50 matches
-
desculț și cu capul gol. Priveau și soldații înșirați pe drumeag. Bătrâna secera. O auzeam gemând din când în când. Bătrânul întoarse o clipă capul peste umăr, fără să se uite la noi, sau fără să ne vadă, apoi se scociorî la brâu și trase punga. O deschise și scoase un gologan. Făcu câțiva pași prin holdă. Întinse banul luciu babei. Abia-i auzeam glasul: —Babă hăi, iaca, să bei desară un pahar de rachiu cu undelemn... Are să-ți facă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și boierul cel bătrân. Din cerdac, cuvioasă, cu genele plecate, privea neclintită călugărița. Stăpânul trecu spre primar și-l luă la o parte. Vorbiră încet, foarte puțin. Avrămeanu se descheie domol la blană, vârî o mână la piept și se scociorî prelung. Trase un portofoliu, îl cercetă, scoase ceva din el, și domnu Vâlcu se grăbi să primească o hârtie. —Vă mulțămesc foarte mult, zise cu un zâmbet larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o cărare de dindos, vătaful își ațintea căutătura spre căsuța lui care era în coasta ogrăzii boierești, pe-un dâmb, nu departe de apa Moldovei. Până ce intra pe poartă, Alexa Grecu n-o slăbea din ochi. Cu privirile-i negre scociora ograda plină de acareturi, înconjurată de gard de ostrețe, și parcă voia să pătrundă și-n căsuța albă cu geamuri lucitoare în fața căreia făceau puțină umbră doi zarzări bătrâni, cu trunchiurile noduroase. Descăleca repede și zvârlea unui argățel frâul. Suia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aminte că totul mă îngrozea. Mi se lungise botul, îmi clănțăneau dinții iar pe spinare mi s-au zbîrlit peri aspri. Ca să scap de spaimă, am scos din gîtlej un urlet. Simțeam cum îmi cresc colții și-n măruntaie mă scociorăște foamea. Năzuind la lărgime, am început să sar pe pereți. Afară am ronțăit pe loc o vietate care îmi ieșise în cale. Cerul mă apăsa ca un tavan: cu gheare și cu dinți, din el pîndeau de pretutindeni ochi. Cîndva
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
am început să mă îmbrac, mi-am luat geanta și m-am îndreptat către ușă. Apoi am avut un moment de ezitare. Mi-am dat seama că nu aveam nimic altceva în viața mea care să îmbrace aspecte pozitive. Am scociorât prin geantă până când am găsit un pix și mi-am scris numărul de telefon pe o bucată de hârtie, pe care am pus-o pe perna lui Chris. N-am îndrăznit să repet faza pe care i-o făcusem lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
golit-o a fost cea a doctorului. Bătrânul care, tăcut, căra găleată după găleată, se oprise să-și aprindă o țigară. Luna lucea sub meri. În mormanul de murdărie răsturnat la o rădăcină, moșneagului i se păru că sclipește ceva ; scociorî cu un vreasc și scoase o linguriță. O șterse în iarbă și de turul pantalonilor. Deși pe loc nu i-a dat importanță, o băgă totuși în buzunar. Când să scoată cârpa cu care, după ce termina treaba, se ștergea pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
crudă. ― Îți place? ― Ce? întrebă absent Ionescu. ― Poezia. ― N-ai treabă! ― Pot să compun și alta. Nu mă satur niciodată de poeziile cu fluturi albaștri. ― Am băgat de seamă. Și se întrebă din nou ce caută aici, în pivnița întunecoasă, scociorând pământul alături de un nebun. Dascălu începu din nou să improvizeze versuri, pe urmă o lăsă baltă. Ionescu întoarse capul. ― Ce s-a întîmplat? ― Prima parte e mai grea. Nu-mi iese întotdeauna. Ascultă... Tu ce-ai să faci cu banii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
izbi palmele. Propuse pe un ton care încerca să galvanizeze: ― Să jucăm tabinet! Sânt sigură că nu vom observa când trece timpul. ― N-am chef! făcu scurt Matei. ― Nici dumneavoastră, domnule Popa? Bătrânul clătină hotărât capul. Melania Lupu oftă și scociorî în pungă după altă bomboană. Matei începu să se plimbe prin încăpere. Se opri deodată speriat. ― Dumnezeule! Ce-i asta? O grimasă oribilă strâmbă trăsăturile Valericăi Scurtu. Se repezi cu brațele întinse. Ultimul suspin al femeii îi atinse obrazul. Mirosea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de pricepute? - Nimeni nu rămâne alături de ele. Dar, dacă mă mai lăsai o noapte cu Runa, sunt sigur că ar fi venit ea cu noi ca să ne arate unde trebuie să ajungi... Iarăși am simțit acel țurțure subțire cum Îmi scociora prin mațe, dar Enkim pufni În râs. - În afara mea, măi Krog, măi, tu n-ai mai avut nici un prieten. Nu știu eu prea limpede ce urmărești tu, dar chiar și după ce o să aflu tot, să nu-ți fie teamă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
