860 matches
-
iubita lui, prin magie pură, într-o singură clipită, iar cititorii lui Eminescu se trezesc o dată cu ei pe malul unui lac albastru care oglindește în el "o cunună de dumbrave". Peisajul lunar are sălbăticia unei obișnuite zile de primăvară-vară, "cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră", cu șiruri de cireși înfloriți, cu flori care cântă în aer, cu frunze "îngreuiate de gândaci ca pietre scumpe", cu greieri și păianjeni. Numai lipsa oamenilor și poarta închisă deasupra căreia se află
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
la mine-n brazdă pe moșie năpădit-au viermii beznelor de caznă Cățelul Pământului și cu Inorogul se-mpăcară-n noapte șui - ca surdul cu orbul regi și neamuri au apus - îngropate-n sorburi mlaștina-a-asmuțit în munți bufniți șerpi și scorburi bieți stejarii plâng pe prispe - Lebăda-i străpunsă e nebună Cosânzeana - stă în piatră-ascunsă... unde-i Sculptor - Făt-Frumosul - cu mâna-i vrăjită din stânci iar iubita-și scoată - lumii iar trezită? LĂMURIRE (16 August 2016 - Sfinții Martiri Brâncoveni) de departe
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Ei valoarea o lovesc, o violează Ei răutăților le dau dreptate, Ei dreptatea n-o cunosc, O zidesc... Sub mila ignoranților suferim, Fiindcă trebuie să viețuim Minciuna trebuie s-o răbdăm, Închidem ochii în tăcere, Greșelile mereu le iertăm, Din scorbura lor încă nu ieșim, Atâta mai știu...! CONTRAST O despărțire într-un colț Lacrimi și țipete Cineva urăște pe cineva Acolo întind mână câțiva orfani. Altul cumpără o floare Un tânăr fără speranțe bea alcool Într-un colț o pereche
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VALMIRA B. SEJDIU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380660_a_381989]
-
ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pentru a scrie poezie, în primul rând trebuie să vorbească sufletul. Astfel, când apare sentimentul spiritual, poezia iese din scorburile ascunse ale galeriei minții și se așterne ca un covor de primăvară, plin de flori multicolore peste foile albe ale cărții. Poetul Gani S. Pllana comunică cu acel covor întins în ”livada ghimpoasă” atingând, nevrând, și pe propria creație literară
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp,/ și te-ai făcut craterul cu scorburi ca un Hades?" (Solitarul obiect cosmic). Natura e și ea damnată, răsfrântă într-un pastel demonizat: "Soare Viscol Umbră Gând/ Păsări Liniște Omăt/ Și natură!// în penaje noi, condurii,/ în vechi mantii, tremurând,/ Măreția morții pură.// Unde-i râul?/ Om
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
plâns la Înalta Poartă de la Cotroceni că el, care a dat dovada sacrificiului personal pentru victoria președintelui, a fost scos din cărți la negocierile dregătorilor care au avut loc la tabăra patrulaterului negru." Se alunecă în aluzii vulgare ("ocupat prin scorburile pupezelor din teii de la Cotroceni"), pe care politicianul vrea probabil să le compenseze stilistic prin aluzii culturale; acestea produc devieri necontrolate de la o temă oricum extrem de neclară ("Așa a fost pusă în scenă celebra piesă ŤScauneleť, inspirată din teatrul absurdului
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
000 de lei l păsări - gaiță și graur - 10 000 de lei: stăncuță și varietățile de sturz (de vâsc, cântător, de vii, de iarnă, cenușiu) - 25 000 de lei; ciocârlie - 50 000 de lei; guguștiuc, varietățile de porumbel (gulerat, de scorbură), prepeliță și turturică - 100 000 de lei. Aceste sume vor trebui achitate pentru fiecare exemplar afectat în parte. Tot în august, dar în data de 15, se va redeschide sezonul de vânătoare la bătăuș, becațină comună, cormoran mare, eider, varietățile
Agenda2004-31-04-general7 () [Corola-journal/Journalistic/282715_a_284044]
-
mare atenție. Domul George și amicul Horia ne urmau tăcuți, simțind dialogul mut dintre mine și pictorul Ion. M-am așezat să admir câteva acuarele și două icoane neobișnuite: una avea pictat chipul lui Hristos pe o tăietură transversală de scorbură de copac, iar alta, tot pe lemn, cu Sfântul Ioan, frumos colorată, amintind de stilul bizantin, dar mult diferit, o viziune personală a pictorului. Am remarcat imediat că de fapt era chipul lui înconjurat de o aură neobișnuit de largă
Pictorul. In: Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
