119 matches
-
de premii (în speță, premiile literare) în viața publică din România: ele ar fi substitutul instituțiilor, care fie nu există, fie funcționează catastrofal. Nu pot să nu-i dau dreptate: de bine, de rău, cu poticneli și îmbrânceli, cu proteste scrâșnite și bârfe ucigașe, premiile literare (nu chiar toate, desigur!) instituie o minimă și necesară ierarhie. Ceea ce face ca, în ciuda naturii eminamente cârtitoare a artistului, valorile să fie relativ ușor de identificat. Comparat cu oricare alt domeniu al activității sociale (de la
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
fostul premier Emil Boc apărea dezbrăcat în vestiarul unei săli de fitness. "Îmi recunosc vina și suport sancțiunile CNA, dar mi se pare absolut aberant că un tip apăsat de viață precum Cristian Tudor Popescu îmi cere, pe un ton scrâșnit cu care s-a consacrat, să părăsesc presa. Îmi permit să-i atrag atenția că, de cele mai multe ori, publicul te face să iei această decizie, iar el trebuie să știe acest lucru pentru că publicul l-a părăsit, iar gazeta pe
Capatos îi răspunde lui Cristian Tudor Popescu. Vezi ce a spus () [Corola-journal/Journalistic/23580_a_24905]
-
nu că la noi nu ar fi-spun autoritățile că sunt pregătiți dar tot sunt luați prin surprindere, ca la români Ce mult îmi place să vorbesc vara despre...crivățul de iarnă! Am să vă „torturez” un pic, reamintindu-vă de scrâșnitul zăpezii sub ghete la ...-15 grade Celsius,... ce desfătare!!! Dar să revenim pe... terra. Ca o consolare, avem ceva terase, cluburi, sucuri, bere, gheață... câțiva copaci- cât mai îngăduie administrația, până nu îi taie pe toți - dar și multe activități
O vară de Editura Bucovina [Corola-blog/BlogPost/97786_a_99078]
-
nu a mai fost niciodată așa cum fusese mereu. Îmbătrânea cu fiecare clipă și murea încet, cu fiecare clipă. Nu a mai fost vie, cu adevărat, niciodată.”. Capitolul 66 (scris, așadar, sub spectrul cifrei Fiarei) este un autentic poem în proză, scrâșnit și dătător de fiori, care poate fi înscris în prelungirea motivelor ,,Fortuna labilis” și ,,Memento mori”, atât de uzitate în literatura europeană și română de acum o jumătate de mileniu. 14 dintre cele 17 versete, ale capitolului menționat, încep prin
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
fostul mare ziar, la a cărui distrugere aportul cel mai nefast l-a avut vorbetele de azi (și acest epitet ține de materialul clientului fiindcă ne anunță că în loc de a scrie, de aici înainte ne va ferici cu discursul său scrâșnit pe la diverse stații de radio și televiziune, care s-au însărcinat cu furajarea lui în locul mogulilor pe care astăzi îi vituperează cu aceeași sfântă nerușinare). Am fost între primii ce l-am denunțat opiniei publice pe acest impostor, arghirofil și
PRESA CA AFACERE VERSUS DEONTOLOGIE ȘI INVESTIGAȚII [Corola-blog/BlogPost/94194_a_95486]
-
s-o facă...! Dar Adevărul ne spune ca patria ți-o aperi din toate puterile pe care le-a sădit Dumnezeu în tine: cu „până” muiata în foc și amar, a Scrisorii III, partea a II-a, sau a Doinei scrâșnite, printre blesteme și fulgere - sau în articole incendiare de ziar, documentate cu o acribie incredibilă! - ...dar, cănd cuvântul nu mai este ascultat, ba chiar îți este disprețuit, iar patria, vorba revoluționarului-mason Danton, „este în primejdie” - păi, pui mâna pe armă
Mihai Eminescu – Martir al credinţei [Corola-blog/BlogPost/93640_a_94932]
-
franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt hurducat al comenzilor scrâșnite. Spasmele beției atinseseră apogeul într-o demență ridicolă și intolerabilă. În clipa aceea, se-ntâmplă cel mai mare rău și bine totodată care se putea ntâmpla pentru ca venirea lui acolo să nu fi fost cu totul zadarnică și absurdă. Apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
arme, și armele luceau rece în mâinile lor aspre, clătinându-se în același ritm, odată cu camionul și cu prelata de camuflaj strânsă deasupra. Unii cântau, dar pe fețele lor palide nu se vedea nimic: erau la fel de goale, și cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca un zăngănit de arme. Tunurile grele se hurducau în urmă. Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nicolaescu mai tânăr și mai rock: "Stai așa, stai așa, stai așa în poala... mea". În Supraviețuitorul, tinerețea de cursă lungă a comisarului Moldovan era revizitată cu ajutorul actorului ceh Petr Falc, care printr-o fină prestidigitație vorbea cu vocea viril scrâșnită a pistolarului interbelic, spaima legionarilor conduși, adesea pe ultimul drum, de Paraipan (Gheorghe Dinică). Ce nu mai poate comisarul la senectute, poate fostul model Petr Falc, oricum ar fi, chiar pensionat, comisarul atrage femeile frumoase, care roiesc în jurul lui precum
