își ațintea căutătura spre căsuța lui care era în coasta ogrăzii boierești, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei. Până ce intra pe poartă, Alexa Grecu n-o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă și-n căsuța albă cu geamuri lucitoare în fața căreia făceau puțină umbră doi zarzări bătrâni, cu trunchiurile noduroase. Descăleca repede și zvârlea unui argățel frâul. Suia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vînjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrînceau pe acei orbi neputincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au fost mai aproape ca timp, au amintiri mai bine conturate, au supt lapte cu miere fără amelioratori, de la surse paradiziace. Ei sunt marii artiști de geniu cu opera cărora ne hrănim ca să ne putem aduce și noi aminte câte ceva, scociorând gena cu pana. Știi cum e arta? E ca și cum ai visa că ești într-un palat din "O mie și una de nopți", vezi toate minunățiile de pe lume, toate comorile posibile și imposibile, te întorci apoi în lumea reală, știi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ustensile pentru pregătirea hranei, cratițe, produse de toaletă - iar cei trei s-au pus pe treabă cu râvnă și bine dispuși. Charlie a călcat peste cutiile frumos așezate de cei trei ca să ajungă la stocul de sucuri. Băiatul a mai scociorât printr-o cutie cu snacks-uri, iar Jina abia s-a abținut să nu-l tragă de-acolo de-o ureche și să-l umilească trimițându-l departe de grup. În cei doi ani cât lipsise din oraș, Charlie se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
am început să mă îmbrac, mi-am luat geanta și m-am îndreptat către ușă. Apoi am avut un moment de ezitare. Mi-am dat seama că nu aveam nimic altceva în viața mea care să îmbrace aspecte pozitive. Am scociorât prin geantă până când am găsit un pix și mi-am scris numărul de telefon pe o bucată de hârtie, pe care am pus-o pe perna lui Chris. N-am îndrăznit să repet faza pe care i-o făcusem lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
kilometri mai spre vest de țara asta plină de pârloage, tot mâța aș fi tras-o de coadă fiindcă nici pe acolo munca cinstită nu a îmbogățit, nu îmbogățește și nici nu va îmbogăți pe nimeni. Cât timp dumneavoastră vă scociorâți prin buzunare pentru a-mi acorda creditul solicitat, dați-mi voie să mă gândesc la un lucru extrem de important: Ce voi face eu dacă devin așa de bogat după tragerea Loto? Cred că nu este om fără parale în buzunare
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
crudă. ― Îți place? ― Ce? întrebă absent Ionescu. ― Poezia. ― N-ai treabă! ― Pot să compun și alta. Nu mă satur niciodată de poeziile cu fluturi albaștri. ― Am băgat de seamă. Și se întrebă din nou ce caută aici, în pivnița întunecoasă, scociorând pământul alături de un nebun. Dascălu începu din nou să improvizeze versuri, pe urmă o lăsă baltă. Ionescu întoarse capul. ― Ce s-a întîmplat? ― Prima parte e mai grea. Nu-mi iese întotdeauna. Ascultă... Tu ce-ai să faci cu banii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
izbi palmele. Propuse pe un ton care încerca să galvanizeze: ― Să jucăm tabinet! Sânt sigură că nu vom observa când trece timpul. ― N-am chef! făcu scurt Matei. ― Nici dumneavoastră, domnule Popa? Bătrânul clătină hotărât capul. Melania Lupu oftă și scociorî în pungă după altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai vrei bătaie? Ca și cum s-ar fi rușinat, cîinele se făcea că are altă treabă și refuză definitiv o nouă confruntare. Pînă aici n-a fost rău, concluzionez optimist. Nu după mult timp văd un container și acolo o băbuță scociorăște. Scoate tot și aruncă pe jos, ceea ce în timp a acumulat în zonă un strat gros de pungi și gunoaie. Mamaie, nu arunca pe jos. Pune totul înapoi, spun eu, luînd aspectul unui ecologist. Asta grijă să mai am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de pricepute? - Nimeni nu rămâne alături de ele. Dar, dacă mă mai lăsai o noapte cu Runa, sunt sigur că ar fi venit ea cu noi ca să ne arate unde trebuie să ajungi... Iarăși am simțit acel țurțure subțire cum Îmi scociora prin mațe, dar Enkim pufni În râs. - În afara mea, măi Krog, măi, tu n-ai mai avut nici un prieten. Nu știu eu prea limpede ce urmărești tu, dar chiar și după ce o să aflu tot, să nu-ți fie teamă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