La revedere, domnu Mihai! Nu vin târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
îi place să mănânce ca porcul, și să bea precum cămila, fără a înțelege că e criză și că e musai să strângă bine cureaua. Una-două, cum întorci ochii în altă parte, hop, îl și vezi la ghena de gunoi, scociorând în tomberoane, după ceva de mâncare. O să-i trasez sarcină Leanței, ca în calitate de Ministru de Interne, să întărească paza la gunoaie și fără milă, să-i amendeze pe cei care încalcă legea, prin evacuare forțată, din apartamentele lor. Iar, în calitate de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
seama? Femeie care montează și demontează și iar remontează o pușcă inutilă. Da. L-am prins. Mi se pare că ăsta-i titlul potrivit. Și nici să nu-ți treacă prin minte să-mi faci fotografia asta, Faulques. Te aud scociorând prin geanta cu camere foto. Adevărata artă modernă este efemeră ori nu este deloc. Pictorul de război a tras piedica flintei și a pus-o În locul unde stătuse. Apoi a căutat o cămașă curată (mototolită și aspră, fiindcă o Întindea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Răspunde-mi, te rog. Vorbesc de milă, nu de tehnică. Faulques a tăcut. Stinghereala Îi era tot mai mare. Totul mergea prea departe. Dar era În toate acestea o plăcere sinistră, a hotărât, ca bărbatul care Își bănuiește nevasta și scociorăște până se ridică, triumfător, cu dovada. Ca și cum ți-ai luneca ușurel degetul peste tăișul ascuțit al unui brici rupt. Markovic stătea tot pe treaptă. A dat molcom și afirmativ din cap, de parcă tocmai auzise un răspuns pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acest peisaj fuseseră demolate cu tunul În săptămâna pe care Olvido Ferrara și el o petrecuseră Într-un hotel din Cavtat, asistând la spectacolul dat de Dubrovnik sub bombele sârbești. Unii ziceau că fotografia de război era singura care nu scociora prin nostalgii, dar Faulques nu era sigur de așa ceva. În cursul acelor zile, rămâneau pe terasa odăii, În fiecare noapte după cină, cu un pahar În mână, și priveau cum ardea orașul În depărtare, cum se reflectau vâlvătăile incendiilor În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Adevărul e În lucruri, nu În noi, și-a amintit. Dar are nevoie de noi ca să se manifeste. Olvido ar fi continuat să râdă, s-a gândit, dacă l-ar fi văzut În clipa aceea cu coperta revistei În mână, scociorând printre uneltele de pictat, tuburi și flacoane goale, pensule, cărțile care invadaseră masa. Și-o aducea aminte trântită pe jos, pe covor, decupând ore În șir fotografii unde singurul element viu era urma imprecisă a oamenilor stinși ca niște fantome
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-te! De aceea, împăcându-mi sufletul și liniștindu-mă în această privință, m-am culcat. Dar ce, credeți că am putut adormi? Fel de fel de idei îmi fluturau prin creier, îndepărtându-se și apropiindu-se, câte una mai îndrăzneață scociorând chiar, ca un sfredel, așa încât am dat vina tot pe babă și m-am ridicat din pat. Și pentru că era miezul nopții și în casă era o liniște ireală, mi-am zic că n-ar strica să înșir câteva gânduri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o spui nimănui. Nu simt nici un fel de durere. Scociorăște adânc până ajungi la loc sănătos că eu nu simt nimic, durerea sufletului meu este atât de mare, încât pe cea a cărnii nu o mai simt. Când termini cu așchiile din picioarele mele, încearcă să-i liniștești durerile lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Observ dificultatea și intervin cu îngăduință, mîngîi micul omuleț și-l invit în casă. În loc de încurajare, am provocat o adevărată panică în căpușorul cu ochi