162 matches
-
din rânduieli. Mută chiar Copacul Lumii. Îl duse pe-un plai neluat în seamă, chiar uitat, pe-o coastă pieptișă de sub munte. Trecuse ceva timp, iar în lumea de dincolo abia de se ivise înspre Copac un pumn de oameni, scormonitori în vintrele pământului după fier și, mai apoi, meșteri în lemn. Tăcuți nevoie mare, întunecați la chip, cu glas încet și dulce, se țineau departe de ce le-ar fi tulburat tihna traiului și așa greu... Dinspre ei se-ntorsese el
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1417546123.html [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
la masă, ceva mai calm, pentru a mai scrie câte ceva, încercând să-și amintească exact ce-i ceruse polițistul. Abia acoperise o pagină și jumătate cu scrisul său neuniform și încâlcit, dar lizibil, când a simțit în ceafă o privire scormonitoare. A întors capul și nu mică i-a fost mirarea să-l vadă pe comisarul Olaru, încremenit pe pragul ușii, în costumul său gri ce-i scotea în evidență fața albă, proaspăt bărbierită, dar neodihnită. - Bună dimineața...! - Să trăiți, domnule
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437552872.html [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
DESCHIDE CALEA VIEȚII ESTE IUBIREA Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1296 din 19 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Constanța Abălașei-Donosă, născută în luna februarie, Cal de lemn după zodiacal chinezesc, este artist plastic cu vocație înaltă, spirit scormonitor, dedat meditației, ființă care are drept reper în viață creativitatea prin fuziunea artelor. Începând cu anul 1999, pe lângă numeroasele expoziții personale de artă plastică, a publicat, în regie proprie, deși încă înainte de studenție debutase ăn Convorbiri Literare și Luceafărul, mai
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Constanta_abalasei_donosa_1405773780.html [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
treaba ta nevastă! A întrebat careva de mine? - Nu omule, dar ce se întâmplă ? Că ceva se întâmplă,nu-mi zice că nu!Eu văd asta în ochii tăi și ai fetei! -Să sperăm că nu au toți ochi așa scormonitori ca ai tăi! Când terminăm aici vom vorbi și vei afla că e ceva care nu trebuie să afle și alții, că altfel iese mare belea! Așa că te rog nu scote o vorbă și du-te la vase,Nina! -Bine
PETRECERE NEFASTĂ (2) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467841005.html [Corola-blog/BlogPost/368507_a_369836]
-
a apărut” (decât azi, post-mortem, prin generozitatea Editurii Călăuza v.b.!) are 128 de pagini și conține nouă povestiri: 1-Decorația; 2-Călăuza; 3-Moartea crâșmăriței; 4-Doi oameni răi; 5-Bețivul; 6-Unul la fel ca ceilalți; 7-Doamna Viorica; 8-Căruțașul; 9-Tudor. Jurnalistul harnic și scormonitor (“de Valea Jiului”), Nicolae Țic, a reușit, cu brio, să creioneze adevărate “fiziologii”[2] (cum numai pașoptiștii “zilelor de-aur a scripturelor române” au fost vrednici să izbândească!) - evitând maniheismul: o proză fără eroi autentici (excepție face Războinicul-Absolut-împotriva-Morții, Tudor, din povestirea
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1470922985.html [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > ADEVĂR Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ADEVĂR Ai săpat cărări pe sub pământ, Uitate de picior și legământ, Departe de oameni, scormonind, Scormonitori se spânzura, se prind De funii ce se clatină încoace, Deasupra, pământul care tace. Răvășit de foc,el scoate pâine Din pietre de safir și grâne, Stânci de cremene și munții, S-au răsturnat din temelii, cărunții. Marea răscolita, mai
ADEVĂR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/florica_gombos_1437339264.html [Corola-blog/BlogPost/377367_a_378696]
-
sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine să mai
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Ppartea_aiii_a_ultima_spoveda_marin_voican_ghioroiu_1376721559.html [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
sfântul ca să pătimești pentru greșala care-ai făcut-o, păcat de neiertat în fața bisericii creștine”. Niciodată nu i-am mai amintit Lenei de noaptea aceea care, ori de câte ori mi-aduceam aminte, simțeam cum mă roade-n suflet un regret apăsător și scormonitor, asemănător cu apa când macină malul unui râu. Nu am reușit să mai readuc în discuție cele petrecute, și parcă-mi pare rău... că n-am aflat și gândurile ei; dar acum când nu mai este, pe cine să mai
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 by http://confluente.ro/Ppartea_aiii_a_ultima_spoveda_marin_voican_ghioroiu_1376721559.html [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
