45 matches
-
și smochinele - ca având putere de vindecare, ca niște medicamente miraculoase, dătătoare de viață, ce curățau arterele și netezeau pielea. Și ce spusese doctorul Müller părea să fie adevărat: deși avea numai patruzeci și doi de ani, fața Îi era scofâlcită, Împovărată de gușă, iar părul alb i se zburlea În părțile laterale ale capului, În timp ce tatăl meu, la patruzeci și opt de ani, lăsând la o parte cearcănele, era posesorul unui ten măsliniu fără riduri și al unui păr des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intern al imensului corp. În momentul în care Soarele explodă, aruncând în spațiu, sub forma unei văpăi purpurii și violete, scânteind din milioane de franje, materie volatilă ca eterul, arhitectul își începu migrația lentă spre centrul galaxiei. Universul îmbătrînea, se scofâlcise ca o smochină. Materia lui se fărâmița ca putregaiul. Până și spațiul interstelar, altădată flexibil, aburos, plin de nori de metan și fire de praf auriu, devenise aspru și rigid. Prin el înainta acum arhitectul, ca o nebuloasă din ce în ce mai întinsă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ridicat. Părea bolnav, pentru că ținea mâna la gură și tușea. Când a zărit lumânarea și pe Gaston lângă ea, s-a oprit brusc. Un chip întunecat, sinistru. Se putea citi pe fața lui umbra unei nenorociri negre. Obrajii îi erau scofâlciți și părea să aibă febră. Ochii aveau o sclipire înfiorătoare. S-a postat în fața lui Gaston și l-a întrebat cu o voce răgușită: — Cine naiba ești? Și cum Gaston nu i-a răspuns, l-a mai întrebat o dată: — De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Oamenii lui prinseră să vorbească deodată, cu toții. Cei mai mulți erau Încântați de vorbele mele și, mi se părea că parcă le luasem o piatră de pe inimă. Unul dintre ei, Însă, mă fulgeră cu privirea și spuse: - Și dacă minți? Era un scofâlcit fără pic de păr pe față - un spân. Se sprijinea Într-un toiag și mă măsura din cap până În picioare. În spatele lui, mai erau câțiva care clătinau din cap - se uitau țintă la mine, așteptând răspunsul. - Cine a mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l. O fi el om În toată firea, dar așa face de când e copil. Nu știu de ce. Neamul meu nu e ca el. Pfuuuh, doar o parte din neamul lui Gupal nu era precum Dupna, pentru că mulți o luaseră după scofâlcit, sporovăind În gura mare, Într-o limbă pe care n-o pricepeam defel. Câțiva pufniră În râs, iar Dupna trase spre noi un scuipat peste umăr, din mers. Abia atunci mi-am spus păsul. - Avem o femeie care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
parcam lent lângă un pasaj subteran de pietoni, din care oamenii - nu prea mulți - ieșeau În stradă sau coborau venind din stradă. - Arăți ca un luptător indian, mi‑a spus sora. Ai slăbit atât de tare Încât fața ți‑e scofâlcită de tot și barba Îți crește printre zbârcituri. E greu să te rad. Ai fost vreodată voinic? - Nu, dar constituția mea fizică s‑a modificat de multe ori. Întotdeauna am arătat mai bine așezat decât În picioare, i‑am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
burta ei de rață asupra mobilelor încrustate în fildeș și sidef, a micilor figurine din ceramică, a lămpilor mate, a carpetelor de Șiraz cu lustruiri fluide. Tapiseriile de pe pereți primeau prima lor pauză de lumină, din acea zi. Tablourile se scofâlceau ca o piele de sălbăticiune neprelucrată. Oglinzile de pe pereții lambrisați fumegau, iar prin toboganele lor, în salon, erau azvârlite toate spurcăciunile, toate nepotrivirile, tot delirul melancolic și de persecuție al blocurilor de piatră, strânse cu de-a sila, într-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
canadian, călca puțin săltat și plin de importanță, de parcă își uitase opincile pe undeva, pe la bariera orașului acum vreo două săptămâni. Dacă te uitai la fruntea lui îngustă, încrustată cu vreo cinci riduri absolut paralele și la fața lui puțin scofâlcită din cauza efortului de a exista, nu-i dădeai mai mult de șapte clase, dar, de fapt, terminase de curând facultatea de drept la fără frecvență. Era un șef, asta mirosea de la o poștă. Ducea un dosar subsuoară. L-am oprit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
absolut sălbatică. Sunt acolo trei medici tineri, aproape neputincioși în fața acestei mizerii... La o sută de metri de acolo, cinci morți zac grămadă; li se pregătește mormântul. Au culoarea vânătă, pe care n-am văzut-o decât la holerici, sunt scofâlciți, cu dinții rînjiți". În aceeași zi, Cantacuzino a inspectat, aproape de localitatea Turski-Isvor, un alt lot de holerici aparținând Corpului IV de Armată: "Ei sunt acolo în număr de 280, unii, în corturi mici individuale, pe pământul șiroind de ploaie; alții
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Însușit proprietatea. Înjur În sinea mea, asta a fost o greșeală să folosesc verbul a Însuși. Din motive evidente ar fi fost mai bine a fura. — N-am vrut să spun asta... se scuză vaca bătrână și proastă. Dă Înapoi, scofâlcindu-se ca o cutie de carton tare Într-un foc dintr-o pubelă, micșorându-se Înainte de a exploda În flăcări. În curând o să ne ofere și compensații finaciare pentru că ne-a supărat. Pedalează Înapoi, bulangioaică rablagită. Îmi place să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
