344 matches
-
e ce e, ofițer de grăniceri, care păzește fruntariile patriei amenințate de tot felul de dușmani dinăuntru și dinafară. Comandantul a măsurat-o din cap până-n picioare. S-a așezat pe un scaun de lemn, la un birou vechi și scorojit, iar pe ea a ținut-o în picioare. Apoi a tăcut minute în șir: se uita când la ea, când, total aiurea, la un teanc de foi albe pe care le-avea în față. Soldații, stăteau și ei nemișcați, aproape
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
dar eu cu atât mai tare aveam bănuieli. umblam pe străzi înguste mă-nghesuiau clădirile lor îmi luau pielea de pe mine luau carnea ieșeam la capăt doar suflet. străzi blegite de nefăcut nimic sute de ani. străzi pierdute în vopsea scorojită cu lemnul ferestrelor nedeschise vreodată lipit. eram deprimat. gheorghe observa și el că sunt deprimat mă vedea de departe stingea luminile nu voia să aibă de-a face cu mine. gheorghe! ziceam în șoaptă bucuros c-am găsit în fine
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
în zilele și nopțile turtite/ când nu mai crește nimic"; "nu mă modific profund/ la profund a-nchis// pe întuneric gurile noastre inspirau aerul unui cimitir părăginit/ ne afundam în lâncezeală cu membrele amorțite// mă trezeam cu creierii ca pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o nișă/ prin care o cană nu ar încăpea/ știam că nu dormi/ că asculți cum mă clatin și mă izbesc de scaune/ situația
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
nu mai e nevoie nici de pensulă, nici de borcanul cu vopsea. Cu un spray, un text se scrie în câteva secunde, iar un desen se face în câteva mi- nute. La Timișoara se puteau vedea până în anii trecuți fațade scorojite, care dădeau la iveală un alt soi de graffiti: cel politic. Era vorba de îndemnul „Votați soarele”, însoțit de un soare stilizat, aplicat de partizanii Partidului Comunist Român înainte de alegerile așa-zis libere organizate în deceniul cinci al secolului al
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
Generală nr. 18 îmi amintesc, probabil ca toți copiii, stresul dinaintea lucrărilor de control, teroarea lungilor ore de gimnastică, eliberarea când se suna. Am copilărit în Circumvalațiunii, pe strada Dropiei, unde nu vedeai altceva în jur decât blocuri cenușii, asfalt scorojit și Dacii parcate pe trotuarul devenit impracticabil pentru pietoni. Era însă și teiul din fața blocului, oamenii încercau să înfrumusețeze peisajul cu flori și grădini de câțiva metri pătrați“. Timișoara Daniel Petru Funeriu a copilărit într-o Timișoară de care ne-
Agenda2004-48-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283090_a_284419]
-
de tot felul, maidanele acoperite cu rămășițele bisericilor prăbușite "în nori de praf roșiatic, sub izbitura de berbece obscen a buldozerelor", "străzile murdare, trotuarele înstelate de scuipați uscați, vitrinele goale sau pline de marfuri prăfuite, blocurile sure cu pereții prematur scorojiți, ca și cum din ceruri ar fi curs tot timpul asupra lor zoaie și laturi". Din pricina lipsurilor de tot felul, oamenii au suferit o regresie până la stadiul de animale, gata să se sfâșie pentru o bucată de carne. Ion Popescu, cel care
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
erau oare oamenii aceia? Să fie sufletul un străin pe pământ? Încotro oare își îndreaptă pașii? E vocea lunară a surorii prin noaptea sacră ceea ce aude călătorul întunericul în barca sa nocturnă în iazurile lunare printre crengi putrede și ziduri scorojite. Cel care delira este mort, străinul a fost îngropat. Soră a tristeții zbuciumate privește! O barcă înnebunită se îneacă sub stele chipul tăcut al nopții. Pentru că nu există poezie festivă, a spus cineva, căci poate numai despre timp și despre
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
uleioase și macarale de descărcare. Cum Veneția este Veneția, în portul ei se aflau și luxoase nave de vilegiatură, prilejuind croaziere în Creta ori Egipt. Pe lângă acestea, navele de marfă erau fade și sărăcăcioase, dar nici una nu era atât de scorojită precum o navă părăsită lângă doc, unde, parcă, însăși viața dispăruse de tot. Ei, da, mi-am spus cu fatală candoare, aceasta se potrivește într-adevăr cu decrepitudinea Veneției, iar scorojeala ei pare să fie în consens cu igrasia palazzo-urilor
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
