982 matches
-
văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri, pentru cântecul tău țintuit În piroane, pentru lacrima soarelui tău pus În lanțuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind pe tăpșane o claie de zări și-o căciulă de stele, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Așa, ca să bei libertatea din ciuturi și-n ea să te-afunzi ca un cer În bulboane
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
fost ucis într-o ambuscadă, la Rochefort-en-Terre, întinsă de către Albaștrii* morți de frică care-i luau pe toți bretonii drept contrarevoluționari. Mama s-a culcat într-o zi în patul închis pe care mizeria nu l-a părăsit niciodată. A scrâșnit din dinți și a tremurat și l'Ankou** a luat-o cu ea. Sunt singur pe lume, cele două surori ale mele au murit când erau mici. Nu merg aproape niciodată în Bretania, am fost odată când a trebuit să
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
ne hulește și care va da o sentință de ură și de răzbunare. Știm de mai înainte care va fi rezultatul simulacrului acestuia de proces și care va fi cuprinsul sentinței. Maximul pedepsei. Ne veți da doi ani de închisoare, scrâșnind din dinți că nu ne puteți da mai mult. Dar cunoscând sentința aceasta de mai înainte, înțelegeți că nu vom avea naivitatea și nu vom face copilăria să ne apărăm. Nu ne vom preta la o parodie de justiție, cum
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
ori chiar pactizează cu ea. Dacă simțul nostru estetic cade bolnav însă, nu același lucru se poate spune despre starea noastră de bine, oricât de ipocriți am reuși să fim: este absolut normal că exaltarea unei libertăți interioare (atât de scrâșnit dobândite) să aibă și astfel de secvențe. Ar fi fost cu totul nefiresc că ele să lipsească. Pe de altă parte (mai de departe), daca Occidentul s-a "pretat" la o revoluție sexuală, ale cărei efecte noi le resimțim prin
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
fapt, nu eliberează. Personajele se scoală cu greu, mormăind, din somn și merg prin oraș cu pași împleticiți de băutură. Ori visează că îmbracă o sutană ca să facă, sub ea, tot răul din lume. Înjură când se roagă, bolborosesc, își scrâșnesc dinții, își exersează gâtlejul pentru urlet. Își scobesc pielea și carnea cu unghiile. Gănău, rege peste groapa de gunoi a orașului, adună „o armată numai a lui”: „cizme desperecheate și sparte, capete de păpuși, scaune pe jumătate arse, burți hămesite
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
brâu. Sau poate, cu tropot, rănit-am al zilei timpan Fugărind cu pintenii arși iluzoriul liman: Chilia apelor repezi cu vârtejuri de fum, Cărări pieptănate în grabă în malul de scrum. Fugit-am călare, fugit-am s-ajung la liman. Scrâșnind prin decenii uitat-am să cresc din maidan copilul cărunt, când în bălti ucis-am cu pietre Tâmple ce-au copt nefirescul sub țăstul din vetre. Iartă-mă Univers, si nu mai fi părtinitor, Dezgroapă-mi zilele din cuiburi mai
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
plină de asemenea "perle" dadaist-comuniste, care, publicate într-un ziar oarecare, s-ar fi pierdut în negură, dar autorul a ținut să și le adune cronologic într-un volum față de care cu greu se mai poate justifica prin: "Eu am scrîșnit din dinți în taina sufletului meu de la început pînă la sfîrșit", cum susținea într-un interviu. Oare așa să fie și în cazul acestei culegeri? Tare mă tem că nu l-a obligat nimeni pe laureatul Premiului de Stat să
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Fără el nu i-am fi cunoscut esența; nu am fi avut norocul să-l vedem pășind, cum l-a privit marele critic trecând prin Piața Sfântu-Gheorghe, cine știe dacă nu tot într-o zi de ianuarie, funestul, întrucât zăpada scrâșnea sub picior: * ...Era iarnă uscată cu zăpada scârțâind sub picioare. Bărbatul, cam între 45-50 de ani, era drept, părea solid și osos, dar nu gras(...) Fața era contractată prin lăsarea mușchilor în jos, într-o morgă solemnă(...) Purta pe cap
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
nr. 2180 din 19 decembrie 2016. DEȘI DACĂ POATE... Privește, iar se termină-nceputul, Nourii negri se ascund în seară Iar viitorul ne-a devenit trecutul Miresmelor din noaptea cea de vară, Gerul cel alb, mă ține strâns în gheare, Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă, Fetiță cu chibrituri visătoare Sunt, refugiată în străină cușcă, Căldura unor gratii peste chipuri, Răspuns al întrebării “cum se poate?” Să am o sumedenie de chibrituri, Timp să nu am să le aprind pe toate
