184 matches
-
al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”, Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea) (inspirată dintr-un fapt real) Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1492772757.html [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
cu parul spre a le frăgezi carnea înainte de a le sacrifica. Seara se masturbează și visează la dezmățurile sexuale pe care i le va ocaziona soția atunci când se va întoarce acasă, dacă nu cumva între timp i se vor fi scorojit plămânii de atâta căldură arabă insuportabilă. Ca să obțină un loc de muncă în străinătate, soția lui a trebuit să semneze pactul cu diavolul, adică să accepte să ciripească la securitate, prestație ce-i asigură o imunitate politică de netăgăduit. Cocheta
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1339966707.html [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
20 ianuarie 2017. L-am întâlnit cândva din întâmplare Într-o poveste a unei clipe oarecare, Un militar frumos cu părul grizonat Și zâmbetul... puțin c-am șifonat, Cu ochii triști el încă mai strângea Povești cu fluturi În buzunarul scorojit de timp, de la manta. Fluturi din primul lui sărut Nevinovați... din vremuri de demult, Fluturi din primul zbor avut Prin care el a renăscut... când i-a simțit zbătându-se în trup, Fluturi din toate cele câte au fost, cândva
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_soare/canal [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Era fermecător Și nu știu cum, dar ... Citește mai mult L-am întâlnit cândva din întâmplareîntr-o poveste a unei clipe oarecare,Un militar frumos cu părul grizonatși zâmbetul... puțin c-am șifonat,Cu ochii triști el încă mai strângeaPovești cu fluturiîn buzunarul scorojit de timp, de la manta.Fluturi din primul lui sărutNevinovați... din vremuri de demult,Fluturi din primul zbor avutPrin care el a renăscut...când i-a simțit zbătându-se în trup,Fluturi din toate cele câte au fost, cândvaFemei ce-i
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_soare/canal [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
cu acul de siguranță, înfipt în țesătură exact acolo unde urma să fie folosit. Așezându-se pe taburet, moșu Klesch rostea de fiecare dată: „Tuns și frezat cu cărare la dreapta.” Frizerul își scotea instrumentele dintr-o tașcă de piele scorojită cu încuietori galbene, își potrivea ochelarii rotunzi pe nasul împânzit de vinișoare albăstrui, alegea o oglindă cu mâner și ramă albă de lemn, aducând-o cu un gest aproape grațios în dreptul obrazului clientului său. Îi ridica o șuviță de păr
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Umbra_pe_tulpina_unui_nuc.html [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
și nu spun nimic mă satur de mine privind înspre ceea ce am fost și nu mai sunt... acum un an pe vremea asta sufletul tatei s-a înălțat pe un fuior de lumină nevrednic de mine am plâns înlăuntrul meu scorojit de amintiri am săpat un mormânt prin ferestrele înegrite de ani nu mai pătrunde nimic un păianjen agățat pe durere țese ultima lui pâmză poate o să am noroc să-l întâlnesc pe tata... Referință Bibliografică: vitralii pe un interior scorojit
VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1440785369.html [Corola-blog/BlogPost/379211_a_380540]
-
avea permisiune de ani de zile de a intra în această cameră îmbătrânită de timpuriu. Aerul împlinea singurătatea camerei în greutatea unei cumpene lăsate să hotărască trecerea greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru, peste care veșnicia timpului își făcuse culcuș. Peste tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fluturi_sub_cearcane.html [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
Toate Articolele Autorului L-am întâlnit cândva din întâmplare Într-o poveste a unei clipe oarecare, Un militar frumos cu părul grizonat Și zâmbetul... puțin c-am șifonat, Cu ochii triști el încă mai strângea Povești cu fluturi În buzunarul scorojit de timp, de la manta. Fluturi din primul lui sărut Nevinovați... din vremuri de demult, Fluturi din primul zbor avut Prin care el a renăscut... când i-a simțit zbătându-se în trup, Fluturi din toate cele câte au fost, cândva
MILITA PENTRU IUBIRE de ANA SOARE în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_soare_1484867377.html [Corola-blog/BlogPost/369973_a_371302]