hiperindustrializate", Karlovy Vary, deși de categoria A, are un aer intimist, e un festival de atmosferă; un decor arhitectural teatral și romantic, într-o vale îngustă, împădurită, clădiri din alte secole, din epoca de glorie a faimosului Carlsbad, cu fațade scorojite, pe care descifrezi inscripții în franceză (... "fournisseur de la Cour"), dar și clădiri din anii '50, cu inscripții în rusește. Azi, în Karlovy Vary predomină turiștii nemți și ruși, și, oricît ai căuta, nu găsești la nici un chioșc și la nici o
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
să vadă că nu ești bărbat, îți spun meniul și suma. Pe lîngă ele se foiesc peștii și puradeii, deopotrivă, nestînjeniți unii de prezența celorlalți. Patroanele unor bordeluri ascunse pufăie Carpațiul în colțul gurii și scuipă iarba dracului pe pereții scorojiți, pe care doar imensele șolduri par să-i mai sprijine, așteptînd clienții. Cîțiva olteni grăbiți cu papornițele pe cap se amestecă cu cîțiva danezi, la fel de grăbiți, dar fără papornițe pe cap. Nu știu unde este Hotel IBIS. Întreabre mă lovește ca un
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
instrumente. Nu mare, și plină de o grămadă instrumente. Mică și umplută de doar trei instrumente. Pian, contrabas, baterie. Cea mai frumoasă formație, după părerea lui Simon. Un pian cu semicoadă, slendid, negru. Un contrabas bumbăcit bine, cu lacul roșcat scorojit. O baterie completă, ansamblu de cinele și tobe cu paiete verzi. Simon rămăsese în picioare, se uita lung la pian. Acceptă să se așeze abia cînd inginerul îl întrebă ce vrea să bea. Barmanul era acolo și aștepta. Un personaj
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Roxana Lipscani- terase întinse de-a lungul străzilor. Din când în când, câte un cerșetor. Aerul boem de altădată s-a transformat azi în „vara nu dorm”. Un maldăr de gunoaie și-a găsit locul în fața unui magazin. Cu fațada scorojită și cu lacătul pus: deasupra scrie ceasornicărie. Anticariatul- la fel. Tradiția Lipscanului a rămas doar în literele ruginite, de cele mai multe ori, uitate deasupra unei terase. 40 de ani de Lipscani Un singur magazin și domnu’ Tănase, atât a mai rămas
Meșteșugul și cârciuma din Centrul Istoric al Capitalei by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22543_a_23868]
-
serilor de karaoke. Cum deocamdată n-am încercat vreo seară de club aici, o să ne referim doar la terasa de la etaj, care arată cochet. Terasa are mobilier din lemn (uneori nu extrem de îngrijit, dacă stăm să ne uităm la scaunele scorojite), lucru care îi dă un aer boemo-romanțioso-jucăuș, mai ales că pe pereți sunt atârnate și ghivece cu flori viu colorate (cele care nu s-au uscat încă). Cât despre atmosferă, având în vedere că la mese erau doar două-trei persoane
De ce se zguduie podeaua la The Floor [Corola-blog/BlogPost/96848_a_98140]
-
el, voi continua să exist. În orașul din mine, cu un singur locuitor și o singură biserică, clopotele nu se trag niciodată. Dimineața, la amiază și seara bucăți de suflet se desprind din mine ca niște imagini de pe un perete scorojit. Nu sunt trist pentru că mi-am revăzut locul în care am fost cu adevărat fericit, iar Dumnezeul din mine, adică acel "cineva", îmi vorbește, îmi amintește de mine și mă duce în lumea copilăriei mele pe care nu am trădat
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]
-
ca șocurile electrice// am ieșit apoi pe balcon am fumat mult sub prelata înserării/ aș fi vrut să plâng ori să sar în gol ca/ un personaj din hamsun/ care nu mai reușea dracului să se înece/ în săculețul inimii scorojit am ascuns apoi totul/ totul" (Poem). În schimb, Micile invazii (cu poemul titular introdus în secțiunea următoare), Rewind și Levitația aproximează liric un același Canton fabulos, în care experiențele din copilăria liberă, sălbatică, scenele de film tarkovskian și proiecțiile poetice
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
Cola din autogara 1 Mai bătrâna în zdrențe și pescărușii orbi se roagă pentru mântuirea lumii Bântuirea Sunt copilul fantomă și bântui o clădire numită Pavilionul de Băi din orășelul Alcatraz Cu mintea zdruncinată fără argumente pe coridoare cu pereții scorojiți Mă caut în ochiurile de geam spart și scrijelesc uși cu vopsea albă crăpată de timp Umblu pe urmele hoților de faianță și spărgătorilor de țevi tânjesc la comoara ascunsă în seiful mare și ruginit de la parter Nu știu ce vreți voi
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8617_a_9942]
-
