499 matches
-
noastră. Adevărata biruință a acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei patristice și după căderea spațiului bizantin, teologia ortodoxă a intrat în lunga perioadă a "captivității apusene", a influenței radicale a Apusului. Sub această influență a scolasticii apusene și a teologiei legaliste referitoare la Sfintele Taine, acestea din urmă au continuat în chip vădit să rămână în Biserică, dar au încetat să mai fie privite și trăite ca împlinire sau, în cuvintele Părintelui George Florovsky, "să constituie
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
din 19 octombrie 2015. Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri Particule celeste în haine de tăgadă Coboară în volute dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n energie Scolasticii la care, vor face alergie Acesta e canatul sub care se ascunde Mulțimea de enigme în camerele scunde Din care câte una când flutură la rampă Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă Dar nu deschide ușa, se face
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
Mc. Agata (†250); 7 februarie - Sf. Mc. Partenie ep.; Cuv Luca († 953); 8 februarie - Sf. Mc. Teodor Stratilat; Sf. Pf. Cr.); Harți; 9 februarie - Sf. Mc. Nichifor (sec. III). Încheierea Sărbătorii Întâmpinării Domnului; 10 februarie - Sf. Mc. Haralambie († 202); Sf. Scolastica († 457); Harți. BISERICA EVANGHELICĂ 5 februarie - Ultima duminică după Bobotează. CULTUL MOZAIC 4 februarie - Bo. Vă reamintim l Contestațiile, însoțite de acte doveditoare, la listele de priorități pe anul 2006 pentru locuințe se pot depune până în data de 10 februarie
Agenda2006-05-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284707_a_286036]
-
înțelegere și cunoaștere. (Aceasta i-ar fi fost „sugerată“ de un comentariu al lui Chevalier.) Cinci dintre aceste instanțe (nr. 1-4, 6) sunt luate din prelegerea a V-a, Metafizic și științific, una (nr. 7) din prelegerea a VIII a, Scolastica, principiu dizolvant al metafizicii și una (nr. 5) din prelegerea a IX-a, Structurile ca esență a realității. Ele fac parte dintr un discurs care nu are legătură directă cu Introduction à la métaphysique sau cu ceea ce desfășoară Chevalier în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a vedea lumina; merg cu o imensă formulă, în care cred că încape totul, pentru a o aplica, dar nu găsesc lapte cu care să facă colosala brânză. Este mai bine s-o faci cu mâinile. Se oprește să scrie: "Scolastica este o vastă și frumoasă catedrală, în care toate problemele de construcție au rezultat în secolele de admirabilă întreprindere, dar făcută cu chirpici". Și continuă: Fii excentric, fiul meu, fii excentric cât poți, că mai încolo, înnoți pe uscat. Tonții
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Alexandru Matei Alș nu o să fie niciodată un mare scriitor, nu pentru că n-ar fi avut, cum se spune în scolastică, potență, ci pentru că existența lui - și literatura lui - par să fie produsele unor decizii asupra cărora subiectul ține să aibe un control cvasiabsolut. La intersecția dintre un dandy, un avangardist și un tip cool, alș trăiește și scrie într-o
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
e divers, fiecare fapt nou e alcătuit din elemente proprii, care-l deosebesc de oricare alt fapt, chiar aparent asemănător. În fiecare individualitate, chiar de lucruri, există ceva ce nu poate fi definit, ce nu se poate exprima (cum spuneau scolasticii), care constituie tocmai individualitatea cazului. Strict vorbind, nu există În concret două contracte sau două testamente identice; până și În lumea fizică, unde asemănările sunt mai mari, iar individualitatea apare mai puțin extinsă, se știe că nu exista doi stropi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
excepție în acest sens primarul sectorului 5, filosoful existenței, Marian Vanghelie, care are obiceiul să repete, când se adresează publicului și vine vorba despre persoana d-sale, „CARE ESTE”. Primarul Marian Vanghelie care este. Ca în vremurile de aur ale scolasticii medievale, argumentul ontologic este suprem: bă, nenorociților, puteți să dați voi cu clanța până vi se usucă gâții, că n-am școală, că nu știu să vorbesc, că am furat, că am deturnat, ce sunteți voi, nimic, față de primarul Vanghelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată între o episteme seacă, scolastică și un pietism sentimental, lipsit de susținerea dogmatică. Cum ar trebui să răspundă Biserica celor trei exigențe? „Să-L trateze pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu ca pe un obiect, ci ca pe Subiectul prin excelență”; „să țină cont de