89 matches
-
avântă în experimente interesante de laborator. Educat în Olanda spaniolă, la Louvain, la 17 ani ținea cursuri medicale, iar în 1630, la 51 de ani, era declarat eretic. Decanul Facultății de medicină din Paris, Gui Patin (1601-1672), îl considera „un scrântit derbedeu olandez”. Și totuși, multe dintre experimentele sale, care vizau împăcarea dintre spirit (archaeus) și materie, erau ingenioase. A pus, de exemplu, 200 pounds de pământ uscat într-un vas de ceramică, l-a udat și a plantat în el
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
știu nimic despre ea. — De la ferestrele de sus se vede marea? — Da, dar priveliștea e mai frumoasă de pe stânci. }i-o arăt, dacă vrei să-mi dăruiești un minut. Ce fel de încălțăminte ai? E un loc foarte prielnic pentru scrântitul gleznelor. Țineam să-l scot pe James afară din casă. L-am îmboldit repede s-o pornească prin iarbă, și m-a urmat o scurtă distanță peste stânci, până când ne-am putut așeza pe o creastă însorită, cu vederea spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Înfrângă brutal sau să detracheze voințe redutabile. Ultimul model, În ce mă privește, Îl iau din celebra școală impresioniastă franceză, cu creatorii ei mari și cunoscuți dintre care, eu, În ultimele două decenii, Îl aleg pe prietenul și companionul olandezului „scrântit” care a fost Van Gogh - pe Gauguin. Viața lui, ruptura cu societatea, cu familia, cu cariera sa de pictor chiar, fuga sa În „exotic”, ca și, se’nțelege, modul său de a picta, de a pune culoarea, compozițiile, temele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
avut cu frânghia! Dacă aș mai fi întârziat patru-cinci minute... — L-ai găsit pe bunicul tău? — Bineînțeles. E în altar, dar și-a scrântit piciorul. În timp ce fugea, era să cadă într-o groapă. — Și-a ajuns până aici cu piciorul scrântit? — Da, bunicul meu e foarte sănătos și rezistent. Și eu la fel. — Da, am văzut. Și eu mă consider rezistent. Cred că ei nu s-au așteptat la așa ceva. — Hai să mergem! Ne așteaptă bunicul. Vrea să stea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Există în baraca asta o cabină de probă?" "Firește, magazinul, rectifică maestrul Wang pe un ton pițigăiat, are o cabină de probă. La dreapta, exact în fund." Desprinde rochia cu o prăjină cu cârlig. Pare să-și spună că pe scrântiți nu trebuie să-i contrazici prea tare. În "magazin" e beznă. Bâjbâie, printre boarfele împrăștiate pe jos, și dă cu capul de ușa jalnicei chichinețe, cam împuțită, botezată cabină de probă. Își îndreaptă spatele. Nici vorbă de oglindă, evident, dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să te duci și ce să faci, Clara! îi strigă el din vârful patului, pe un ton schimbat, care îl făcea de nerecunoscut. Ai mai plecat tu odată și te-ai întors! Nu mă ai decât pe mine și pe scrântitul de taică-tu! Norocul tău e cu mine! Cum naiba crezi c-o să te descurci? Nu știi să faci nimic! N-ai un sfanț! Clara ieși fără să mai rostească vreun cuvânt. Se îndreptă ho tărâtă spre lift, dar se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
os. Mai sugestiv nici că se putea exprima. La poarta la care am ajuns, dominată de un turn ruinat și găurit, ni s-a alăturat arhidiaconul Pompeianus, oficialul cancelariei papale care-i ținea locul cardinalului Adeodato, imobilizat de o gleznă scrântită și pe care l-am întâlnit la sosirea în palatul papal de la Laterano. Și-a făcut apariția într-o lectică purtată de doi servitori zdraveni. Era îmbrăcat cu veșmintele modeste ale benedictinilor și, mai tânăr ca mine, se simțea jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Este obligația noastră să nu deconspirăm acest informator de valoare". Toate acestea vin după o notă informativă a lui Artur, în finalul căreia îl jignește, de-a dreptul, pe Steinhardt: "E derutat și într-o oarecare măsură, de-a dreptul scrântit". Ceea ce-l determină pe Caraion să-l catalogheze astfel pe Steinhardt e atitudinea acestuia, pe care atât T. Paleologu, cât și G. Ardeleanu o cataloghează ca dostoievskiană, de a-și cere tot el iertare celor cărora le dăduse manuscrisul, pentru
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Steinhardt încearcă să-și ceară el iertare pentru faptul că i-a pus într-o situație neplăcută, dându-le un exemplar din Jurnalul fericirii. Ultima propoziție a lui Artur spune că Steinhardt "este derutat și, într-o anumită măsură, chiar scrântit". În ceea ce-i privește pe ceilalți doi, bănuiala mea este că Steinhardt știa. O sugerează și T. Paleologu, în prefața unui volum de documente coordonat de Clara Cosmineanu și Silviu Moldovan. Aici, T. Paleologu recunoaște că Marin Oltescu este tatăl
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