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
carapacea ei de dedesubt în tenebrele unde nimeni nu dorește să ajungă, a acceptat să rămână nemișcată pentru totdeauna, ca lumea ta frumoasă și funcțională să nu se zguduie din temelii, tunetele care apar uneori la miazănoapte sunt generate de scrâșnitul dinților ei uriași. șase în al treilea loc: e timpul să le înveți pe deja adolescentele broscuțe țestoase de galapagos metoda secretă prin care se pot dezbrăca de cochilia lor, în care, evident, pot reintra mai târziu, oricând doresc. scoți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mucenici“, ci „măcinici“, ceea ce sincer să fiu nu avea pentru mine cel puțin absolut nici o conotație religioasă. „Măcinici“ părea un substantiv înrudit cu „a mesteca“ de pildă. Sau din familia de cuvinte a lui „a măcina“. Mă gândeam la dinți scrâșniți și la o materie nisipoasă care să ți se scurgă printre dinți. De fapt, și Paștele avea tot o unică dimensiune alimentară. Devenea un soi de competiție. Ne lăudam care dintre noi a reușit să mănânce mai multe ouă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o rotopercutantă? Nu!? N-ai și tu așa ceva prin casă!?! Da' măcar un baros mai de Doamne-ajută? Iei poziția ghiocelului și recunoști spăsit că nu, n-ai așa ceva. Se uită la tine ca la ultimul fraier de pe pământul ăsta. Murmură scrâșnit: Dacă știam, îmi aduceam eu Bosh-u' meu, da' cine să-și fi închipuit așa ceva!?" și oftează. Te trimite prin vecini după scula respectivă. Dai din umeri. N-ai asemenea relații încât să-ți permiți așa ceva. În plus nu-i nici
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
floricele de câmp de toate culorile și bine parfumat și l-a legat la ochi. Spune-mi ce vezi când nu vezi deloc, idiotule! Eu văd, când nu văd deloc, o idioată care mă strânge de mână, veni răspunsul său scrâșnit, anevoios, datorat durerii și aceluiași regim de austeritate verbală. Poate ar mai fi adăugat ceva dar, din pricina câmpului Înflorit din batic, la care se adăuga și un miros acru de grâu Încolțit, care venea din altă parte, a leșinat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
critic literar experimentat, să scrie în continuare piese de teatru (deși în mod evident nu are talent de dramaturg): „Flavius Lucăcel s-a autocondamnat la un destin de dramaturg solitar și încăpățânat, la un mers pe sârmă și ludic, și scrâșnit. E bine. Avem nevoie de așa ceva. Înainte!“ Fraza, de o ironie ascunsă, se găsește în prefața scrisă de Ovidiu Pecican la volumul de teatru al lui Flavius Lucăcel Marțianul Telemah (Eikon, Cluj-Napoca, 2008). Citind piesele din volum - Marțianul Telemah, Mica
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
le vede, le-ar da foc. Noi ne rugăm la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Ca să-i transmit un mesaj. Dar tocmai mi s-a comunicat că mesajul nu mai e necesar deocamdată... Că se amână sine die. L-am privit cu o neîncredere atât de vădită, Încât italianul a Început să râdă. Un râs scrâșnit ca lemnul rupt: pârâitor, opac. Eu plec acum, puștiule. Am multe de făcut. Dar vreau să-mi faci un serviciu. Un mesaj pentru căpitanul Alatriste... Se poate? Eu continuam să-l privesc neîncrezător și n-am mai scos nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de fată bătrână, de o urâțenie sclipitoare ca și inteligența. Un pasaj în cariera sa îl constituie filme ca Match Point (2005), dar mai ales Cassandra's Dream (2007) unde (auto)ironia din peliculele anterioare ia locul unui râs mai scrâșnit, cel al farsei tragice dacă n-ar fi și acolo un maestru al combinațiilor care să încurce ițele și să scoată la suprafață vidul interior al personajelor. Cu o altă serie de filme, precum Melinda and Melinda (2004), regizorul plonjează
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
