587 matches
-
să se înnoiască: fiecare bulon îi stă să sară și chiar pe cea mai liniștită vreme, cănd pescărușii par cloști ațipite în nisip, el scârțâie și trozneste, mărturisind ruperea de la sine a vreunui lanț, cădere de burlane, plesnituri de pereți, scrâșnete în magazii, suspecte scâncete ale punții, gemete ale ancorei, în străfunduri. Și pretutindeni, invincibil, aproape sonor, mirosul de lucru vechi, statut, pătruns în ficare atom al covertei și pe care cea mai slabă pala de vânt îl răspândește până la Yalta
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
prea multe cuvinte: "Tata, am mușcat din pâinea noastră/ cea de toate zilele/ și am găsit dinți./ De aceea te întreb:/ Tata, ce fel de pâine e aceasta?// Noi o mâncăm și ea/ ne mănâncă zilele./ De ce în loc de grâu/ macini scrâșnet de masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință?// Tata, legea noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru dinteă./ De ce ne trimiți/ această pâine amară?// Tata, văd crescând la orizont/ întinse lanuri de grâu/ al căror rod e scrâșnet de masele./ Și
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
în loc de grâu/ macini scrâșnet de masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință?// Tata, legea noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru dinteă./ De ce ne trimiți/ această pâine amară?// Tata, văd crescând la orizont/ întinse lanuri de grâu/ al căror rod e scrâșnet de masele./ Și răul roșu de corbi/ iată de Casa noastră se apropie!// Îndepărtează de la noi/ clipă această!" Faptul că Nichita Danilov este un ne-literat explică, poate, epuizarea prematură a resurselor sale lirice. Poetul a avut un avânt juvenil
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
-mă!/ Mă mișc printre tăceri și morminte./ Aici - felul an care am ămpietrit și eu/ ăntr-un noiembrie negru, prietene./ Alături - o masă de carne putreda./ Să-ți imaginezi despărțirea de patrie/ când singură dimineață stai an față paginii./ Auzi atunci scrâșnetul/ și mașinăria ăncepe să meargă: poeme/ despre ceea ce aș fi putut deveni/ dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele./ Poeme despre prietenii dispăruți sau pierduți./ Poeme despre acizii sulfurici din minte,/ sanatorii, vesele ămpreunări animalice/ pe
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
Octavian Soviany În volumul său de debut, Tratat la psihiatrie, Gelu Vlașin cultivă poemul "psiho", evocând "trecerile" printr-un cotidian derizoriu, plasat sub semnul meschinăriei și al trivialității, iar structura textelor sale sugerează "antimuzica", ele sunt orchestrații de onomatopee, scrâșnete și hârâituri, ale căror rădăcini mai îndepărtate se găsesc în Bacovia. Astfel încât poemele din volum, cu căutata lor punere în pagină (care îl determină pe Nicolae Manolescu să le numească, îndreptățit, "caligrame") au aerul unor partituri care evocă acustic o
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
a-și oferi, într-o după-amiază de vară, cîteva momente de lectură a unei reviste sau a unei benzi desenate eșuează. Cititul este însoțit de bruiajul numeroaselor mașini care trec pe stradă. Atenția este deturnată dinspre text spre exterior, analizînd scrîșnetul roților, zgomotul sec al unor portiere închise. Tensiunea se amplifică și aceleași zgomote sînt surprinse în apropiere într-o așteptare încordată. Se aud chiar șoapte. O vizită surpriză, pusă la cale de prieteni sau de rude, ucide siesta. Inutil de
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
Voltaire la Remy de Gourmont și de la Villiers de l'Isle-Adam la Anatole Franceț, dar și din truda la ediția E. Lovinescu șnouă volume publicate, cu note și comentarii de mii de paginiț'), precum și o gustoasă volută pamfletară în care scrîșnetul incipient al injuriei se topește în spuma barocă: "Trebuie să fii părăsit de toți dumnezeii logicii și ai simplei perceperi a realității ca să faci din A.G. un "balcanic" și să folosești această formulă insultătoare în numele unei superiorități pe care nu
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
ascultându-l, te bucuri de bucuria lui. La concertele lui Johnny Răducanu, te gândești cu groază că feeria sonoră va lua sfârșit și că va trebui să te întorci în lumea zgomotelor de fiecare zi, în lumea țipetelor, pocniturilor și scrâșnetelor. Acest jazzman care descinde din Barbu Lăutarul este umil cu publicul, ca un rege care într-un moment de bunăvoință spală picioarele supușilor. Dar este și capricios-dictatorial, punând admiratorilor condiții greu de îndeplinit sau spunându-le adevăruri incomode, oricât de
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
