177 matches
-
tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre faldurile feței de masă însă, o coadă de triton începuse să se scorojească, iar undeva pe sub spuma brodată sărise vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară, lăsase o urmă ceva mai mare ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aceste elemente ce compun imaginea, strada, care e în fapt o alee, după cum îi spune și numele, duce spre acele blocuri tip, de patru etaje, fără lift și cu balcoane din care lipsesc cu desăvârșire florile. Clădirile, cu spoiala lor scorojită de dinainte de cutremurul din ’77, sunt, de altfel, atât de apropiate, încât în cazul în care, din motive subiective,ți-ar trece prin minte să te zvârli de pe geam, ai înțelege deîndată că nu ai face altceva decât să pici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ceva de speriat, ca În situația mea, consider că ar fi rezolvat-o ei cumva, păstrând și Întreaga discreție, cum ar fi fost si normal! M-am dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care l-aș fi plătit eu. La cel mult un sfert de oră după ce va intra pe ușa apartamentului, frate-miu va constata toate deficiențele și defecțiunile existente. Plus nenorocirile din frigiderul meu în care se mai află o bucată scorojită de cașcaval, niscaiva salam, două roșii zbârcite, un sfert de pachet de unt oarecum râncezel și o jumătate de borcan de dulceață al cărui conținut s-a pietrificat. Cutia de lapte uitată pe masă, cam de alaltăieri, o va arunca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atentă la el, aprinzând plafoniera. Cămașa și pantalonii erau călcați, pantofii lustruiți. Îl întrebă cu bănuială în glas: "Vasile, da' chiloții și ciorapii ți-ai schimbat, mă?". Da' și normal! Crezi că sunt tac'tu, să mă duc cu izmenele scorojite-n cur și cu jegu' sclivisit între deș'te?" Ia nu te mai lua dă tăticu, știi? Că lui, cân' i-a venit rău, muncea la solar, nu ședea-n vârfu' patului, da?" "Muncea la o sticlă dă secărică, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de el a reușit să cucerească pe cei din jur, a așezat ulcica pe masă și apoi a reluat șirul poveștii... Spuneam, mi se pare, că nepotul acela - Costică - umblând prin podul fostei crâșme, a găsit o lădiță colbăită și scorojită de să-i plângi de milă. S-a uitat la ea întâi ca la o arătare, apoi, împins de curiozitate, a deschis-o. Și... minune!... Printre tot felul de hârțoage, a găsit un caiet cam flendurit în care erau înșirate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Început să moară și clădirile. Unele, distruse de incendii mocnite, altele, pulverizate de exploziile violente cauzate de instalațiile de gaze, cele mai multe degradându-se Însă Încet, ca inșii a căror Îmbrăcăminte de piatră fuseseră cândva, coborându-și Învinse de vârstă umerii, scorojindu-și fațadele cu fiecare ploaie, primind ridurile plantelor agățătoare și cataractele ferestrelor murdare. Cu fiecare bucată de țiglă căzută, cu fiecare cutremur care le măcina fundația, cu fiecare inundație care le stârnea șiroaie de lacrimi, priveau bărboase prin ochelarii ferestrelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o fi numit, începu să se gîndească trecînd în revistă dezordinea care i se desfășura înaintea ochilor. Își dădu seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat, putred. Tablourile scorojite de pe pereți, covoarele pătate, furnirul crăpat, rafturile și cărțile din bibliotecă acoperite de un strat gros de praf. Delăsare? Dezinteres? Atunci de ce n-ai avut curaj să i-o ceri pur și simplu în față, n-ar fi avut nici un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie din trupul unui uriaș tort. În lumina somnoroasă a dimineții, mai arunc o ultimă privire fugară spre pereții mucegăiți și scorojiți de vreme și-mi iau zborul spre Studioul de Filme Documentare unde lucrez. Când străbat În grabă holurile spațioase, mă simt ca Într-o cometă care a coborât lin pe pământ, și, În lumina căreia mi-am regăsit pacea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vagon, mobila a fost cărată de doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe slujnica ce venea zilnic. Am observat că argintăria era deja pătată. Dincolo de ușa mare cu geam, în lumina gălbuie a după-amiezii mohorâte, magnolia grandiflora care ocupa cea mai mare parte din mica noastră grădină, pălise, avea frunzele ciupite și scorojite de gerul din ziua precedentă. Era rece și umed în salon și am rămas cu hainele pe noi. Pe canapea încă zăcea volumul de Napier. Georgie intră încet. Ea era oglinda emoțiilor mele. Mă privea fix, cu buzele întredeschise, încruntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ningea și zăpada Înăbușea zgomotul roților de mașină și al pașilor trecătorilor, dar tăcerea din casa scărilor părea să se lase mai repede și mai groasă, acoperind semnele pe care le lăsase În urmă, stiva de cărți, geanta neagră, seiful scorojit de flacără. Nu ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era deschisă și auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Așa ne vorbeam! izbucni el, triumfător. Anna dădu din cap, fără să-l slăbească din ochi. — Draga mea... spuse el. Glasul ei, cînd deschise din nou gura, era uscat, ca un tablou vechi de pe care vopseaua conveniențelor Începea să se scorojească. — Mi-ai spus nu o dată că pentru mine ai face și imposibilul! — Așa ți-am spus? — Nu-ți cer imposibilul, ci cîteva lucruri foarte posibile. Stai liniștit. Mai rămîi aici cîteva săptămîni, pînă-ți recapeți memoria... Dacă promiți să vii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
începe să se miște, de parcă ar călări un căluț electric, în care bagi o monedă ca să pornească. Un căluț mare cât un miel sau un dog german, de plastic, vopsit în roșu, cu hamuri aurii și șea albastră. Vopseaua este scorojită pe alocuri. Cum spre deosebire de mine Delia pare să știe ce face, mă las în voia ei. Nu am cuvinte să descriu senzația pe care o am și, oricum, ar fi indiscret să o împărtășesc aici. Nu mă gândesc la nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
