142 matches
-
nu se năpusteau asupra vinovatului; dresajul lor nu avusese în vedere oameni în pielea goală. Acum, spectacolul era grandios: zeci de trupuri dezgolite, burți lipite de șira spinării, coaste ieșite în afară, fese descărnate, brațe și picioare ca bețele, obraji scofîlciți și capete tunse, ca de copil, piele murdară, cu erupții și plăgi ce păreau tatuaje savant organizate, toate acestea încălzite de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
apocrifă, această poveste a făcut mulți copii isteți să stea plini de speranță sub pomi fructiferi de un fel sau altul, așteptînd căderea unui fruct. Dar nu orice fruct este mărul lui Newton. Unele sînt doar smochine necoapte sau prune scofîlcite. Vorbesc la figurat, dar am să-mi revin, vă jur, de Îndată ce prind un spirit pe bune și intru În dialog cu el. Tot ce știu este că Încerc tot timpul să Înțeleg de ce am zis ceea ce tocmai am zis - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zis ceea ce tocmai am zis - iar cînd am Înțeles, În sfîrșit, uit și spun altceva ce are nevoie de explicații și nu sînt niciodată sigur care din aceste lucruri este important, care este un măr și care este o prună scofîlcită, adică o prună uscată. Evident, mărul nu contează. Merele cad În capetele a tot felul de inși care nu sînt Newton. Singurul care contează este mărul care a căzut În capul lui Newton, al nimănui altcuiva. Așteaptă ca publicul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Încerca să reproducă varza aceea de coafură din Himalaya și că Îmi va colora pielea Într-o nuanță la fel de Închisă ca tenul unei fecioare Brokpa 1, astfel Încât oamenii Își vor aminti fața mea complet greșit, ca pe un mango trecut, scofâlcit și zbârcit? Nu că m-aș fi așteptat ca toată lumea să zică: „O, mi-o amintesc pe Bibi, era frumoasă“. Pentru că nu am fost. Încă de mică am avut ochi bun pentru lucrurile frumoase, așa că-mi cunoșteam defectele. Aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
E cam jerpelit. Dar are o hârtie legată sul. Spune că e un cadou pentru Marele Maestru. - Să intre, spuse Ștefănel. În Încăpere intră un bărbat ce părea a avea În jur de cincizeci de ani. Era slab, avea obrajii scofâlciți, iar hainele Îi erau peticite. Dacă era negustor, se gândi tânărul, atunci afacerile nu-i mergeau tocmai bine. Omul se prosternă cu fruntea la pământ, cerând să fie ascultat. - Te ascultăm, spuse Amir În turcește. În cuvinte destul de greu găsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că lipsise prea mult de la școală ca să mai fie în stare să șadă în clasă. Cu ochii lăcrimându-i din cauza vântului de noiembrie, stătea cu noi pe Milwaukee Avenue, iar mâinile groase îi erau înfundate în buzunarul pardesiului, avea grumazul scofâlcit, genunchii i se loveau unul de altul și făcea haz de necaz. Nu lua în serios diferența de vârstă dintre noi. Își dădea pe față toate gândurile. Când avea să-și ia diploma, urma să plece să vadă lumea. Guvernele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
podele, răsturnând scaune. Treceam apoi în hol să ne spălăm și acolo zăream adesea silueta măruntă a bătrânei, ochii ei ce se roteau albi în cap de dispreț, cu un căscat scurt și teribil ce-I dezgolea gingiile, cu obrajii scofâlciți dar plini de comentarii nerostite. Însă învestmântată în mantia puterii. Dură. Uneori Simon îi spunea, „Ce mai zici, Buni?“ - ba chiar, uneori, „Doamnă Lausch“. Eu n-am repudiat-o niciodată prea mult și nici n-am încercat să-I contest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mercurocrom: Profitați de moartea mea iminentă și trimiteți salutări celor dragi din Purgatoriu: 50 de lire. Că era pe moarte sau nu, acest bătrân mucalit le dădea peste bot tuturor în legătură cu acest cerc al iubirii care ne protejează. Pieptul lui scofâlcit cobora și se ridica respirând putoarea de adânc de mare a țărmului înfierbântat și mirosul exploziilor și focurilor. Războiul abia se mutase de acolo spre nord. Trecătorii napolitani râdeau și făceau spirite, plini de jind și ironie în timp ce citeau această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