dimensiunile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Daniélou. Aportul celor doi patrologi iezuiți s-a dovedit decisiv încă din primele momente. Într-o Convorbire despre Vatican II, De Lubac povestește 250: „Pe măsură ce lucrările se desfășurau, simțeam că se apropie catastrofa. Schemele care se pregăteau respectau regulile unei scolastici rigide și formale; plecau de la o logică defensivă”. Până când, grație intervenției sale pe lângă secretarul Comisiei, Părinții Conciliului au optat definitiv pentru „calea patristică”, aceea constând în „grija de a găsi un suflu nou printr-o reîntoarcere la marea Tradiție a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bună dreptate. Patristica în versiunea Stăniloae se arată deosebit de fecundă la nivel dogmatic, liturgic și, firește, duhovnicesc, dar se ascunde cu lașitate dinaintea provocărilor Istoriei. Aș spune că, în cazul de față, avem de-a face cu un fel de „scolastică orientală”, care subminează ortodoxia de la căderea Bizanțului încoace, îndepărtând-o, poate fără știrea ei, de duhul însuși al Părinților din care ea rămâne totuși plămădită. Pe când așadar un Vatican II al ortodoxiei? Addendatc "Addenda" „Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în cazul spațiului cvadrimensional, nu ar fi reprezentabilă în mod real și tangibil deoarece este o realitate dincolo de spațiu și de timp. Este adevărat că nu se poate cum au făcut la vremea lor, mai întâi Anselm de Canterbury, părintele scolasticii, iar după aceea Descartes și Leibniz să deducem din ideea unei astfel de realități infinite existența sa efectivă sau, mai exact, că din simpla concepere mentală a unei ființe perfecte sau absolut necesare se poate deduce existența ei. Această dimensiune
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ebraice, acest termen este folosit pentru sabaoth (domnul oștirilor) în Noul Testament, în schimb cu excepția Apocalipsei (la Sfântul Pavel) termenul este în mod vădit evitat. Acest predicat al lui Dumnezeu asumă o importanță deosebită începând de la teologia Părinților Bisericii și a scolasticii medievale, cu consecințe ce se fac simțite chiar și în unele constituții moderne, proclamate "în numele Dumnezeului Atotputernic". Astfel se justifica evident puterea politică, dar în același timp mai ales după divinizarea Führerului de către naziști se puneau limite celui ce o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
I (1870). După definiția din 1854, teologia morală catolică a abandonat încetul cu încetul teza tradițională conform căreia coborârea sufletului în fătul uman are loc după momentul conceperii. Aceasta era gândirea lui Aristotel, a Sfântului Toma d'Aquino și a scolasticii baroce din Spania: persoana nu există nici în faza vegetativă, nici în cea senzitivă a fătului uman, ci doar în a treia fază, cea condusă de sufletul spiritual. Astăzi, dimpotrivă, se susține mai mult pe baza argumentelor teologico- dogmatice decât
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lumii din nimic nu putea fi explicată, cum nu putea fi explicată nici apariția pămîntului, a cerului și a transcendenței. Pe scurt, Aristotel și Platon nu puteau trece prin găoacea selectivă a învățăturii creștine decît dacă erau cenzurați. Toată zbaterea scolasticii medievale, de la Siger din Brebant la Toma din Aquino, de la Bonaventura la Henri de Gand, de la Boetius din Dacia la Alexandru din Afrodisia, de la Ioan Filipon la Albert cel Mare - a stat tocmai în încercarea reconcilierii celor două paradigme incompatibile
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la o procesiune placidă și apăsător de protocolară, căci Lucaciu, adept al purificării limbii pînă la atingerea miezului latinesc, scrie într-un jargon despuiat de slavisme și ticsit de calchieri după calapodul scolasticii medievale. Paradoxal, plăcerea pe care o resimți vine tocmai din întîlnirea cu un grai revolut și tocmai de aceea nefiresc, cu o limbă de laborator croită la temperatura unui ideal național și sub presiunea unui context istoric. Mai precis, interesul
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
funerar, de care s-ar cuveni să te apropii cu aerul recules al unui purtător de doliu. Metafizica e vie, doar atît că este discretă, și în nici un caz nu mai îmbracă formele de expresie pe care le întîlneam la scolasticii latini sau la dialecticienii germani. Ideea principală a autorului este de sorginte kantiană. Toți oamenii au o predispoziție naturală pentru chestiunile considerate îndeobște a fi metafizice. E vorba de o sensibilitate firească în virtutea căreia suntem înclinați să ne punem uneori
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