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Andrada Tcacenco 19.12.2016 ... Citește mai mult DEȘI DACĂ POATE...Privește, iar se termină-nceputul,Nourii negri se ascund în searăIar viitorul ne-a devenit trecutulMiresmelor din noaptea cea de vară,Gerul cel alb, mă ține strâns în gheare,Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă,Fetiță cu chibrituri visătoareSunt, refugiată în străină cușcă,Căldura unor gratii peste chipuri,Răspuns al întrebării “cum se poate?”Să am o sumedenie de chibrituri,Timp să nu am să le aprind pe toate,Se
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
în meseria de monitor general. Imediat i-a notat pe cei turbulenți și i-a adus la catedră. Satisfăcut, domnul Fusulan i-a mângâiat cu „mămica” la fund. S-a făcut liniște, iar bieții mârlani scoteau doar gemete înăbușite sau scrâșneau din dinți, cu lacrimi pe obraz. Ca să mă încadrez în sistem, mă făceam că-l trag de păr și de urechi pe Gogu și icneam eu, iar el râdea. M-am supărat și i-am șoptit : - Nu mai râde că
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
și neghiobia mea, îi aplicam procedura domnului Fusulan. Și Gogu se pricepea al naibii să fie monitor, nu ca mine. El știa mai bine să mă dea cu capul de bancă și să mă umilească la fiecare lovitură, cu rânjetul scrâșnit de „mârlan împuțit”. Când ajungeam acasă, nu-mi scoteam căciula, ca să nu-mi vadă mama urechile înroșite și cucuiele. În ce privește imnul regal, am scăpat de chinul ă-ă-itului. Scârbit, domnul Fusulan a acceptat ca toți mârlanii care cântau precum măgarii să
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
le facă curățenie o dată pe săptămână și acuma nu mai vrea să vină la mine. Că-i plătește spor de literatură! - Ai, ai, ai, suspinam noi ușurați. Va să zică totul e în regulă... - N-am să i-o iert toată viața! Scrâșnește doamna Oiterman și bea cu înghițituri mici un pahar cu suc de portocale. Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 10 martie 2016 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (68) -TRĂDĂRI PARALELE / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1899, Anul
SCHIŢE UMORISTICE (68) –TRĂDĂRI PARALELE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384204_a_385533]
-
IUBITE Azi rătăcesc printre gânduri Secunde plânse mi-se rotesc în ochi Cuvinte tăcute silabisesc printre rânduri ... Celest surâs, pe buze ferit de deochi, Cu el îmi ascund supusă o lacrimă Răstignită-n iris la margine de gând Albastre sinfonii scrâșnesc în inimă Fără cuvinte vise zâmbesc pe rând. Azi... plâng țurțuri în colțuri goale Și îmbrățișări trecute trezesc dor Speranțe viscolesc în suflet ninsoare Dar soarele zâmbește după fiecare nor, De mâine chiciuri se vor topi pe ram Am să
AZI IUBITE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380252_a_381581]
-
kilometri de la Winnipeg spre nord, șoseaua trece prin localități mici, cu multe ferme ,,cochete”, aș putea zice. La o barieră de cale ferată, mai să nu-mi vină să-mi cred ochilor, parcă ireal! Întoarcere la începutul secolului trecut? Visam? Scrâșnind din biele - manivele, a trecut agale un tren cu locomotivă cu aburi, frumos și curat de parcă abia ieșise din fabrică, venit parcă din filme. Vedeți poza alăturată. Era istoricul tren Prairie Dog Central, repus în funcțiune pentru turism. Și suprizele
Să ne cunoaştem patria… Canada (Călătorie la Thompson, Manitoba) [Corola-blog/BlogPost/93570_a_94862]
-
după cum ni se părea, eronat desigur, eram impuși să tăiem în carne vie, să renunțăm tocmai la ce consideram mai important. În schimb, datorită vigilenței dumnealui, nu ne-am tăiat craca de sub picioare, învățând că în unele momente trebuie să scrâșnești din dinți, să cedezi câte puțin pentru a nu pierde totul. Datorită experienței amare și propriilor dezamăgiri, a manevrat cu dibăcie prin valurile tulburi ale incertitudinii politice din acea perioadă când era greu să ghicești din care parte bate vântul
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