85 ancorat lângă ponton i s-a părut prea mic și prea șubred ca să reziste la traversarea spre Java. Cândva fusese poate vopsit vesel În verde și galben, dar pe lemnul negru și năclăit al carenei nu rămăseseră decât coji scorojite de lac. Puntea se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se aplecau peste bord și luau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
crengi și nu mai poate s-o prindé nimeni. Se ridicé și-și lué sacul. Ce veche se mai fécuse scară. Coaja se Înnegrise și se uscase și pe alocuri crépase și se acoperi de mucegăi alb. Pe unde se scoroji coaja se vedeau niște gîndaci mici că furnicile care intrau și ieșeau din lemn. Șasa vézu chiar si niste ciuperci mici de tot care au Început sé creascé dedesubt. Cred cé Dumnezeu va trebui sé-și facé alté scaré că sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o fi numit, începu să se gîndească trecînd în revistă dezordinea care i se desfășura înaintea ochilor. Își dădu seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat, putred. Tablourile scorojite de pe pereți, covoarele pătate, furnirul crăpat, rafturile și cărțile din bibliotecă acoperite de un strat gros de praf. Delăsare? Dezinteres? Atunci de ce n-ai avut curaj să i-o ceri pur și simplu în față, n-ar fi avut nici un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
anul 1954, spre toamnă, o nouă grea încercare a atins pe cei care mai erau în viață din familia Cozmei. Era miezul zilei când o mașina militară a claxonat cu impetuozitate la poarta pe care denumirea spitalului "ЖЭщИHА БOЛЪНИЏА" se scorojise într-atât încât abia se mai putea descifra. Doi ofițeri, din care pe unul l-am recunoscut ca find cel care nu contenea să spună "Harașo" la Brodoc, iar al doilea, complet necunoscut, mai tânăr, au intrat în camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru propriile suferințe. Nașteri erau tot mai puține, se simțea și aici că numărul deținuților scade. În schimb populația locală, chiar din sate de la zeci de kilometri, luase obiceiul să apeleze la ajutorul spitalului, deși firma continua să i se scorojească. Într-o seară, Gerhard s-a reîntors din Cingaly încă și mai abătut ca de obicei. Făcuse niște investigații printre localnici și aflase niște detalii deloc liniștitoare. A aflat că într-o zi de februarie, un țăran care avea cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca și cum acesta, pus în rama lui neagră de lemn și ținând în față o Biblie deschisă, probabil în propria lui traducere, ar fi fost una din hainele mele. înainte tabloul atârnase în camera mea, lângă căminul marca Ankarsrum. Fusese ușor scorojit de căldură. Și această valiză a ajuns în pivniță. Nu aveam nevoie de ea. Până în ziua de astăzi m-am întrebat din când în când: De fapt ce se află ascuns în miile, da, sutele de mii de pivnițe de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
periferie. Vechiul Bagdad, odinioară cele cinci-șase cinematografe de pe Weiser unde rulau numai premiere, se întinde acum între două terenuri virane, dalele în stil arab au fost scoase, iar marchiza, care ultima oară făcea reclamă unor perechi filme de porno, se scorojește și ruginește, au mai rămas pe ea literele JUTOR și, dedesubt, SALV - rămășițe haotice ale unui apel la restaurarea istorică. Cinematografele copilăriei, cu miresmele lor dulci și catifeaua închisă la culoare, cu șușoteli, chicote și mâini înlănțuite, țin tot de
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
iarna, i se acrește de drumuri și se întoarce la brutarul ei, care o primește cu brațele deschise. Tournier dă acestor întâmplări, după propria mărturisire, un sens filosofic, spinozist: Pierrot e substanța, Arlechin, accidentul. Culorile superficiale ale lui Arlechin se scorojesc repede, culoarea pâinii lui Pierrot durează, fiindcă e hrănitoare. Povestea nu se sfârșește însă cu întoarcerea Colombinei, precum toate cele dinainte. Arlechin, înspăimântat de iarnă, bate într-o bună zi la ușa brutăriei și cere adăpost. Tournier, care a scris
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
în "cea mai nereușită restaurare din istorie." Nu există îndoială că femeia, o octogenara din orașul spaniol Borja, a încercat să ajute atunci când a observat că fata lui Iisus, pictată pe peretele unei mici biserici locale, a început să se scorojească. Bătrână a decis să-și încerce veleitățile artistice și să " împrospăteze" pictură. Din păcate pentru ea - și pentru Elías García Martínez, pictorul din secolul XIX care a pictat frescă - calitățile ei de artista nu au ajutat-o să facă o
O frescă cu Iisus, distrusă de o bătrână bine intenţionată by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/65951_a_67276]
-
folclor, cartierul latin la dedalul parizian medieval; și, mai ales, deconstrucția la Revoluție. Pe măsură ce prestigiile mărcii se veștejesc, etichetele, altădată făcute și lipite la repezeală din urgența de a pune în practică o mașinărie discursivă demult proiectată, se blurează, se scorojesc. Privirile se îndreaptă către dreptunghiul galben de dedesubt. Soldații teoriei au murit; au apărut în loc mercenarii hiperspecializați sau moștenitori înscriși la cursuri de management, dar mai ales o armată nouă, de cronicari ai teoreticienilor, istoricii culturali ai Franței contemporane. De la
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
plutind în cristelnițe, necredința mută munții din loc, un elev îmi spune că, în sfârșit, și-a prins profesorul copiind pe când asuda să devină definitiv, câteva mii de iude nu mai știu număra decât până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]