Accident, cu un labirint livresc. Trecând prin același parc, care îi permite din când în când să dispară din existența "mecanomorfă" de fiecare zi, ca într-o fanta a fluxului temporal, personajul-narator observa că o femeie ascunde o scrisoare în scorbura unui copac. Bineînțeles, se îndrăgostește instantaneu de necunoscută, care mai și seamănă cu Audrey Hepburn și, după plecarea ei, intră fraudulos în posesia scrisorii. Din scrisoare reiese că femeia, pe nume Căra, corespondează cu un bărbat, amendând opiniile lui în legătură cu
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
a erudiției filologice. Cu subtilul sau umor de "privitor că la teatru" al întregii lumi, inclusiv al propriei lui existente, personajul-narator mărturisește că abia începutul love-story ia sfârșit din cauza excesului de zel al personalului care se ocupă de îngrijirea parcului. Scorbura folosită de Căra drept cutie poștală este astupata într-o bună zi cu ciment, spre disperarea lui Vlad. Comunicarea se întrerupe ca urmare a unui accident anodin, cu nimic mai prejos însă în consecințe decât un pumnal sau o cupă
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
la sînge. Bunăoară operația potcovarului: "Bătrînul trece cuiele prin foc,/ Le potrivește bine și le bate,/ Iar cînd se strîmbă și ajung în carne/ Le scoate înapoi însîngerate" (Drum). Ori căutarea, alături de băieți (duritatea sugerează o asexuare), a puilor, în scorburi, cu riscul, asumat fără grijă, al rănirii: Caut cuiburi cu băieții prin scorburi/ Îngropîndu-mi mîna pînă la umăr în putregaiul gălbui,/ Înspăimîntată cînd o pasăre întîrziată/ Se zbate între mine și-ntre pui.// Îi simt ciocul și ghearele umblîndu-mi prin
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
și le bate,/ Iar cînd se strîmbă și ajung în carne/ Le scoate înapoi însîngerate" (Drum). Ori căutarea, alături de băieți (duritatea sugerează o asexuare), a puilor, în scorburi, cu riscul, asumat fără grijă, al rănirii: Caut cuiburi cu băieții prin scorburi/ Îngropîndu-mi mîna pînă la umăr în putregaiul gălbui,/ Înspăimîntată cînd o pasăre întîrziată/ Se zbate între mine și-ntre pui.// Îi simt ciocul și ghearele umblîndu-mi prin carne,/ O prind de-o aripă și-ncerc s-o scot/ Și-mi
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
întîrziată/ Se zbate între mine și-ntre pui.// Îi simt ciocul și ghearele umblîndu-mi prin carne,/ O prind de-o aripă și-ncerc s-o scot/ Și-mi scapă și mă lasă cu penele în mînă/ Cînd am ieșit din scorbură pînă la cot" (Puii din scorburi). Este evocată o practică terapeutică arhaică, cea a consumării sîngelui de urs, cu detalierea aplicării ei: "Ca să te vindec, Ieronim, ți-adusesem/ Sînge de urs, în șoaptă te rugam:/ "Gustă puțin, îți va face
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
-ntre pui.// Îi simt ciocul și ghearele umblîndu-mi prin carne,/ O prind de-o aripă și-ncerc s-o scot/ Și-mi scapă și mă lasă cu penele în mînă/ Cînd am ieșit din scorbură pînă la cot" (Puii din scorburi). Este evocată o practică terapeutică arhaică, cea a consumării sîngelui de urs, cu detalierea aplicării ei: "Ca să te vindec, Ieronim, ți-adusesem/ Sînge de urs, în șoaptă te rugam:/ "Gustă puțin, îți va face bine",/ Și, întru adevăr, credeam că
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
altceva și nu numai pentru că are capacul aurit, incrustat, iar cadranul împodobit cu stelele cerului. Ceasul de buzunar e facut ca să pierzi timpul când vrei să știi cât e oră. Mâna se duce leneșa spre buzunar, caută că într-o scorbura, dibuie ceasul, îl scoate la iveală că pe o minune a lumii. Ochiul se oprește lacom pe lanț, pe capac. Degetul apasă cu distincție butonul, capacul se deschide greu că o poartă de cetate medievală și până să te uiți
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
conștiința poetului, lumii ca atare, ci unui tablou. Astfel autorul se desprinde - izbăvitor - de concret, nu și-l asumă decît în chip simbolic: "dar dacă vrei să pictezi tot ce se întîmplă/ prin apropiere/ va trebui să scoți bateriile din scorbura copacului// ramurile își încetează mișcarea// cîțiva cîini vagabonzi se opresc/ lîngă zidul casei de alături/ adulmecînd un șir de căcăreze// și se mai vede piciorul unui mort/ care tocmai dă colțul străzii/ deghizat în Moș Crăciun// la sfîrșit închide ferestrele
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
familiaritate echivocă, desfășurată într-un timp nedefinit. Dar totuși cu un final cert. Cei doi nu își vor continua existența împreună: ea se va alege cu un fiu, el cu un roman de succes. Plus o mărturisire discretă făcută unei scorburi dintr-un templu... Un palmares impresionant încununează acest film de o frumusețe inefabilă, un film cu virtuți hipnotice.