-
caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme știind că la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Seceratorul_stan_virgil_1388132266.html [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
di S. Elena. Călătoria cu vaporetto pe Canalul Grande a durat aproximativ o jumătate de oră. Cred că a fost cel mai bun exercițiu fizic al capului. Dreapta, stânga, înapoi, înainte. Eram înconjurată de clădiri vechi în culori pastel, șterse, scorojite de vreme, înnegrite de îmbrățișările seculare cu apa. Mândre de lanțul lor de alge la atingerea poalelor de apă. Obloanele neobișnuit de înalte și înguste, de culori închise (predomină verdele). Acel du-te vino al ambarcațiunilor navale: vaporette, gondole, șalupe-taxi
JURNAL VENEŢIAN (1) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Daniela_gifu_jurnal_venetian_1_daniela_gifu_1345751311.html [Corola-blog/BlogPost/355141_a_356470]
-
le uită până și ea. Durerile bătrâneților, atunci când este uitată, părăsită sau și mai rău ; înjurată, bătută.... o mamă le suportă cu stoicism. Călăuza nu-i este mamă soldatului grănicer ; mama lui...! Eroul are prezență de spirit ! În port încărcătorul scorojit mai are o rezervă ! Călăuza nu are cunoștință asupra acestei noi măsuri prevăzute de regulamentul de pază a frontierei. Este somată să se predea împreună cu tot grupul de infractori. Focul de avertisment, sau în realitate chiar o rafală de gloanțe
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1474971512.html [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
năruit când visul a devenit coșmar! Și-așa cum căldura mi-a absorbit, meschin, din propria mea viață, el a făcut un chin, flămând de-o aroganță în crudă afirmare, m-a-nvăluit, treptat, în nori de nepăsare! Când tușele frumoase s-au scorojit pe față și visul și-a vărsat batjocura semeață, am înțeles, deodată, și vai, atât de clar, că, de la început visul a fost coșmar! Referință Bibliografică: VISUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1442, Anul IV, 12
VISUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1418357965.html [Corola-blog/BlogPost/382072_a_383401]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RUGĂ FĂRĂ ADRESĂ Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului îngenunchez sub icoana răstignită pe albul scorojit de vreme cu teama zilei de mâine mă întreb ce va fi în anotimpul în care sunt prizonier în propriile mele gânduri nu mai am nimic de făcut îmi rod neputințele din urma genunchilor și aștept nu sunt pregătit pentru
RUGĂ FĂRĂ ADRESĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1448044427.html [Corola-blog/BlogPost/353274_a_354603]
-
al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”, Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea) (inspirată dintr-un fapt real) Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
al III-lea la Concursul „Alb Hoinar”,Ediția a II-a, februarie 2016, Vrancea)(inspirată dintr-un fapt real)Căsuța de la poalele muntelui părea gata să se prăbușească sub mormanul de zăpadă care o învelea. Veche și sărăcăcioasă, cu zugrăveala scorojită peste tot și ferestrele afumate, prin crăpăturile cărora vântul se strecura cu nonșalanță, ori de câte ori prindea ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă
CAMELIA ARDELEAN by http://confluente.ro/articole/camelia_ardelean/canal [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
revin: da, pentru prima oara vreau să emigrez. Niciodată nu m-am simțit mai rău în țara mea, niciodată nu m-am simțit mai fără speranță, niciodată nu m-am simțit mai cu dinții în țărâna, niciodată nu mi-a scorojit mai tare obrazul flegma conducătorilor. De două zile, în casa mea se vorbește despre asta. Se vorbește serios. Până emigrez, mai am niște treaba. Vineri, 27 august la ora 11, în fața Ministerului de Finanțe se vor strânge oameni să protesteze
Vreau demisia lui Boc, grevă fiscală şi să emigrez! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20102_a_21427]
-
extras și subiectele conținute, despre cum am vorbit și așa mai departe. La un moment dat, larma stârnită de întrebările curioșilor a încetat brusc, precum ciripitul unui stol de vrăbii la ivirea eretelui. Îndărătul meu, prin aceeași ușă cu canaturile scorojite de ploi, arșițe și vânturi, dincolo de care, așteptându-și verificarea, studenții pășeau oftând, de parcă deasupra i-ar fi stat scris Lasciate ogni speranza voi ch’entrate, și-a făcut apariția Tohăneanu. Stând cu spatele în direcția aceea l-am observat