al meu. Trebuie să mă țin tare. O persoană slabă s-ar uita la manuscris. Eu trebuie să mă țin tare. Pun manuscrisul pe foc și, cu o spaimă crescândă, Îl văd cum Începe să se Înnegrească și să se scofâlcească pe margini. Mâinile mi se strâng pe mânerele balansoarului. La un moment dat, dorința mea de a-l smulge din flă0000 pune mai mult combustibilspre el, dar din fericire Întregul pe foc Bruce000000000000000000timile sclipiri de jăratic, iar eu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
i meargă fulgii, știu că așa o să faci. Îmi amintesc de vremurile când te lăsam să câștigi. N‑aveam Încotro, altfel băteai din picior și te smiorcăiai toată noaptea. Pe când acum! Ei bine, acum bătrâna mea materie cenușie s‑a scofâlcit de tot și n‑aș putea să te bat nici dacă aș vrea cu tot dinadinsul. Nu că n‑aș vrea cu tot dinadinsul, a adăugat el. Eram pe punctul să‑i spun că am Învățat de la cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
același fum cețos de țigară. Georgiana îl alungase de la masă cu un simplu ronțăit de alune. De fapt, și eu am făcut la fel ca ea, oftă Clara, privindu-i gușa care se mișca sârguincios. Am lăsat trecutul să se scofâlcească într-o mansardă și m-am ocupat numai și numai de prezent. Ar fi vrut s-o întrebe despre Eduard. Ar fi vrut să audă de la Georgiana versiunea ei despre întâmplările din urmă cu douăzeci de ani. Sperase ca vizita
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Pe urmă, își spuse, iar, în cuget: Dar cine mai este de treabă în Goldana? Prea puțini gospodari, care să nu fi fost culeși de către tovarăși, cum culegi mărul domnesc de pe creangă. În dimineața de toamnă, bătrână și zgribulită, care scofâlcise ierburile din țarina Baisei, prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho! Se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ori. Proiectilele pătrunseră în buzunarul abdominal și explodară, sfârtecând membrana delicată. Ouăle și tone de substanță gelatinoasă se revărsară pe jos. Regina chirăia turbată; Ripley mergea cu spatele folosind aruncătorul de flăcări pentru a calcina totul în preajmă. Ouăle se scofâlceau iar soldații și lucrătorii dispăreau în acest infern. Regina se înălța deasupra măcelului și se zbătea în vâlvătaie. De Ripley se apropiară doi soldați. Un clămpănit o anunță că încărcătorul e gol. Îl ejectă rapid, plasă unul nou și apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
bătrânii mei. La etaj, într-o sală foarte curată, oameni livizi, majoritatea - bătrâni, târșindu-și papucii. La intrare, o imagine duioasă de carton, cu Fecioara Maria și Pruncul. Scârbită mai mult, decât îndurerată. În capătul sălii, pe altă masă, un Hristos scofâlcit de durere parcă se strâmbă la varza leșiată a unui bolnav. Trosc! îmi trântește cineva o farfurie cu două linguri de mămăligă crudă și o lingură de brânză acră, de-mi mută nasul. Aș înghiți ceva ca să pot lua medicamentele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
sa). Sora lor mai mare, Rózsika, fostă cântăreață la opera din Budapesta (sau Viena?), pe care am zărit-o de vreo două ori, când o vizita pe stăpâna casei din Strada Călugărițelor, era și dânsa înaltă, dar suplă, cu fața scofâlcită sub fardurile abundente, purtând pălărie cu boruri largi, strivită parcă de flori (poate și de fructe sau zarzavaturi), îmbrăcată toată după moda de dinainte de război - aș compara-o azi cu Nebuna din Chaillot -, desigur și ea incapabilă de adaptare la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în vistieria vârstei au lăsat urme adânci în întreaga sa ființă. Cutele numeroase ce-i brăzdează obrazul, stingerea luminii din ochii săi altădată expresivi și sclipitori, curbarea tot mai accentuată a spatelui, proeminența pomeților și a oaselor mâinilor i-au scofâlcit înfățișarea. Bucurii? Din ce în ce mai puține și mai palide. Inima-i îmbătrânită și obosită își întețește bătăile atunci când vine câte o scrisoare din îndepărtatele așezări ale globului, de la nepoți. La telefon nu prea se înțelege cu strănepoții, pentru că aceia dintre ei care
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Nu are fizicul robust al preoților de mare vlagă, adică, ale celor care se avântă peste pupitru și, întinzându-se spre înainte, subjugă credincioșii prin prestanța lor fizică. Clericul Calabria, la cei 24 de ani ai săi, deși nu e scofâlcit e sigur sub greutate. Are un schelet solid și o statură după media populației din secolul XIX. Fața slabă cu trăsături plăcute; părul castaniu lins și tenul îmbujorat; ochii limpezi, urechi ample, pomeții proeminenți, nas grecesc, gura largă, mâinile mici
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
răspuns, încercînd să-i abat gîndul de la orice premoniție negativă. A tăcut, cum numai el știe să tacă. Arăta îmbătrînit, trist, uzat... Cînd am ajuns acasă, m-am dus repede la oglindă. Oare nu cumva și chipul meu e palid, scofîlcit de dificultățile materiale și de alt ordin? *Ani s-a întors fără medicamente de la Lentopol, care e plecat în Italia. Cînd povestea pe unde a mers și ce greutăți a întîmpinat (a fost și la Dănilă, un alt medic reputat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]