ASIA la "Europa" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16071_a_17396]
-
oricum, ținute la „fondul secret“ al bibliotecii borgesiene, ci să (re)construiască în orizontul semnelor și simbolurilor dominante care jalonează culoarele înguste, întunecoase, misterioase ale labirintului (ipostaziat în cele mai diverse imagini: „litera ocultă“, „monahala grotă lexicală“, scara de incendiu, „scorbura obscură“), parcurs într-o „înlănțuire peregrină“, între „rune înnodate“; dar la capăt așteaptă iluminarea, locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul scrierii/ citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
din miile de stele ți-aș împleti o soartă să-mi ții pământu-n brațe atunci când am să pier. Tu nu ești singur tată! nu te grăbi să pleci, auzi cum cântă vântul prin pleata primăverii, hai, nu pleca părinte! în scorburi de lumi reci mai bine lasă-ți dorul s-adoarmă-n strana serii. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Tu nu ești singur tată / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2140, Anul VI, 09 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
TU NU EȘTI SINGUR TATĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384290_a_385619]
-
echilibrul cu ajutorul cozii. Trecu la marginea copacului, sări pe pământ, se cățără pe un gard, apoi dispăru în livadă. După două zile văzu iar veverița în livadă, avea preocupări multe. Vedea cum aduna mere mici, uscate, ducându-le într-o scorbură. Va' să zică, acolo, în copacul acela are veverița căsuța ei! Încet, încet, presupunerea vagă deveni certitudine: veverița e cea care a făcut capăt pampoanelor! Pentru a se lămuri de acest lucru, luă o scară de la podul cu fân, o
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
încet, presupunerea vagă deveni certitudine: veverița e cea care a făcut capăt pampoanelor! Pentru a se lămuri de acest lucru, luă o scară de la podul cu fân, o sprijini de copac, se sui cu frică în pom, până ajunsese la scorbură. Aruncă o privire înăuntru. Nu vedea nimic. Atunci a dus mâna în scorbura adâncă, până a dat de ceva inventar al veveriței. Acolo, degetele fetei au atins ceva mătăsos la pipăit. Când a scos acel lucru, ce credeți că a
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Pentru a se lămuri de acest lucru, luă o scară de la podul cu fân, o sprijini de copac, se sui cu frică în pom, până ajunsese la scorbură. Aruncă o privire înăuntru. Nu vedea nimic. Atunci a dus mâna în scorbura adâncă, până a dat de ceva inventar al veveriței. Acolo, degetele fetei au atins ceva mătăsos la pipăit. Când a scos acel lucru, ce credeți că a fost? Unul din pampoanele ei! L-a găsit și pe celălalt, tot acolo
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Oare ce-o să zică, biata ființă, când va găsi vizuina răscolită, pampoanele lipsă? Era curioasă să vadă acest lucru. S-a pus la pândă. După mai bine de un ceas, văzu veverița sărind din ramură în ramură, apropiindu-se de scorbură. Veverița avu presimțiri rele. Casa ei era răscolită. Intră în scorbură să caute ce-i era mai drag. Negăsind, ieși de-acolo îmbufnată. Bătea nervoasă cu piciorușele, parcă blestemând hoții la casa ei. Liliana intuia perfect ce se petrecea în
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
pampoanele lipsă? Era curioasă să vadă acest lucru. S-a pus la pândă. După mai bine de un ceas, văzu veverița sărind din ramură în ramură, apropiindu-se de scorbură. Veverița avu presimțiri rele. Casa ei era răscolită. Intră în scorbură să caute ce-i era mai drag. Negăsind, ieși de-acolo îmbufnată. Bătea nervoasă cu piciorușele, parcă blestemând hoții la casa ei. Liliana intuia perfect ce se petrecea în mintea veveriței. A început să-i pară rău ca i-a
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
mai văzut-o de loc. Oare ce s-a întâmplat? Știa că nu e bine să deranjeze un cuib de veverițe, să vadă care-i taina cu ele. Dar curiozitatea era mare. Luă din nou scara, urcă în pom până la scorbură, se uită înăuntru. Nimic, doar întuneric. Duse mâna în scorbură, încet, să nu strice ordinea. Când acolo, ce credeți? Degetele fine ale fetiței au dat de ceva moale. Erau niște ființe mici acolo, calde, pufoase. Știa că mai mult nu
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]