a fabricat mediocritate, care a refuzat noutatea nu numai din rațiuni de ignoranță, ci și de autoprezervare și care nu a dat nicio șansă noii generații de cineaști care și-au cucerit singuri reduta în festivalurile internaționale, silind la recunoaștere scrâșnită. Cristi Puiu, Radu Muntean, Cristian Mungiu, Cristian Nemescu, Cornel Porumboiu, Cătălin Mitulescu etc. - cu ei Valerian Sava scrie istoria unei generații inițial marginale care se rupe de sistem atât estetic, cât și etic, pentru care noul cinematograf constituie și un
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
ei, fiecare, spre vieți paralele - ca să ne mărginim doar la exemple din spațiul anglofon. Este vorba, la urma urmei, de două personalități accentuate care au găsit un momentan răgaz în erotic. La aceasta se mai adaugă o anume competitivitate surdă, scrâșnită, în care el trebuie să câștige. Ca femeie și ca cititoare de jurnale, însă, nu pot să nu observ. Constanța Buzea a fost mai tare decât Sylvia Plath. În rest, istoria literară va pune totul la locul cuvenit la momentul
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
oportunității amestecului în viața publică a omului de cultură. Se pot aduce nenumărate exemple privind intervențiile salutare ale intelectualilor în politică, după cum se pot invoca o infinitate de situații în care aceștia ar fi făcut mai bine să tacă. Manifestul scrâșnit al lui Günter Grass dovedește că extremismul nu piere niciodată. Ca adolescent, Grass s-a înrolat voluntar în trupele Waffen-SS. Ulterior a fost unul din campionii politicilor de stânga (cu accente de extremă stângă) din Germania, fără a pierde, firește
Cum se scrântesc intelectualii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4726_a_6051]
-
Suceava, Editura „Bucovina Viitoare", 1998, 100 pagini. 3 Mircea Coloșenco - Nicolae Labiș (1935-1956). Biobibliografie. București, Editura Fundației Culturale „Libra", 2005, 244 pagini. Dealul roșu E-un deal cu pir roșcat, un deal ursuz Cu greieri care-mi picură-n auz Scrâșnita, ne-nțeleasa lor vorbire... Se-nșiruie pe deal trei cimitire. Un cimitir român, cu strâmbe cruci Și lumânări aprinse de-o vădană Ce serile își tremură sub nuci Lumina ca o-nsângerată rană. Alt cimitir - și crucile-s în el Aliniate
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
arată cam așa: „Omul sociabil pe care îl cunoscuse, cu zeci de prieteni pe care îi vizita și [care] îl vizitau zilnic, aproape că dacă mai schimba două vorbe cu ea” (p. 131). Patruzeci de pagini mai încolo, altă sintagmă scrâșnită: „îi era logic că primul desen realizat de pictorul respectiv era cel al propriei palme, întinsă pe perete, în jurul căreia a tras conturul cu un cărbune” (p. 170). Criticii au definit fără să clipească proza lui Florin Lăzărescu ca înșiruire
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
gerul își trecuse firii, când iarna și-a țesut cojoc, Aiudul împletit în jale a cunoscut Floarea de Foc. Era ”Alba” o celulă a morții, zisă ” Frigider” - în ger cumplit țin temnicerii acolo oameni care pier. La poarta de fier, scrâșnită și mușcată de-al morții greu somn, au fost aduși, în zeghe și cătuși, Părintele Daniil și un om. Au fost împinși acolo ca să le piară cuvintele în gerul acela îngrozitor, neomenesc, dar Părintele se azvârli pe jos îndată, cu
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
descoperim o surprinzătoare tangentă a romanului la contextul în care a apărut. În 1980, anul ediției princeps, scriitorul generic era un personaj important în sistem, o figură de reprezentativitate și aplomb, conturată prin tiraje amețitoare și considerația (fie ea și scrâșnită) a activiștilor. În anul de grație 2005, întreg acest eșafodaj al aspirațiilor și motivațiilor lui Testiban se destramă de la bun început: a fi scriitor nu mai are nici un chichirez sub aspect de profit, iar a pierde un manuscris pare un
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
sau nu sfâșiat PNL-ul de platforma lansată la Pitești? Unde ești, tu, Pithia? Unde e Mafalda, sau măcar "oracolul de la Bălcești"? Deocamdată în pericolul sfâșierii se află doar microfonul, din ce în ce mai apropiat de caninii domnului Stolojan, de la care, cu înverșunare scrâșnită, domnia-lui zvârle grămezi de diatribe către Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Norica Nicolai, Ludovic Orban... -Tati, mă întreabă fiu-mi-o, Jerome, nenea Stolo vrea să mănânce microfonul? N-am timp să-l prind de urechi, fiindcă și nevastă-mea
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]