avem mari competențe financiare, capabile de elaborarea soluțiilor de criză. Guvernanții de astăzi vădesc o gândire rudimentară: „să taie”, să reducă salariile și să sporească taxele. Un mare plan de investiții, de relansare a economiei, nu există. Să așteptăm, așadar, scrâșnind din dinți, sfârșitul crizei pe plan mondial. - Care este epoca din istoria românilor pe care o admirați cel mai mult? - Admirația cea mai puternică o am pentru generația pașoptistă. O forță de creație politică, un devotament pentru interesul național, un
Acad. Florin Constantiniu: „Politicienii postdecembrişti au făcut românilor mai mult rău decât mongolii, ungurii, turcii, nemţii şi ruşii” [Corola-blog/BlogPost/93647_a_94939]
-
23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului M-ascund sub dorul tău căznit pe buze, și sorb otrava timpului chircit, amarnic ger mă gustă printre frunze, sub zimți de iarnă care dor cumplit! Simt cum ciuntește vântul, chin de moarte, cuvintele scrâșnesc de prin viori, oh! cât aș vrea să nu mai fie noapte, în chinul meu orbit, când tu mă dori! Referință Bibliografică: M-ascund sub dorul tău! / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1818, Anul V, 23 decembrie
M-ASCUND SUB DORUL TĂU! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382276_a_383605]
-
rog, cititorilor Cronicii de familie, că sub teroarea intelectuală și psihologică a acelei epoci - cea mai sinistră și înjositoare a istoriei țării noastre - Cronica nu ar fi putut apărea fără anumite concesii pe care autorul a trebuit să le facă. Scrâșnind din dinți, le-am făcut. A se compara, de exemplu, prima versiune, în revistă, a Davidei, cu cea publicată în volum. Trecutul trebuia descris în culori întunecate. Le-a avut, dar a avut și lumină. Aspectele luminoase erau interzise. Boierimea
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
noastre nici n-am clipit măcar pentru că/Oona începuse să vorbească în șoaptă/despre Scrâșnitorul//foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/pline de frică". în fine, ultimul text cu Oona,înainte ca ea să dispară: "din
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
pentru că/Oona începuse să vorbească în șoaptă/despre Scrâșnitorul//foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/pline de frică". în fine, ultimul text cu Oona,înainte ca ea să dispară: "din seara aceea când frigul ne-a
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
povestit poate ore în șir/era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/pline de frică". în fine, ultimul text cu Oona,înainte ca ea să dispară: "din seara aceea când frigul ne-a pătruns/ bezmetic prin ochii obosiți de atâta/privit prin beznă doar cu lumânări
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
renunțat la principiul internaționalist, degenerînd într-un naționalism tot mai accentuat grație căruia se străduia a-și asigura popularitatea pe temeiul unui mit fecund al epocii moderne, grandoarea identității etnice. Un aparent recul pe scara ideologică, în fapt o strădanie scrîșnită de a-și dobîndi o aură de legitimitate prin asocierea cu elemente ale dreptei. Așadar un fenomen crepuscular al totalitarismului roșu, căruia Alexandra Tomiță îi închină o cercetare bine informată, metodică, ce asigură bogatei materii factuale o interpretare coerentă, subsumabilă
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
a unui cuptor și câteodată e ceva moale care se descompune în pereți. Urcă scările spre căminul lui, la ultimul etaj. Ușa e încuiată. Când vâră cheia în broască mâna îi tremură, zvâcnind ca sub un efort neobișnuit, și metalul scrâșnește pe metal. Dar, când deschide ușa, o vede pe soția lui tolănită într-un fotoliu, cu un pahar de Old-fashioned în mână, privind la televizor, cu sonorul dat la mic. - Ești acasă, îi spune mirat. Atunci de ce-ai încuiat
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
n-am clipit măcar pentru că/ Oona începuse să ne vorbească în șoaptă/ despre Scrâșnitorul/ foarte mult ne-a povestit poate ore în șir/ era noapte era frig ascultam apoi am ieșit/ buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în/ spatele nostru scrâșnea nuci de fier între/ dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari/ cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea/ în mintea lui urâcioasă gândurile noastre/ pline de frică" (Scrâșnitorul); "înfășurase bine scrisoarea în mână/ ochii i se îngustau/ și simțea
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]