îi place să mănânce ca porcul, și să bea precum cămila, fără a înțelege că e criză și că e musai să strângă bine cureaua. Una-două, cum întorci ochii în altă parte, hop, îl și vezi la ghena de gunoi, scociorând în tomberoane, după ceva de mâncare. O să-i trasez sarcină Leanței, ca în calitate de Ministru de Interne, să întărească paza la gunoaie și fără milă, să-i amendeze pe cei care încalcă legea, prin evacuare forțată, din apartamentele lor. Iar, în calitate de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
văd eu ce îți face? i-a prevenit Pâcu. Să nu te puie cel viclean să faci una ca asta, că cu mine ți-ai găsit nașul, Pâcule! l-a amenințat prietenește moș Dumitru. Parcă văd că data viitoare mai scociorăște el prin fundul trăistii și scoate de acolo ce nici prin gând nu ți trece - a continuat vorba Hliboceanu. Cum văd eu, tu arvunești povestea pe data viitoare, Hlibocene. Ce ar fi să ne mai spui și tu o poveste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
seama? Femeie care montează și demontează și iar remontează o pușcă inutilă. Da. L-am prins. Mi se pare că ăsta-i titlul potrivit. Și nici să nu-ți treacă prin minte să-mi faci fotografia asta, Faulques. Te aud scociorând prin geanta cu camere foto. Adevărata artă modernă este efemeră ori nu este deloc. Pictorul de război a tras piedica flintei și a pus-o În locul unde stătuse. Apoi a căutat o cămașă curată (mototolită și aspră, fiindcă o Întindea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Răspunde-mi, te rog. Vorbesc de milă, nu de tehnică. Faulques a tăcut. Stinghereala Îi era tot mai mare. Totul mergea prea departe. Dar era În toate acestea o plăcere sinistră, a hotărât, ca bărbatul care Își bănuiește nevasta și scociorăște până se ridică, triumfător, cu dovada. Ca și cum ți-ai luneca ușurel degetul peste tăișul ascuțit al unui brici rupt. Markovic stătea tot pe treaptă. A dat molcom și afirmativ din cap, de parcă tocmai auzise un răspuns pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acest peisaj fuseseră demolate cu tunul În săptămâna pe care Olvido Ferrara și el o petrecuseră Într-un hotel din Cavtat, asistând la spectacolul dat de Dubrovnik sub bombele sârbești. Unii ziceau că fotografia de război era singura care nu scociora prin nostalgii, dar Faulques nu era sigur de așa ceva. În cursul acelor zile, rămâneau pe terasa odăii, În fiecare noapte după cină, cu un pahar În mână, și priveau cum ardea orașul În depărtare, cum se reflectau vâlvătăile incendiilor În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Adevărul e În lucruri, nu În noi, și-a amintit. Dar are nevoie de noi ca să se manifeste. Olvido ar fi continuat să râdă, s-a gândit, dacă l-ar fi văzut În clipa aceea cu coperta revistei În mână, scociorând printre uneltele de pictat, tuburi și flacoane goale, pensule, cărțile care invadaseră masa. Și-o aducea aminte trântită pe jos, pe covor, decupând ore În șir fotografii unde singurul element viu era urma imprecisă a oamenilor stinși ca niște fantome
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
femela dracului se face dracă, palatul se feminizează în palată, copacii în copace, țiganii visă, se cîrmează, locurile sunt puste, întîmplarea e jeloasă, soarta e scîrbeață, boierii sunt plini de bogătate. Numai Eminescu mai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistemă. Budai n-a avut nevoie să umfle comedia ca Tassoni, pentru motivul că țiganii sunt de la sine o caricatură a societății umane. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hărmălaie și orbească înfuriere sunt aspecte tribale obișnuite, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]