366 matches
-
ori. Sau venea carul special la Timișoara, pentru filmări, la toate spectacolele de gală. În perioada 1965-1977, a participat cu Ansamblul „Hora Timișului“ și Ansamblul „Izvorul“ al actualului Colegiu Bănățean, la toate festivalurile, inclusiv la cel de pe Litoral. Atunci a scornit cineva o lozincă, purtată apoi din generație în generație, până la sfârșitul activității sale: „Galetin cu trupa lui, Spaima festivalului! Prima plecare în străinătate, respectiv la Graz, în Austria, a fost cu Ansamblul Tineretului Feroviar. În 1974, au fost invitați în
Agenda2006-17-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284938_a_286267]
-
în întuneric. Întinse mâinile bâjbâind spre ușă, până dădu de căldarea cu apă. Scufundă cana și bău lacom, apoi spuse cu vocea joasă, aproape în șoaptă. Crezi că, dacă-i iubești, numai matale ai dreptul asupra lor? De unde-ai mai scornit și povestea cu fata aceea și cu Alexandru? De unde știi că ea l-a nenorocit și nu l-a nenorocit ghinionul lui că s-a băgat singur să se ducă la lucru-n Germania să câștige bani... Că... dacă rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
erau duși în oraș după unele cumpărături, s-a hotărît să folosească toate mijloacele de convingere, pentru a-i face și pe ceilalți să termine odată cu povestea comorii. Că erau sătui cu toții să tot asculte fel de fel de minciuni scornite pe seama ruinelor de pe dealul de lîngă sat. Dar, culmea-culmilor era că toți din grup le credeau. Absolut toți. Adică ce credeau și ce știau de fapt? Că, undeva, nimeni nu cunoștea exact locul, în ruinele unei vechi cetăți de pe Dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mergi pe albia ei, ajungi la cetatea din Dealul Ursului. Na, că m-ai dat gata, făcu Virgil dezumflat. O fi poate vorba de Peștera Liliecilor, bă macaroană, ce-mi tot bați capul cu Gropnița?! Auzi tu, ce-a mai scornit; gropniță! Ptiu, că învechit mai poți fi! Nu rînji la mine, modernule! Că nu eu i-am zis Gropniță ! I-or fi spunînd poate alții și Peștera Liliecilor, cum zici tu, dar eu știu că se cheamă așa cum ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
numai pentru a fi împreună cu Ilinca!... Zi că nu-i așa și mănînc zece fluturi cu tot cu aripi! Virgil se înroși pînă-n vîrful urechilor și se opuse cu cea mai mare îndîrjire: Ragi ca un vițel tras de coadă!... De unde ai scornit tu asemenea minciuni gogonate?... Ce am eu cu Ilinca? Nu vezi că vorbești fără nici o noimă? Nu tu ziceai mereu că Vlad are ce are cu Ilinca? Acum o-ntorci? Ba n-o-ntorc deloc, stimabile, hai să fim serioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prima oară, fapt ce mi-l reproșez cu destulă tărie și l-am rugat să-mi mai povestească o dată. Ei, și pentru că m-am întîlnit cu el a doua oară și am stat de vorbă pe malul rîului, unii au scornit fel de fel de minciuni. Și pe Vlad, adică, de ce nu l-aș putea suferi? Pentru că nu l-a crezut pe Bărzăun de prima dată și era cît pe ce să-l pocnească atunci cînd a insistat să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
despre drumul ce aveau să-l urmeze, nu degeaba bâiguie el despre consistența păienjenișului... Păienjeniș ca țesătura unei cărți, ghem des în miezul ei. Că bine mai seamănă păienjenișul diavolesc cu țesătura poveștii, de parcă tot de diavol ar fi fost scornită și ea, ca să ascundă adevărul. Dar celui cu ochi ager, sigur adevărul i se va dezvălui cu mare bucurie." (p. 282). Romanele lui Dan Perșa sunt niște inteligente șarade epice a căror miză se află dincolo de poveștile fără cap și
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
Simona Vasilache De la drob ne-a rămas, de n-o fi prea mult spus, o diviziune familială a poveștilor. Femeile, acasă, le scornesc din orice, cu ochii la ce-ar putea să fie, bărbații, în lume, le caută pricini, iscodind prostiile mirabile care, de n-ar fi, nu s-ar povesti. E un algoritm simplu, pe care Bănulescu îl rafinează. Vorbim de Iarna
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