ea că într-o cușcă întunecoasa și umedă și, dintr-odată, nările îți erau aproape arse de emanațiile țări ale vopselelor. Abia mai tarziu simțeai mirosul dulceag al igrasiei ce venea din toaletă cu tencuiala căzută, din pereții cu tapetul scorojit, din salteaua și cuvertura patului, din mocheta cenușie și murdară în care doar petele de vopsea îi dădeau un aer mai omenesc. Pe măsuța, vraiște: paletă plină de vopsele, tuburi, pensule, creioane. A trebuit să le împing cu grijă ca să
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
un an acolo unde au început grădinița, după care, când vin la școală, să fie cât mai bine pregătiți", a spus Ponta. Începutul anului școlar a adus cu sine multe probleme. Școli dărăpănate și copii înghesuiți în clase cu pereții scorojiți. Cea mai gravă situație se înregistrează, ca de obicei, la țară, dar nici la oraș nu este mai bine. În multe locuri, școlile nu au încă mobilier. La Fâstâci, în Vaslui, elevii vor învăța la dispensar sau la ocolul silvic
Ponta: clasa pregătitoare se întoarce la grădiniţă () [Corola-journal/Journalistic/81120_a_82445]
-
obicei, la țară, dar nici la oraș nu este mai bine. În multe locuri, școlile nu au încă mobilier. La Fâstâci, în Vaslui, elevii vor învăța la dispensar sau la ocolul silvic. Elevii vor învăța în spații insalubre, cu pereții scorojiți și ferestre prin care bate vântul. În Dolj, 19 școli nu au mobilier pentru clasa pregătitoare și l-au împrumutat de la grădinițe. La Nădlac nu sunt spații suficiente, iar opt din cele zece școli au fost retrocedate. La Molovăț, în
Ponta: clasa pregătitoare se întoarce la grădiniţă () [Corola-journal/Journalistic/81120_a_82445]
-
contemplă personajul care își duce fetița de mână și meditează la toate acestea, pe cărarea dintre șoseaua națională și liziera pădurii. Profesorul îi simte degețelele în podul palmei, calde și fremătând, ca niște muguri gata să străpungă scoarța inertă și scorojită a pământului. Da, cam acesta-i adevărul: el însuși ca un pământ vechi, spălat de ploi, macerat de înghețuri și dezghețuri succesive. Iar ființa Clarei, fragilă, dar energică, urcă din acest pământ spre lumina solară a cunoștinței. Se uită la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
rețeta de cremșnit cu coniac. Am intrat în zeci de astfel de încăperi și mi-am încordat, cabalin, nările în căutarea aburilor de ceai negru abia mijiți dintr-o bucătărioară puchinoasă, căptușită, în poveștile mamei, cu o epidermă gălbuie și scorojită ca pielea de pe degetele unui fumător înrăit. Nu am găsit-o. De fapt, cred că am ratat Parisul căutând-o. Nu-mi mai aduc aminte aproape nimic din acea primă călătorie, cu excepția gustului pregnant al dezamăgirii. Cred că astea sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tac alx: ne știm de undeva? ema: ok, alex, succes în continuare! alx: ...aaa ema has just signed out Urăsc diminețile de luni. Mai ales iarna. Geamurile biroului nostru, niciodată foarte curate. Caloriferele vechi, ca niște relicve, tocul ușii, puțin scorojit, biroul care era modern acum cinci ani, buze scofâlcite, buze cu crețuri pe margini și colțuri lăsate, buze strânse ca niște sprâncene încruntate, buze deschise într-un zâmbet care dezgolește dinți galbeni, buze care sorb din cafeaua captivă într-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește să iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un atipic triunghi colorat, cu veleități de vitraliu. Alexandre și-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și complet neprofesional, pentru că nu, nu există nici un indiciu valabil în acest sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are răbdare... Dominique își aduce aminte drumul înapoi, spre casă, ghidonul albastru al bicicletei, deja puțin scorojit (O să-l colorez cu creta, i-a trecut prin cap, fără noimă. Ea a închis gândul, grijuliu, într-una dintre cutiile de pălării și l-a vârât și mai adânc, sub pat, să nu-l audă copilul), flecăreala lui Alexandre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nici casa derbedeului ăla de Vijulan nu mai e, care zici că voia să o dărâme atunci, În primăvara În care i-au murit părinții, când tu te duceai la școală și l-ai surprins lovind cu piciorul În zidul scorojit și strigând cu ochii În lacrimi, ca turbat, Între disperare și batjocură: „Mi-a rămas moșie! Na, futu-vă muma-n cur, mi-a rămas moșie!“ Și nici grădina de vară nu mai e, unde vă duceați să vedeți filme
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]