cu tot neastâmpărul său, e cumpănit. Nu sare peste cal nici când îi cășunează contra structuralismului, potrivit cu credința în fertilitatea "incertitudinilor" și a dreptului la "părere întemeiată pe rezervă și prudență. Doctrina sau metoda i se arată ca "o nouă scolastică", de o erudiție pedantă: "Structuralismul, închis în temnițele propriului său limbaj, dependent de stilistica sa ca de un drog, poate cu timpul deveni o formularistică, o idolatrie, un marș în cerc închis (aidoma plimbării în țarcuri a deținuților din pușcării
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
decît a lui Xenopol. Pe criticul literar îl preocupă relația limbii cu faptele, modul cum poate, folosindu-se de cuvinte, să descrie particularitățile trecutului. De aceea, el mută discuția de la repetiție/succesiune la universal/particular, optica lui fiind cea a scolasticii nominaliste: noțiunea verbală e universalul pe care îl rostesc pe seama lucrurilor individuale, înțelegerea apărînd numai din întîlnirea celor două elemente. În lume există atîta necesitate cît am pus eu în ea, grație folosirii cuvintelor. Și atunci a înțelege înseamnă a
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
simțuri”... Acest simț viu foarte viu al concretului, acest pragmatism riguros ca o peluză geometric tăiată, zilnic tunsă și presată cu tăvălugul, cum sunt pajiștele curților interioare ale tuturor colegiilor bătrâne din Oxford... exprimă cel mai bine spiritul englez. De la scolastica lui Duns Scott, trecând prin filosofia lui Bacon, inamicul „idolul minții, peșterii și pieței” - al prejudecăților și ideilor tulburi... Și totuși, din aceeași rigoare, ce nu exclude naivitatea, alături, în biblioteca Colegiului Christ Church, nu departe de sufrageria monumentală, dominată
La umbra nucului bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5892_a_7217]
-
Cauza stă în strîmba orientare pe care o dă minții sale. Căci a fi intelectual înseamnă a te mișca scolastic într-o lume precumpănitor seculară, intelectul nefiind decît facultatea care adună la un loc cele două elemente-cheie: scolasticul și secularul. Scolastica e apoteoza sterilității în varianta ei livrescă, genul de optică care, făcîndu-și din comentariu o rațiune de a fi, repudiază din instinct orice apel la esențe tenebroase. Ultimul lucru pe care i-l poți cere unui scolastic e să fie
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
mai lămurită, cu cît e supusă unui ochi discriminator mai ascuțit. Iar cînd imboldul scolastic capătă exigența exactității, el culminează în etosul matematic, caz în care litera e înlocuită prin număr și comentariul prin formulă. În fond, matematica e apogeul scolasticii în varianta măsurii precise. E real doar ce poate fi măsurat, orice stafie putînd fi vie cu condiția să fie prinsă într-o formulă. „A fi“ înseamnă a intra în ecuație. Trăind din speculații, parafrazări și alegorii, spiritul scolastic își
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
Dumnezeul cel viu nu e Dumnezeul filosofilor ar fi pentru el o insultă. Așa sună critica pe care Alexei Nesteruk o face oamenilor de știință. Mai precis, lupta pe care o duce în volumul Universul în comuniune e îndreptată împotriva scolasticilor seculari de factură științifică, iar viziunea în numele căreia își duce lupta e ortodoxia. Rusul mutat în Occident și ținînd prelegeri la Universitatea Portsmouth din Marea Britanie e un paladin optimist: crede că, invocînd ideile sfinților părinți răsăriteni, poate să-i scoată pe
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
cu gîndire macră, adică nealterată de cărturăria savanților moderni, big bang-ul va fi mereu forma seculară pe care o ia creația atunci cînd e privită cu ochii despiritualizați ai fizicienilor, caz în care Hawking sau Penrose sînt niște bieți scolastici ale căror intuiții, oricît de geniale ar fi, nu pot să se apropie cu o unghie de taina plăsmurii divine. Pentru un asemenea creștin, singura privire cu care merită să îmbrățișeze lumea e cea pornită dintr-un ochi apofatic: el
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
de 14 ani, dar în plus este un exemplu de spirit care, în aceeași viață, reușește simultan sub mai multe unghiuri: teologic este numit magister regens la Universitatea din Paris, la vîrsta de 34 de ani, unde ține prelegeri de scolastică pe marginea filozofiei lui Aristotel, Bonaventura, Augustin și Avicenna, administrativ ajunge ministru al Ordinul Franciscan la vîrsta de 47 de ani, pentru ca ierarhic să atingă rangul de cardinal un an mai tîrziu, numirea în această demnitate datorîndu-i-o Papei Nicolae al
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]