cu părerea Ion Cotman. Așa mi se pare și mie, moș Pâcule - s-a arătat și Hliboceanu de acord cu spusa lui Ion Cotman. Si chiar așa li s-o întâmplat țiganilor sau?... Tare mă bate gândul că tu ai scornit povestea asta, Pâcule - și-a arătat îndoiala moș Dumitru. Dacă ești Toma Necredinciosul, Dumitre, du-te și îl întreabă pe Costân țiganul. Dacă n-o fi oale și ulcele... Brava, Pâcule! Mă trimiți după potcoave de cai morți, unde o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
crâșmă era liniște deplină. Cărăușii au adormit fiecare cu gândurile lui... „Am mai întâlnit oameni fără de glagorie, dar ca Georgel aista nu. Dar dacă povestea îi inventată de mehenghiul ista de Pâcu? Năstrușnic cum îl știu, îi în stare să scornească tot felul de năzdrăvănii...” gândea moș Dumitru. „Dacă prostia ar durea, apoi multe vaiete ai auzi în jurul tău...” îi umbla prin cap lui Hliboceanu. „Mare podoabă îi la casa omului și prostul. Uite de-o pildă Georgel. Dacă Dinuța avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sărbătorile cele mari au fost prinse de alții. Gata! S-a isprăvit! La vremea de azi nu se mai fac sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru dracul! Oare n-ai știință sfinția ta că cei de pe pământ scornesc mereu și alte sărbători pe lângă cele vechi? PAFNUTIE: Vorbe! SISOE: Ce spui, frate Habacuc? Mai adaugă oamenii sărbători la călindar? HABACUC: Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se tem de-o asemenea forță și vor s-o înfrângă. Și iată una din căi: nu le dau țăranilor sămânță de porumb la schimb, așa cum s a făcut atâția ani până acum. Și câte alte tertipuri n-or mai scorni. De aceea te-am întrebat dacă nu te-a văzut nimeni când ai intrat aici. Din vorbele dumneavoastră, să înțeleg că nu ne mai puteți da sămânță de porumb la schimb? Ai înțeles bine, dar eu am lăsat totuși o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
siguranțele de la tablourile electrice. Oamenii aflați în această situație găseau soluții salvatoare; de multe ori meștereau o siguranță din mai multe fire subțiri de cupru și astfel reșourile deveneau incandescente și climatul din apartamente se îndulcea. Bântuia o glumă macabră, scornită de un glumeț, care denotă că românul știe să iasă întotdeauna din orice impas cu un zâmbet. Cică s-ar fi dat un ordin, de foarte de sus, ca ,,la 18 grade Celsius toată lumea trebuie să transpire". Ar fi transpirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tunde nu deschidea gura Sa”. Sau puțin au fost defăimați pe lume Sfinții Apostoli, cărora li s-au ridicat atâtea biserici? Câți sfinți și mucenici nu au fost clevetiți la vremea lor de cei fără de Dumnezeu și ce răutăți nu scornea dușmanul credinței despre ei? Dar cunoști dumitale măcar unul din ei care ar fi încercat să-și apere numele și onoarea înaintea celor ce îi cleveteau? Eu nu cunosc pe niciunul. Dumitale te întristezi, suferi și te doare, ei, însă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
multe lacrimi decât cuvinte: - Avocatul nostru a făcut tot ce a putut, zise el. A vrut să dovedească că nu ne-a luat atâta amar de bănet în zadar. Analizele acelea, arză-le-ar focul și pe cine le-a scornit, vor aduce bucurie în casa inginerului și necaz în corturile noastre. În câteva zile, totul se va termina. Urmează ca Vișinel să intre sub oblăduirea familiei inginerului și băiatul acela, pe numele său Mihăiță, să devină de-al nostru. Sunt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
că e lesbiană (știau asta din spusele unor indivizi care o văzuseră de gât cu o fată), că-i hermafrodită (“n15 ați văzut, mă, că la ora de sport are ca un fel de umflătură de penis - ha, ha, ha!”, scorni Sorin Motolea cu un râs grobian), că este de origine extraterestră (unul lansă stupizenia că a văzut-o el când și-a străpuns degetul foarte tare cu vârful unui compas și nu i-a curs nicio picătură de sânge), că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
odinioară nu mă atrag cu nimic acum. Nici radioul din bucătărie nu mai pot să-l ascult. Nici pe Valeriu nu l-am mai văzut de secole (el nu mă vizitează de ani buni, din cauza lui Țiți Mițura, care a scornit tot felul de mizerii, de insinuozități pe seama noastră). Nici nu mi-e sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