din tine,/ că un ochi din orbită/ Toată căldură soarelui/ Menită fu să mă usuce”. Cultul iubirii, erotismul ce impregnează țesuturile acestei poezii cheamă În memorie poeții noștri timpurii, veșnic Înamorați. Cezar Ivănescu are Însă, spuneam, ideea morții, o neliniște scormonitoare, cu refrene obsedante, thanatofile. În oglindă iubirii el descoperă rînjetul morții; de aici și jalea cosmică, umilință unui spirit ce conștientizează pierderea tinereții și trăiește cu obsesia sfîrșitului (că experiența impusă). Erosul lui Cezar Ivănescu e thanatic. Poezia să „funcționează
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
ședințe, prilej de a demonta mecanismul anumitor conștiințe viciate, a unor năravuri." (Ilie Calian, Făclia, 21 septembrie 1980) Se spune despre o uzină că a apelat la serviciul psihologilor în selectarea muncitorilor pentru funcția de maistru. În urma investigațiilor meticuloase, acești scormonitori în sufletul oamenilor au întocmit un tabel nominal. Conducerea întreprinderii, după plătirea sumelor cuvenite și mulțumirile de rigoare, a numit pe posturile respective pe alți oameni, fiindcă și ea avea un tabel nominal, o listă a preferaților. De aici rezultă
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
mediul acvatic; șobolan de apă de munte ("Arvicola scherman") este mai mic, mai puțin dependent de prezența cursurilor de apă, are blana mai moale, tuberculii plantari și palmari mai reduși, iar incisivii superiori proeminează puternic înainte și are un comportament scormonitor. Astfel șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") are următoarele dimensiuni: lungime cap + trunchi: 135-165 mm; membrele posterioare: 22-27 mm; coada: 55-70 mm, greutate: 65-130 g, iar șobolanul de apă ("Arvicola amphibius"): lungime cap + trunchi: 150-190 mm; membrele posterioare: 28-32
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
au murit; printre ei se aflau regizorul Cezar Grigoriu și operatorul Gore Ionescu. Necrologul său din revista Cinema a fost scris de regizorul Ion Popescu-Gopo și avea titlul „Gore”; regizorul scria despre Grigore Ionescu că a fost "„modelul unui cineast scormonitor în tehnica viitorului cinematografiei, a realizat primele probe de actori pe peliculă magnetică, scria materiale pentru extinderea folosirii casetelor magnetice (...) ”". În același număr, prozatorul Nicolae Velea a scris și el un articol emoționant intitulat " Condeiul mi se apleacă...". În studiul
Grigore Ionescu (operator de film) () [Corola-website/Science/327420_a_328749]
-
și al lui Gilbert Durand în dezvoltarea teoriei imaginarului, atît de actuală astăzi, cînd raționalitatea își recunoaște o pereche simetrică și complementară în ceea ce Baudelaire a numit „regina însușirilor”. Decan al Facultății de Filosofie, profesorul cu o privire albastră și scormonitoare, cu un zîmbet reținut dar luminos, ne-a primit cordial în biroul lui de la Universitatea Lyon 3. În acest spațiu favorabil unei reflecții care încearcă să îmbine raționalitatea și imaginarul, autorul volumelor Utopia sau criza imaginarului (tradus și la noi
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
Pot să-ți spun un lucru pe care l-a aflat deja Întregul imperiu. Cei Patru Cuceritori au fost uciși. Ali se opri, curios să vadă efectul acestei vești asupra rănitului. Căpitanul nu-și putut stăpâni tresărirea. Privirile lui deveniră scormonitoare. Era cu putință? Era doar un joc Înainte de a fi dus În sala de tortură? - Nu de o armată, pe care Primul Cuceritor ar fi văzut-o, În clarviziunea lui, cu ani Înainte. Ci de un om pe care chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zece dintre ei fură lăsați să ajungă În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de luptă, În armuri ale armatei transilvane. Angelo remarcă unul din cavaleri, cu plete negre, căciulă cu panaș, mustață deasă și ochi verzi, scormonitori. - Din câte am auzit, spuse comandantul Apărătorilor, cetatea Sabac a fost cucerită de un grup de oșteni travestiți În ieniceri, printre care se afla Vlad, fiul lui Vlad Dracul, fostul domnitor al Țării Românești. Se pare că acest Vlad preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
domniei tale. Logofătul făcu un pas În față, nu fără a sesiza că voievodul are o acuitate a replicii pe care nu era bine să o provoci prea insistent. Se simți o clipă apăsat de inteligența iute și de privirea scormonitoare a domnitorului. Dar acea apăsare avea partea ei de admirație. Ștefan rezista pe tron de nouăsprezece ani tocmai datorită acelei inteligențe neobișnuite și a darului său de a obține și de a folosi informațiile. Și, poate, datorită unei frumoase nebunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fără crispări și complexe (inutile), cu delimitări, nuanțări și preluări critice, autorul fiind permanent interesat de a controla și evalua corect sursele, dar mai ales de a oferi soluțiile cele mai corecte, mai apropiate de adevăr. Cinstea sa intelectuală, ochiul scormonitor, rațiunea aflată mereu în stare de urgență garantează coerența și gravitatea unui discurs despre limitele suportabilității umane și capacitatea eului liric de a-și supraviețui prin operă. Un discurs persuasiv despre singurătatea creatoare a Poetului ce a privit în centrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