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1446191504.html [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
spuneam, cam 30 de ani si 1,70m, 120-90-120 (silicon tuning) își rodea o unghie (mai avea încă 9 tot false de ros și nu mai prididea cu asta) și cotcodăcea la telefon de zor: - Hai față nu mă mai scoroji cu ruptă aia cu gentile ei pline de praf că mă plictisesc maximum! Față, ăia nici oja nu știe să și-o întindă frenci și se dă doamna la Bambu, fata, cănd stă picior peste picior de parca o fi prințesa
Hemoroizi, fisuri anale? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19071_a_20396]
-
di S. Elena. Călătoria cu vaporetto pe Canalul Grande a durat aproximativ o jumătate de oră. Cred că a fost cel mai bun exercițiu fizic al capului. Dreapta, stânga, înapoi, înainte. Eram înconjurată de clădiri vechi în culori pastel, șterse, scorojite de vreme, înnegrite de îmbrățișările seculare cu apa. Mândre de lanțul lor de alge la atingerea poalelor de apă. Obloanele, neobișnuit de înalte și înguste, de culori închise (pre domină verdele închis). Acel du-te vino al ambarcațiunilor navale: vaporette
Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]
-
aducea usturoiul și eu tăiam. Obrajii mei... n-aveam bani să-mi iau creme să mă dau pe față, și-ți închipui, la 40 de grade, atâtea ore... Câte ore lucrați?</strong> Lucrăm și zece ore în soare. Mi se scorojea față. Mă rugam de omul care ma luase să muncesc să-i lase pe copiii mei să mă ajute ca să facem mai multe lăzi. Aș fi vrut și eu să-i trimit la școală în fiecare zi, să fie și
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
în plus îi lua din timpul de somn, astrfel că într-o zi, la amiază, adormise adânc la umbra unui copac de paulownia. Stătea rezemat de trunchi, cu capul căzut pe-un umăr și brațele încrucișate pe piept. Pe pământul scorojit de căldură, nu se mișca decât o procesiune de furnici. Doi samurai tineri, care-l antipatizau, trecură pe alături, cu lăncile de antrenament pe umeri. Ia te uită. Maimuțoiul. — Bine le mai doarme, nu? Un puturos bun de nimic. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Bărbierește-te, fă o baie... ai timp s-o vezi... ustensilele tale au rămas acolo așa cum le-ai lăsat..." Nu, zisei, las-o să se sperie, vreau s-o văd..." Și intrai în dormitorul ei călcând greu cu bocancii mei scorojiți de ani, numai a bocanci nu mai arătau. Mă întîmpină o tăcere ferită, de sanctuar. Matilda aprinse totuși hotărâtă lumina. O văzui pe fetiță în patul ei, cu fundul în sus, pe brânci, într-o poziție chinuită, dar cu chipul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amintească de ea atât timp cât va avea memorie, ea și urmașii ei... cât timp va ține albumul, cât timp cineva va mai recunoaște în chipurile din el o mamă, o bunică sau o străbunică... Până când hârtia se va îngălbeni, se va scoroji și toate acele chipuri care au fost odată oameni vii vor deveni fantomatice, vor speria copiii, și cineva, o mână din alt secol, va arunca totul în foc... Dar nu același lucru îl spusei când ne văzurăm apoi la birou
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prinzând cu degetele carnea albă și legumele fierte, de pe care se prelingeau uleiul de măsline și ierburile. Era fericită, inconștientă și leneșă, uitase aproape tot, uitase de ea, se odihnise pe dinăuntru. În lobii urechilor purta încă perlele, care se scorojiseră de căldură, dar erau singurul semn după care ea, cea de acum, își mai amintea că fusese altfel. Îi ziceau Bhaar și, câteodată, Bahhar, care însemna a umbla pe mare și în niciun caz nu era un nume. Uneori, îi
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
începe să se miște, de parcă ar călări un căluț electric, în care bagi o monedă ca să pornească. Un căluț mare cât un miel sau un dog german, de plastic, vopsit în roșu, cu hamuri aurii și șea albastră. Vopseaua este scorojită pe alocuri. Cum spre deosebire de mine Delia pare să știe ce face, mă las în voia ei. Nu am cuvinte să descriu senzația pe care o am și, oricum, ar fi indiscret să o împărtășesc aici. Nu mă gândesc la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]