plus era un scârțan bătrân, și îmi închipui că în China, pe timpul foametei, culegea boabe de orez din bălegar; așa că nu-l mustra deloc conștiința să scurgă băuturile neterminate într-o singură sticlă de suc. Cu pieptul ăla al lui scofâlcit, acoperit de lâna cenușie și noduroasă a plovărului lui deșirat, în spatele tejghelei de zinc, turna într-o singură sticlă sucul de portocale și-l punea în frigider; Oliver l-a surprins și i-a tras un pumn în față. Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca niște cârnăciori plați, între, zbârciturile adânci. O umbră de barbă țepoasă, de un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își scosese dantura falsă, care putea fi văzută, scânteind, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conversație, te Îmbia cu un vin acru. La al treilea pahar te-ai auzit spunîndu-i: Să trăiești, tataie, iar el ți-a răspuns că ar vrea să mai trăiască, dar că acum l-au pus În pămînt. Avea o față scofîlcită, prin șanțurile ei luceau lacrimi, care atîrnau apoi În mustața albă, mare, răsucită. N-ai mai apucat să te simți prost pentru gafa ta, pentru că nu mai aveai În cap decît ciorapii negri, prost făcuți, ai Monei, mai precis forma
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
piară, noi trebuie să mîncăm, să ne spălăm cu apă caldă și să ne Îmbrăcăm În haine civilizate - eventual, În pantaloni de piele Depeche Mode) cu informația care să ne anunțe că ceea ce ne mișcă În intimitatea noastră de creaturi scofîlcite, viciate, palide și umilite nu e deșertăciune. Așa cum nu am reușit nici să alungăm perspectiva războiului: o să ajungem pe un front din vest, Într-un tranșeu plin cu unguri gata să ne strîngă de gît și să ne fure identitatea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
parte a zilei e, oricum nu contează. De mai bine de două săptămîni dorm, zi sau noapte, nu mai mult de 4-5 ore consecutive. Dar... să vezi acum poveste. Ofițerul de serviciu pe corpul de gardă, un locotenent-major de transmisiuni scofîlcit, cu o privire vioaie, mi-a zis ieri că probabil că ofițerii mei mă iubesc foarte tare, pentru că nu mi-au trimis un Înlocuitor și se pare că i-au dat de Înțeles că nici nu-mi vor trimite prea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury: măi ghiujule, buhai bătrân, mișele, lovi-te-ar o lungoare, trăsni-te-ar din senin cu foc și fier, frângeți-ai grumazul scofâlcit, călca-te ar de moșneag, derbedeu, tontul de bărbat, om tehui, nevolnice, scârbavnice hârdău, netot, caracudă, zurliule, ciufut, bată-te-ar năpasta, nebune, măi papă-lapte, lua-te-ar benga să te ia etc. Scena domestică reînviată de târgoveață aduce în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mânzul de zglobiu/ și ca o coțofană guraliu./ În timp ce behăia cântând, la gât/ Guși lungi de piele-i bâțâiau urât.../ Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe,/ Văzându-l în izmene, cu scufie/ Pe cap și cu grumazul scofâlcit;/ Socot că nu i-a prea prețăluit/ Îmbrățoșarea...” 892 Viața domestică pare a urma cursul prefigurat de nunta celor doi, femeia este obedientă și nu își exprimă, în nicio manieră, gândurile, sentimentele, dorințele, cel care se evidențiază mereu fiind bătrânul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ianuarie 1952, regele îi însoțește pe Elisabeta și pe soțul ei, prințul Philip***, la aeroport cu ocazia plecării lor într-o vizită oficială în Kenya. Filmul făcut cu acest prilej ni-l arată ca pe un suferind grav, palid și scofîlcit, în faza terminală a cancerului pulmonar care îl rodea de mai mult timp. În ziua de 6 februarie, toate cotidianele britanice aduc teribila veste care va face ocolul lumii: King George VI dies peacefully in his sleep at Sandringham. În
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de inițiativă, energici și gata de fapte deosebite; Frunte rotundă, convexă - demonstrează blândețe, tărie de a îndura orice; Adâncită la mijloc - egoism, porniri greu de înfrânat; Plană și plată - inteligență și imaginație mediocre; Turtită, noduroasă - dezvăluie porniri paranoice, criminale; Frunte scofâlcită, chinuită- ins care se împacă, vrând-nevrând, cu destinul; Perpendiculară - inteligență recunoscută, dar și infatuare, orgoliu nemăsurat; Străbătută de o venă - capacitate intelectuală, fire ambițioasă. Ce semnifică ridurile de pe frunte? Lipsa ridurilor - fire rece, ipocrită, insensibilă, lață; Cu riduri orizontale - moliciune
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