uriașul frate al Annei, cu brațe lungi și adus din spate, cu capul crescut din centura groasă de mușchi la fel de autentic ca o buturugă răsărită pe spinare, cu părul de un castaniu dulce și verzui, cu ochi complet verzi, clari, scormonitori, primitivi și sardonici, cu un zâmbet eschimos de simplitate primitivă ce se desfăcea într-o pereche de dinți de eschimos, împlântați adânc pe gingiile late, glumind, cu o veselie răutăcioasă, și nesincer; un câștigător de averi, cu picioare imense. Conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori și simțind, năvalnic, cum îl ia și cu un piculeț de tremurici. Scuze! Da'..., poate că n-am fost eu? se amăgește el. Ba tu ai fost, boule! tună Poetul, înflamându-se. Tu ești de vină! Dereglatule! Idiotule! Pârlitule! Ba nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase să se Înrăiască. Se Însingura, vorbea rar și puțin, găsea În fiecare un dușman tăcut. Așa Își căpătase și porecla, nu neapărat din pricina capului mic, a mustății negre și a ochilor scormonitori. Copilărise prin Baltă, pe malul Dunării, pe ulițele satului, În pădurile dimprejur, pe câmpuri, prin văi. Se Întorsese la ele și le găsise străine. Ajunsese un om singur și ascuns. Chiar și așa, Însă, Îi băteau În poartă destui clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ești mai prost și taci din gură!” „Prost e cin’ te-mbracă de dimineață, tâmpitule!” Pentru că ridicase vocea prea tare, Ectoraș căpătase și el o legătură de chei. Zelul lui Vieru părea să nu aibă sfârșit. Deja, pentru neliniștea lui scormonitoare, Directorul Îi promisese două puncte În plus la următoarea notă. Vieru, Însă, era de neoprit. Întreba, iscodea, se prefăcea că ascultă lămuririle cu luare-aminte. Un inginer le arătase niște bidoane Înghețate, În care se păstra materialul seminal - după cum frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oară un film pe care ajunsesem să-l știu pe dinafară, mă distram hrănind guzganii. Le puneam bucățele de covrig sau de biscuit din ce În ce mai aproape. Păreau să șovăie când Îmi Întâlneau privirile, mă țintuiau bănuitor cu ochișorii ăia mici și scormonitori, Își mișcau mustățile țepoase. Dacă mă uitam În altă parte, furau firimitura fără să se teamă. Cum mă Întorceam scurt spre ei, lăsau prada și-o luau la goană, se opreau, adulmecau, apoi, pâș-pâș, se Întorceau târându-și cozile către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plecare doar raționalitatea conștiinței și nu confuzia conștiinței. Nimic nu este întâmplător în mersul omului pe pământ. Avem în noi, așa cum spunea Hegel, întreaga istorie, deoarece totul ni s-a dezvăluit ca urmare a căutării de sine a spiritului nostru scormonitor, "(...) așa cum sămânța poartă în sine întreaga natură a pomului, gustul și forma fructelor, la fel manifestările virtuale ale spiritului conțin de pe acum în mod virtual întreaga istorie"203. Dincolo de cadrul în care ființează, dat, nu negăm meritele omului în construcția
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
normele etice, echilibrul biologic al umanității: (Maximilian, C., Belengeanu, S., Bembea, M., 9, p. 5). Să sperăm că nu vom reuși, totuși, acest lucru, și că trăsătura unică, creativitatea, singura care ne apropie de Creator, va rămâne nealterată de eforturile scormonitoare ale celor ce se cred Dumnezei! încheiem adăugând, împreună cu Al. Roșca (15), deși afirmația a fost făcută cu mulți ani în urmă, timpul neștirbindu-i, totuși, din valabilitate: . Cap. IV Studiu asupra situației concrete din teritoriu (județul Vaslui) Motto: Dan
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
admirat, Chandler atrage atenția asupra propriei identități culturale și propriului stil. Am insistat asupra acestor meditații ale autorului nu pentru că ele ar fi extrem de relevante pentru scrisul ca atare al lui Raymond Chandler, ci pentru că ne indică un anumit temperament scormonitor, niciodată mulțumit de rezultatul muncii sale. Într-o scrisoare din 1947, el recunoaște deschis această trăsătură: Una dintre particularitățile și problemele mele ca scriitor este că nu renunț la nimic. Nu pot trece cu vederea faptul că am avut un
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]