din fluier. De asta era convins și moș Dumitru. Cum văd eu, Pâcule, nu te mai trage ața la cântec. Așa că fă bine și gândește-te la o poveste din cele pe care numai scăfârlia ta afumată poate s-o scornească. Drept urmare, Pâcu a privit cu parapon spre moș Dumitru și-a scos luleaua, punga cu tutun și celelalte scule trebuitoare. Le-a așezat pe masă. Cu un calm demn de un mare meșter, a pornit să meremetisească luleaua. Cu mare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iute, căci atunci când Napoleon - Îmbrăcat În uniforma de paradă și Încins, după multe luni, cu sabia din plastic - ajunse În sala de mese pentru micul dejun, Sigmund Freud, care În trecut se luase de câteva ori de Împărat și-i scornise chiar și câteva porecle - printre care, Little Motherfucker și „Cizme-n cur“, ambele referindu-se, cu siguranță, la două dintre stadiile dezvoltării ființei umane -, Îi făcu semn de la distanță să vină În colțul ferit În care mâncau psihanaliștii. În Purgatoriu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca un linx), s-ar putea să se coboare și ceața la fel de bine cum s-ar putea să nu apară nicicând, un fel de plapumă nevăzută îi acoperă ca bolta unei peșteri, apoi se retrage ca și când nu ar fi fost scornită vreodată, totul redevine tundră și nemișcat ca la facerea lumii, numai că acum nu mai e nevoie de nici un cuvânt, e de ajuns să existe o mână, un braț, să se desfacă o palmă, iar degetul mare și cel arătător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
A fost și viu, înainte de a muri. Vreți să vă povestesc? Fără să aștepte acordul copiilor, profitând de zăpăceala lor, Luana coborî sprintenă, așeză la loc fața de masă și rezemată de catedră începu să povestească. Repede, fără să respire, scornea niște minciuni de care nu se crezuse vreodată capabilă. Paralizați de uimire, copiii rămaseră suciți în pozițiile în care îi prinsese povestirea. Luana turuia, fără măsură, năzdrăvănii de basm. Pe vremea când era mică și nu știa să meargă, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
adolescență, la Surabaya, pe când se furișa la cinematograf În spatele ecranului să vadă filme fără să fie observat de cetățenii olandezi care ocupau locurile bune din sală. Margaret nu se dumirise niciodată dacă era adevărul sau doar una dintre nenumăratele legende scornite pe seama lui. În țara asta trebuia să te abandonezi legendelor, poveștilor Îndoielnice, lipsei de logică. Învățase să facă asta Încă de copil și Își redescoperise foarte ușor aptitudinea când se Întorsese matură la Jakarta. Despre povestea asta Își spunea că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
puternic, amuzat de propriile sale cuvinte. Oaspeții au fost puși la masă, erau veseli, încercau să-i ia cu vorba, să facă pace. Tatăl băiatului cunoștea atâtea proverbe care se potriveau cu situația tinerilor era ceva fantastic. Ori poate le scornea el pe loc și le ridica la rangul de proverbe prin simplul anunț: știi cum vine vorba aia românească: Ce-i făcut e bun făcut. Izbucnea pe loc într-un râs sănătos, obrajii plini, carnea ca piatra lăsa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea, da' mi-am zis că, atunci când o să fiu în Împărăția Lui, o s-o aduc și pe ea acolo, să-L vadă, să se bucure că trăiește și mai ales... să vadă că fii-su nu e o hahaleră care scornește tot felul de lucruri. Că eu chiar știu cum e Împărăția Lui... numai că nu știu Unde e. Așa că mai bine să plec. Cred că n-o să mă întrebați de ce n-am cerut voie să merg cu unchiu-mio și cu vecinul Cleopa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cât e tânăr acu' era trist, trist de-mi venea să plâng de mila lui. Cât despre vecinu' Cleopa măcar ăluia toată vremea-i tuna și fulgera (mai ales de când se însurase), nu mă miram de el. Ba gurile rele scorniseră că nevastă-sa, acră și nesuferită, striga la el câtu-i ziulica de mare acu' mai și înnebunise: se făcuse pâinea Lui Dumnezeu de când Îl văzuse pe profetul ăla mare murind (așa-i ziceau vecinii Regelui Meu). Dar unchi-mio?! Ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]