239 matches
-
Lesnea, Ion Istrati, Radu Boureanu și alții. Crâșma „La Doi Peri”, sat Hlincea Această crâșmă a fost adăpostită de ultima casă aflată la ieșirea din satul Hlincea care a aparținut lui Gheorghe Calistru. Avea pivnițe adânci și răcoroase, precum și un scrânciob. În lungile lor drumeții, Mihai Eminescu și Ion Creangă s-or fi abătut și pe aici și poate au citit ̀în stele lângă o oală cu vin bun și un lăutar cu har. Biserica Rotundă din Lețcani În Lețcani
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat de acopriș, un scrânciob pentru copii. Dar prima imagine pe care nu am uitat-o până astăzi, este aceea a unei fetițe cu chipul trist, și aproape Îmbătrânit, care cânta la o muzicuță roșie. Stătea În curtea imensă, pe un bolovan, și plimba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
decât un somnambul? Printre emoțiile pe care mi le-a stârnit, casa din scânduri albe în care crescuse Dovlecel era în ochii mei mai ceva ca Taj Mahal-ul. Poate că Balboa știe ce-am simțit când am zărit întâia oară scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a dat voie să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă. În spatele acelor perdele goișe! Uite, are și obloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și s-o ridice. Din fericire, școala se afla în celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui străzile rămase pustii, scrâncioburile legănate doar de vânt, liniștea sinistră a orașului. Tărăboiul, nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor, în perimetrul din jurul lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe" din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uscate. Inima Luanei se zbătea într-o dilemă dureroasă. De ce nu o săruta? Își uitase promisiunea sau n-o plăcea și regreta rămășagul făcut? Undeva, în spatele blocului, un părculeț cu leagăne și balansoare îi făcu să se așeze într-un scrânciob. Ea se urcă pe genunchii lui și în ciuda emoțiilor nu se simți deloc stingherită. Îi cuprinse gâtul cu brațele și el îi spuse: "Vorbește-mi!" Ea vorbi neobosit, transformând în cuvinte trăirile pentru el, descriindu-i trăsăturile așa cum le vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
șteargé de pantaloni. Oricum, avea sé se murdéreascé din nou. Mécar de s-ar gîndi la altceva. Dacé prindea o broascé Îi téia burtă cu cuțitul și-o béga În borcan? A gésit odaté un șoarece mort. Sé-și facé un scrînciob În grédiné? Dacé taie un copac mare de tot? Apucé céldarea cu amîndoué mîinile și-o duse. LÎngé coștireațé se opri sé se odihneascé. Auzi grohéitul, tropéitul și fleșcéitul. Geamétul și covițéitul. Lué un béț și-i trase vreo doué
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
apă și apoi a fost pus să facă o serie de lucruri noi pentru el: să le de-a huța pe cele două fete care aveau pretenția, de neînțeles pentru Va, să le facă zvânt din fața „huței”, un fel de scrânciob făcut dintr-o funie legată de un crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie și fără să urmărească ceva anume
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
huța pe cele două fete care aveau pretenția, de neînțeles pentru Va, să le facă zvânt din fața „huței”, un fel de scrânciob făcut dintr-o funie legată de un crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie și fără să urmărească ceva anume, privirea lui se lipea de volănașele rochițelor fluturate de vânt și nu știa dacă i se părea lui sau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