se poate întâmpla, când n-am deveni taurul fermei, ca în anecdotă, să pice pe noi ghinionul de a deschide ochii asupra lumii în casa unor părinți doldora de proprietăți - și să ne pândească în consecință o existență de lacrimi, scrâșnet și supraalimentație. Lev Tolstoi măsura cu precizie cât pământ îi trebuie omului, iar științele economiei ne învață că banul ar fi însăși esența proprietății; consecvenți, tații celei mai avansate utopii, cea comunistă, visau momentul în care un consumator postum oricărei
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
știm cu toții, o retorică de "șoc", mult prea bine cotată, apărată de voci cu autoritate, prezentată ca manifestare a libertății de creație și ca inovația cea mai cea, premiată cât încape. Dar se simte o dorință difuză de trecere de la scrâșnetul neoavangardist, către altceva, mai postural, mai spiritualizat, mai reflexiv, mai autentic. Foarte bogat în memorie literară, foarte palimpsestic, roiul de figuri care s-a strâns în jurul Lustrei, ca un fel de poveste fără sfârșit. Ea încearcă să spargă cumva deochiul
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
pe reacția cel mai greu de prevăzut a creierului omenesc: a spiritului creator și vizionar. Spirit, aparent dezarmat, fizic, nu prea impunător la început, dar care învinge totdeauna prin gradul lui înalt de profesionalism, de cunoaștere, studiu. Oricum, în acest scrîșnet colosal al deschiderii Porții noului mileniu, nici literatura nu se va mai face cu sentimente frumoase, cu iresponsabila risipă de cuvinte, rău întocmite, fără cuta grijulie care, pe fruntea noastră, indică totdeauna efortul, chinul, încordarea supremă, pe brânci, a unei
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
final, expresia repulsivă a sexualității stă față în față cu purificarea prin atingerea extremelor experienței sexuale. Preotul se transformă în diavol, și victima, această Maria Magdalena a orgasmului, îi ia locul în icoană. Inversiunea este puțin credibilă și nereușită, cu scrâșnet, pentru a mai oferi o ultimă satisfacție regizorului care nu suportă un final comod, calm, preferând pleznitura de bici pentru o ultimă juisare.
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
când privești colinele Bucovinei în timp ce-ți rupi planetara pe-un drum orășenesc. Ce știe țăranul ce este șofranul? Frontiera medicinei are nevoie de viză de trecere la cetățean Adevărul simplu e însă că nu se poate fără. Cu scrâșnet de dinți, cu frecuș de tastă, viitorul medicinei e online, nu offline. Și cine nu știe să facă diferența ar face bine să deschidă un calculator cu acces la Internet. Pentru că, dincolo de metehnele și șubrezenia CNAS, dosarul electronic personalizat al
Cartela de sănătate, un gadget fără instrucțiuni de folosire [Corola-blog/BlogPost/92724_a_94016]
-
SCHIMBARE LA FAȚA Prag de nou an, de trecut și prezent Îngemănați în aceeași așteptare. Focuri de inimi arzânde latent, Netulburate de nori de ninsoare, Reînvie aceeași cuminte speranța Spre o nouă schimbare la fața. Cântările lumii bubuind în timpan, Scrâșnet de frane accidentând un liman, Și mult noroi, o, Doamne, atâta zloata, Prăvălindu-se tragic pe-a timpului roată! Ridic în murmur o rugă-ndrăzneață, Spre o mai bună schimbare la fața. Anul acesta, o nouă Pasăre Pheonix, Cenușă prea
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
de ce! Hai, executarea, că vă fac pe voi mârlani ! Mihăiță învățase bine lecția. Se vedea după rânjetul de satisfacție al domnului Fusulan. Au început să priceapă și monitorii de bancă, pentru că imediat au pus în aplicare sistemul. Vă închipuiți gemetele, scrâșnetele, țipetele sau replica mârlanilor agresați. Când hărmălaia părea că-i scapă de sub control, domnul Fusulan a țipat : - Monitor general, ce-i gălăgia asta? Vreau să fie liniște! Notează-i la catastif și adă-i la “mămica”! Mihăiță devenise expert în
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
ca mieii duși la tăiere. - Nuu! Urla furios. Asta nu-i „la”! Nu este nici „sol”și nici „mi”! Și...jap! jap! cu „mămica” în căpățânile noastre, care nu voiau să priceapă gama. Fiecare alintare a „mămichii” era însoțită de scrâșnete : Laa ! Laa ! După ce i-a lălăit pe toți, a spus suflând din greu : - Acum, hai să cântăm „trăiască regele”! Dar așa, cu voioșie! Să se simtă că ne iubim regele și țara! Vă închipuiți cu câtă dragoste de țară am
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