său). Un final sentimentalist prezintă cuplul de altădată, într-o viziune romantică: doamna Popescu maică "bătrână, oacheșă, înaltă (...) și cu privirea extatică", aplecându-se mereu să culeagă cioburi, la mănăstirea Țigănești; domnul Popescu un "moșneag micuț (...) intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit și bolborosind viceversa! în haosul Bucureștilor". Scriitor cu viziune modernă, I.L. Caragiale oferă un final melodramatic, facil, pentru cititorul amator de happy-end, dar și un final suspendat pentru un cititor mai pretențios. Caracterizarea lui Lefter Popescu Personajul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de inițiativă, energici și gata de fapte deosebite; Frunte rotundă, convexă - demonstrează blândețe, tărie de a îndura orice; Adâncită la mijloc - egoism, porniri greu de înfrânat; Plană și plată - inteligență și imaginație mediocre; Turtită, noduroasă - dezvăluie porniri paranoice, criminale; Frunte scofâlcită, chinuită- ins care se împacă, vrând-nevrând, cu destinul; Perpendiculară - inteligență recunoscută, dar și infatuare, orgoliu nemăsurat; Străbătută de o venă - capacitate intelectuală, fire ambițioasă. Ce semnifică ridurile de pe frunte? Lipsa ridurilor - fire rece, ipocrită, insensibilă, lață; Cu riduri orizontale - moliciune
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit. Scofâlcitele își înveșmântau dezmățul în rochii colorate strident. Plozi murdari și mâzgăliți pe față, descărnați și supți de păduchi, rătăceau desculți prin preajma lor. Erau atât de pricăjiți, încât mila îl copleșea pe străin la vederea lor. Câini schilozi mâncau din traista
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sens. • "Amprenta morții" se referă la imaginile teribile ale morții, inclusiv forme grotești și absurde ale acesteia. În cazul subiecților investigati de Lifton imageria raportată se putea referi la camerele de gazare pentru supraviețuitorii Holocaustului și figuri decrepite, uscate și scofâlcite ale persoanelor cu SIDA pentru terapeuții din studiul lui Gabriel. • " Sentimentele de culpabilitate" resimțite de terapeuți puteau decurge din asistarea unui număr mare de pacienți decedati "m-am simțit vinovat că trăiesc în continuare când atât de mulți mor". Această
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
CFR sumă de subsisteme, avantaj că fiecare participă, inclusiv doi cîini ieșiți în mișcare, gara Tutova în cărămidă smălțuită, laolaltă cu trenul care se urnește din loc, țeapăn din gît, îndoit în spinare, umbra de biciclist cu geaca lucioasă, față scofîlcită, zîmbește, atîtea chinuri peste toate cu libertatea învîrtirii la picioare în cerc! Bîrlad liniile pustii, afară de vagoanele de cereale pe lîngă "Comcereal", turnul siloz, se grăbesc să intre, anomalia de masă narativă din mediul feroviar și din oricare mediu ordonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
două grămezi de gunoaie” - aceasta a fost, pentru mine, imaginea celor doi bărbați din familie, pe care i-am așteptat cu atâta drag zeci de ani. Erau ca două fantome, slabi până la limită, tata era cu corpul micșorat, cu obrazul scofâlcit, dinții incisivi erau proeminenți, cu niște zdrențe de haine „să nu le iei de pe jos”. Desigur, bucuria revederii și faptul că au scăpat de acest interminabil calvar de iad, au dominat sentimentele. Mulțumirea că suntem iar împreună a umplut inima
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
bine. Trotuarele neîngrijite au și rolul de paturi pe timp de noapte pentru cei care trăiesc la limita umanului. Cei care găsesc un carton, care devine canapea pentru o noapte, pot fi fericiți. Ceilalți nu se mai obosesc și asfaltul scofîlcit poate fi o saltea odihnitoare. O odihnă care să le permită să mai rabde încă o zi de foame. Preocuparea principală este găsirea unei bucăți de pîine. Toți vînd ceva, de la naive brățări din sîrmă de cupru și pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înjură. Ardi-te-ar gazu’! Futu-te-n cur pe unde bei apă! Înainte să pleci la drum, încerci să faci o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba pantofului. O jupoi, o tai într-o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te folosești de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]