foarte încăpător, țineam ușa încuiată și liniște , ferindu-ne parcă să-i dăm de știre celuilalt că suntem în casă. Ne mai rămase bucuria unor zile de vară petrecute în curte, în care îl rugam să-mi facă vânt la scrânciob. Și atunci, în zgomotele mele de plăcere, eram complet liberi. Se întâmpla câteodată să mă trezesc în mijlocul nopții, să mă ridic, să merg la ușa lui și să mă pregătesc să bat , dar să mă opresc la timp .Vroiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
era astfel. Adoram casa aceea cu pereții subțiri, cu geamurile împărțite în trei ochiuri înguste și lunguțe , cu o curte mică în fața sa, fără nici o bancă, numai cu flori și cu o curte în spatele său ceva de vis. Bănci albe, scrânciob alb, fântânița albă și două măsuțe mici, albe. Țin minte că, mică de tot, mă jucam cu Angi stând eu la o masă, el la cealaltă și făcându-ne semn. Toată viața mea Angi a făcut parte din lumea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scump, și nu lăsa nimic să intervină între noi. Ceea ce îmi provoca o imensă plăcere. Era o anumită intimitate între mine și Angi, o încredere naturală, normală, intimacy. În felul în care bucuria mă cuprindea când îmi făcea vânt în scrânciob și eu îi strigam: Mai sus, mai sus!"....tot mai sus. Ne simțeam bine noi doi, noi împreună. Eu la rândul meu mergeam numai cu Angi la biserică, era numai el în inima mea când priveam altarul. Și în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unui ulcior de vin și cu mine ca unic martor, căpitanul avea să recunoască abia zâmbind că În momentul acela trebuise să-și vâre degetele mari În centură ca să nu-i tremure mâinile. Și că Îi vâjâia capul ca În scrâncioburile alea mari de prin iarmaroace. Marchizul de Buckingham, asta o știa toată lumea În Spania, era tânărul favorit al regelui Iacob I al Angliei: crema nobilimii engleze, cavaler faimos și curtean elegant, adorat de doamne, destinat celor mai Înalte funcții În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
morală. Ni se propune astfel o suită de trăiri pătrunzătoare chiar prin insuficiența lor, prin dispoziția lor declinantă convertită în carate lirice: „pofta de viață scade mereu, indiferent de frumusețile pe care / se întîmplă să le întîlnești / ca pe niște scrîncioburi însorite / la picioarele patului cîinele/ roade încălțările îngerului” (Un secret bine păzit). În direcția unei înscenări vizionare avem a face cu un Înger deghizat care operează în hățișurile unui suflet stăpînit de dubii, măcinat de angoase (În altă parte). Uneori
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
s-o ocolești - au fost puse pe hârtie, timpul oamenilor-școală, în bine sau în rău, pare să fi trecut. De aici, poate, și felul în care nuvela își arată vârsta. O vârstă a egalității, în care roata se întoarce ca scrânciobul de la bâlci. Dovadă că mult prea învățatul june aspirant la învățătura Școlii Domnești iese din ea dat îndărăt - anatema primei zile îl urmărește, iată - știind, adică, atât cât știu toți ceilalți. Cu toate astea, fericit, și în stare să ierte
Școala fără metodă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5243_a_6568]
-
prăbușește din înaltul pădurii, încercând să se dea într-un leagăn improvizat. Agilitatea lui Tarzan nu este la îndemâna oricui pentru a fi copiată. O adolescentă a crezut că-i floare la ureche să zboare printre copaci ajutată doar de un scrânciob improvizat, însă aventura ei s-a încheiat destul de dureros, după doar câteva clipe, scrie rtv.net. Tânăra a pierdut repede contactul cu leagănul instabil și s-a prăbușit din înaltul pădurii, spre amuzamentul prietenilor.