superbi. Hai, spune-ne ce știi. Încerc să-l ajut: Steaua sus răsare... Nu asta. Scociorăsc în memorie altă colindă, dar omulețul face semn cu căpușorul că n-am nimerit-o. Iau la rînd toate colindele pe care le știu, dar primesc imediat negația. Puțin obosit, mă stropșesc ponderat: Dar care, bre? Am plecat la colindat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de rabie. Trebuia bietul om să-și cîștige un loc, dacă nu alfa, măcar beta, în haita care bîntuia din Bucșinescu pînă hăt, spre Ciurchi. Deci, dacă Ghiocel avea, întîmplător, ciomag, urmărea fără excepție căpățîna nefericitului. Dacă avea cuțit, atunci scociora prin burtă ca să găsească inima. Rar se angaja în tăierea gîtlejului după modelul teroriștilor. Cu sabia ninja tăia mîini și extrem de rar și numai forțat de situație, mai perfora burțile, ca să iasă celălalt capăt prin spatele victimei. Sigur că scriitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot mai des cuvintele idioți, imbecili și altele asemenea. Așteptăm. Elevul negricios este singurul căruia nu-i pasă. Fetițele mai dau telefon pe acasă ca să nu se îngrijoreze părinții. Apoi se antrenează din nou la hîrjoa nă. Chelul are de scociorît prin alte cotloane de prin nas și tot mai face biluțe. Ochelaristul miroase și el tot mai des excavațiile făcute cu urechea ochelarilor. Se pare că este mulțumit de miros și insistă și-n cealaltă ureche. Tipa cu celularul vorbește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
folclorist și literat. Aș dori să am ceva despre viața de la sfârșit a lui Vasile Huțan și când și unde a murit. Revăzând istoria lui Loghin, am mai introdus în a mea, încă o serie de bucovineni, valoroși dar ignorați, scociorând material vechi. Și acum să trecem la ale noastre. Cum o mai duci cu sănătatea, mata și soția? Eu deși abia mă târâi, câteva ore de dimineață mai fac câte ceva, însă soția, sufere mereu. Mai scrie mi din când în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
au fost mai aproape ca timp, au amintiri mai bine conturate, au supt lapte cu miere fără amelioratori, de la surse paradiziace. Ei sunt marii artiști de geniu cu opera cărora ne hrănim ca să ne putem aduce și noi aminte câte ceva, scociorând gena cu pana. Știi cum e arta? E ca și cum ai visa că ești într-un palat din "O mie și una de nopți", vezi toate minunățiile de pe lume, toate comorile posibile și imposibile, te întorci apoi în lumea reală, știi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu s-a oprit la cercul de arheologie; l-au atras și felicitările pe care le zugrăveau copiii la cel de pictură. Prinzând tehnica, și-a vândut felicitările și așa a văzut că poate avea un câștig mai demn decât scociorând prin 201 container. Deși venitul din această vânzare era cu totul modest, în ochii lui a avut un preț foarte mare. La Archeos pica destul de rar. Vestigiile arheologice îl interesau doar în măsura în care era atras de aspectul lor; se obișnuia greu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
femela dracului se face dracă, palatul se feminizează în palată, copacii în copace, țiganii visă, se cîrmează, locurile sunt puste, întîmplarea e jeloasă, soarta e scîrbeață, boierii sunt plini de bogătate. Numai Eminescu mai târziu a siluit limba sau a scociorât forme cu atâta sistemă. Budai n-a avut nevoie să umfle comedia ca Tassoni, pentru motivul că țiganii sunt de la sine o caricatură a societății umane. Fanfaronada, poltroneria, milogeala, spiritul de hărmălaie și orbească înfuriere sunt aspecte tribale obișnuite, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luptat ținându-l de cele patru labe) este frecvent utilizată de Kafka pentru care a scrie înseamnă a se așeza în poziția unui câine 610 care își face culcușul, a unui șobolan care își sapă vizuina, a unei cârtițe care scociorăște cu ghearele. Oaspetele limbii Kafka a spus că el este "oaspetele limbii germane"; aceasta înseamnă două lucruri în același timp și mai întâi raportul său totodată ambiguu și privilegiat cu germana. Să fii oaspete înseamnă să nu șezi, să nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]