începe de lângă moară. Ei bine, insula a devenit lăcaș al păsărilor din parc. Moara bătrână datând din evul mediu, este obiectiv turistic, e funcțională și constituie piesă de muzeu. Roțile mari cu structură și palete din lemn se învârt în scrâșnetul necontenit al mecanismului de ghidare, acționate de debitul apei care în acel loc formează o vâltoare. În trecut aici veneau femeile de la castel și fetele din împrejurimi de înălbeau rufele și lâna. Îmi povestea bătrâna Ivana, cum veneau la scăldat
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
mai poțisă mă-nduri în trecut? Câte ore am timp,câte clipe din ceas?Bun rămas,... IX. CĂ UN VERB ÎNTR-UN SCHIT, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1665 din 23 iulie 2015. Lame subțiri taie umbre felii Scrâșnet de roți, vechi oraș îmbâcsit Tu mi te-ascunzi că un verb într-un schit Trec oameni triști, vara n-a mai venit... Că la ospăț ies nebunii pe drum Drepți că un zid, dar cu sânge pe dinți Musca
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ca să uit că sunt frunză sub pom... XIX. SKYPE - PARCĂ PLOUA MEREU..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015. Parcă ploua mereu marfarele duc pe șine cărbuni și iluzii hat, pana departe se-aud cu scrâșnetul lor metalic,sacadat, monoton Merii înfloresc, tată, nu vine nimeni, doar vântul primăverii mai tulbură zăvorul Noaptea e stranie, umblă furiș toată singurătatea din perdelele ponosite, flutură că o mană la capătul unui drum și vocea ta, de departe, tace
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
tu le rupi și mi le-arăți prin ecran, tremuri că eu voi înțelege mai mult din toată povară cu care-mi zâmbești, obosit și bătrân, ... Citește mai mult Parcă ploua mereumarfarele duc pe șinecărbuni și iluziihăt, pana departe se-audcu scrâșnetul lor metalic,sacadat, monotonMerii înfloresc, tată,nu vine nimeni,doar vântul primăveriimai tulbură zăvorulNoaptea e stranie,umblă furiș toată singurătateadin perdelele ponosite,flutură că o mană la capătul unui drumși vocea ta, de departe,tace a oboseală, trudește-a tăcereDe
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
vin să uit gustul tocănițelor tale aburinde, scaunul pe care nu mai stai și nu vei mai sta niciodată, patul în care nu-ți mai tragi sufletul din ceața păgână a uitării, pumnul meu strivit de pereți, ușile trântite cu scrâșnet, când mă priveai ca o scorpie bătrână din spatele uriașei tale însingurări și îmi spuneai să mă ia dracu de nenorocit, cu băutura mea cu tot, cu viața ta croșetată din nimicuri, cu bucuriile tale mărunte că ți-au crescut cozonacii
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
de puf, prin etimologie populară (pufan), substituție sau adăugare de afix (pufos, pufarez), trunchiere (puf, pufa) și joc de cuvinte (pufarin). Forumurile din internet indică o circulație destul de largă a unora dintre acești termeni - "Cazărmile, la rândul lor, răsună de scrâșnetul din dinți al celor care sunt pufani și trebuie să rabde umilință din partea celor care poartă grade" (iru.ro), "dacă în dormitoare se înghesuiau altădată 60 de soldați, acum stau cel mult opt Ťpufaniť într-o cameră" (timpolis.ro) -, adesea
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
poarte. Împinge ușa debaralei, se aude clicul de închidere, dar ușa se crapă din nou, un centimetru sau doi. Uși încuiate. Enervant: mâna lui tremurând pe broasca ușii, ca mâna unui babalâc, și ea, stând acolo în fotoliu și ascultând scrâșnetul metalului. Se întoarce spre Janice și o întreabă: - Dacă ești acasă, unde-i mașina? Nu-i în față. - E în fața casei mamei mele. Îmi stai în drum, îmi acoperi ecranul. - În fața casei mamei tale? Groaznic. Tocmai în locul cel mai nenorocit
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
27 de ani) nu se mai văd, sau, dacă se văd, nu se mai simt în textele extrem de elaborate. Ca și la Claudiu Komartin, un poet de care Daniel D. Marin se apropie ca formulă și ca expresie lirică, inclusiv scrâșnetele sunt poetizate. Retorica absoarbe viața și o redistribuie după un anumit ritm interior: "într-o seară Oona ne-a chemat în beci/ avea ochii mari negri era serioasă așa/ de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-am
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
timbrul, linia melodică sau ritmul unei bucăți de muzică. Este vorba de clasica și totuși inexplicabila amuzie. Rugați să descrie ceea ce aud, pacienții afectați de amuzie vorbesc de "zgomotul unei căruțe trase de cal pe o stradă pietruită" sau de "scrîșnetul unor frîne de mașină", dar nu pot surprinde nimic din trăsăturile unei melodii. Iată cum decurge audierea unei bucăți muzicale la o pacientă amuzică: Cînd ascult muzică într-un registru înalt, mai ales o voce de soprană sau o vioară
Estropiații melomani by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6965_a_8290]