Ce pățește o blondă care se crede Tarzan () [Corola-journal/Journalistic/66660_a_67985]
-
literar", d[umnea] v[oa]s[tră] îmi sunteți nașul, vă sărut mâna... " Iași 23 septembrie] 1943]. Se face trimiterea la debutul său, ca poet, în Revista Fundațiilor Regale, 10, nr. 9, septembrie 1943, p. 562-563 cu poemele Infinit și Scrânciob apocaliptic. 5. G. Mărgărit - Natura în Lumea, 1, nr. 3, 7 octombrie 1945, p. 4, col. 1, sus; Chemarea nimphelor în Lumea, 1, nr. 18, 27 ianuarie 1946, p. 5, col. 6-7, sus și Tânguire în Lumea, 2, nr. 31
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
de carne răcită prăpăstii de sînge-nchegat munți de oase transparente. Iat-o Iat-o: cultura de verbe cum de microbi o urmărim zi de zi pînă-i găsim antidotul o facem să tremure asemenea unui copil orfan să scîncească asemenea unui scrînciob să ne dea tîrcoale asemenea unui lan de grîu copt.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
ca de niște stîlpi, să întind firele mele după cum mă taie capul? Și m-am și pus pe lucru. Treaba mergea strună, dimpreună cu buna mea dispoziție. ŤEram copilť, scria madame Drăgulinescu. Bun! Dacă erai copil atunci te dădeai cu scrînciobul, hai să scriem cum te dădeai cu scrînciobul. Și cum te plimbai în rochiță cu pantalonași lungi, lîngă mămica, cum ascultai fanfara în parc. Zici că ai fost și la Chicago? Nimic mai simplu! Să scriem despre Chicago, deși nu
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
după cum mă taie capul? Și m-am și pus pe lucru. Treaba mergea strună, dimpreună cu buna mea dispoziție. ŤEram copilť, scria madame Drăgulinescu. Bun! Dacă erai copil atunci te dădeai cu scrînciobul, hai să scriem cum te dădeai cu scrînciobul. Și cum te plimbai în rochiță cu pantalonași lungi, lîngă mămica, cum ascultai fanfara în parc. Zici că ai fost și la Chicago? Nimic mai simplu! Să scriem despre Chicago, deși nu l-am văzut în viața mea ș...ț
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
Compozitorilor din Republica Socialistă România, 1965) și am pornit în căutarea pasajelor ce se puteau atribui fanteziei cooperante a lui C. Olăreanu. Transcriu patru dintre ele, anexîndu-le cîte un motto ,pentru conformitate". 1. ,hai să scriem cum te dădeai cu scrînciobul" (C. Olăreanu) ,în curtea casei noastre dădeam frîu liber jocurilor mele copilărești, în tovărășia altor copii, la fel de dornici de hîrjoană și de zburdălnicii în aer liber. Mi-a rămas întipărit în memorie cum, primăvara, mă dădeam mult în leagăn pînă
Ficțiune și Operă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10745_a_12070]
-
după fluturi, pe aceleași coline Îmbrățișate în surâs de stejar și cântec de șoapte Și nu mă obosi fugă pe cărări de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste vai de epoci, măsuri țărm pașnic pentru cei fără măști, zbuciumați, ori senini. Stejarul vibră de elocventa în visu-mi, pe deal. Mă așezai să ascult zefirul din tristea-i poveste Și-l îmbrățișai cu toata
POEZII TRILINGVE VOL 3 de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373720_a_375049]
-
am mai văzut de mult se strecoară în tramvai printre necunoscuți miros de țuică ne dăm mîna peste un cîine întins pe bocanci și sandale între două rînduri de dinți inima ta ușoară ca întruparea unei particule de heliu în scrînciobul poeziei nu se petrece niciodată nimic se toarce sub mîngîierea unei mîini fără mînă într-un abstract continuu mă gîndesc la o plasă cu miliarde de ochiuri am în față aburul unei locomotive care înghite subit oamenii senzația de irealitate
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
mea de inocență, De spirit și lumină concentrată, Într-un sărut de vrajă și clemență Mă face ca să tremur iarăși toată. Iubirea, partea mea de vis albastru, În care îngerii mi-i chem, să se așeze Într-un decor cu scrânciobul din astru Și tihna valsului din noi să ne-o vegheze; Iubirea, partea mea de veșnicie, O chem pentr-un minut din renunțări, Să-mi fie o mireasmă luată cu tărie Din toate florile de măr, din cer; Iubirea, partea
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum“. Dar ce ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iar fetele erau și ele după flăcăi; la cei cu armata făcută veneau fetele care erau de măritat, cu zestrea așezată clit pe ladă, pe când în partea cealaltă, erau fetele care ieșeau la horă prima dată. Fiecare han își avea scrânciobul lui, căruia îi dădeau drumul în ziua de Paști și îl demontau după Ispas. Horele aduse din Bucovina, unele legănate, domoale, altele repezi, pe bătăi: Ciobăneasca, Rața, Leșasca erau admirate și de boierii din Bacău care veneau să vadă jocurile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]