problemă de psihiatrie. Trebuie s-o lămurească medicii. Eu, care-i urmăresc isprăvile, mă pot socoti un om sănătos, cu mintea normală. Deci, pot să mă amuz liniștit. Personajul nu mă implică în nici un fel. Îl consider bizar, simpatic, ușor scrântit și atât. În orice caz, nu mă pune pe gânduri. 2). Dacă nu accept că e "nebun patentat", lucrurile se complică. Devine greu de explicat "punctul de cotitură" la care vă referiți dumneavoastră. Don Quijote "făcea pe nebunul" și, la un
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
lexicale, medicii vor fi siliți să se ascundă în spatele eufemismelor și parafrazelor ipocrite, descriind o societate idilică în care termeni precum "handicapați", "tarați", "alcoolici" și "retardați" vor deveni noțiuni interzise. Ne așteaptă vremuri frumoase, lipsite de bolnavi, de sinucigași, de scrîntiți, de pederaști și de curve. Bolile vor primi denumiri plesnind de optimism, niște metafore euforice sugerînd obligatoriu fericirea, iar vorbele nasoale (scuzați expresia!) nu vor mai primi dreptul de fi rostite în public. Ne așteaptă o societate perfectă. Noi abordări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
Garden, Concertgebouw, Wiener Staatsoper, Scala, Gran Teatre del Liceu ori în cadrul fascinantului festival de operă de la Salzburg. Din toate aceste motive, înfrunt cu stoicism privirile și remarcele prietenilor care îmi sugerează, mai în glumă, mai în serios, că sunt ușor scrântit, că nu e nimic de văzut și de auzit într-un spectacol de operă. Sigur că simplitatea - chiar schematismul - intrigii, artificialitatea, predictibilitatea reacțiilor și a deznodămintelor libretelor-standard se află la antipodul complicatelor scheme puse la bătaie de conștiința postmodernistă. Dar
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
omenirii - de la Iisus încoace - există legende?! Legende înălțătoare și legende triviale? Fie că sunt înnălțătoare, fie că sunt triviale, ele sunt false. Despre Iisus, primul crucificat al epocii lui, se țin minte câteva lucruri: că a fost un vindecător puțin scrântit, un vorbitor cu cine vrei și cu cine nu vrei Nu prea l-au înțeles apostolii: de ce să stai cu Maria Magdalena (știți ce profesie avea!), de ce să stai cu cămătarii și cu vameșii? etc. N-au înțeles cum e
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
să devină părintele Anatoli are de ales între a muri sau a-și "salva" viața ucigîndu-și prietenul, pe căpitanul Tihonov (Yuri Kuznețov). Decizia îl va proiecta într-o altă dimensiune, cea a Ostrovului, unde trece în ochii fraților călugări drept scrîntit, dar unul care se bucură fără nicio încîntare de "celebritatea" celui ale cărui rugăciuni le ascultă Dumnezeu. Părintele Anatoli se află refugiat pe o mică insulă, Ostrovul, loc de exil undeva în estuarul Mării Albe, drapată în cețuri, dormind nu
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
și pe mine, până s-a oprit! Aveau niște magazine foarte frumoase». Am încercat, cu ochii minții, să refac, luni în șir, traseul acelei fete dezorientate, abia ieșită din adolescență, care-și pierduse țara și liniștea, urcând împreună cu unchiul cam scrântit - « Era un fel de rabin itinerant, care naveta neobosit între Cracovia și Palestina» - în trenul în care se buluceau de-a valma, de frica armatei germane, femei și copii, bătrâni și ologi, bogați și săraci, bolnavi și sătui, oameni până
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
niște femei specializate, care-l făceau după un întreg ritual. Acum se mai face dintr-o jantă de camion, completată cu lut. În anii 50, pe secetă, mai dansau paparudele, niște țigăncușe îmbrăcate cu fuste de boz. Conform tradiției, mâna scrântită se vindeca dacă era călcată pe prag de o femeie care a născut gemeni. Ca obiceiuri specifice locului, îmi amintesc despre pârlitul socrului, un ritual de purificare prin foc, ancestral, practicat cu ocazia nunții, când socrul, ca ispășitor, era trecut
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
o vreme, că lumea ne lua foarte în serios și că înțepăturile noastre erau receptate ca venind de la un autor în carne și oase. Drept care, în unul din puseele sale ironic-teatrale, Cornel Ungureanu chiar a găsit pe cineva - o adorabilă, scrântită, superbă ființă - care s-a oferit să poarte, pentru uzul cenzorilor de la partid, acest nume. Dar asta e altă poveste, pe care probabil n-am s-o spun niciodată. Pentru că are și nu are nume. Erată. Dintr-o eroare tehnică
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
față cu reacțiunea» de I.L. Caragiale, Gore din «Mobilă și durere» de T. Mazilu, Falcă din «Studiu osteologic...» de D.R. Popescu, Cornwall și Gloucester în cele două montări ale «Regelui Lear» de W. Shakespeare, Domnul Jourdain din «Domnul Jourdain cel Scrântit» de M. Bulgakov, Oberon din «Visul unei nopți de vară» de W. Shakespeare“, punctează secretarul literar Codruța Popov l Irene Flamann Catalina: „actriță de mare sensibilitate artistică, a creat o gamă amplă de tipologii umane: vibrante și stranii, sincere și
Agenda2005-27-05-senzational 1 () [Corola-journal/Journalistic/283900_a_285229]
-
milă un umeraș, un sutien mototolit, celălalt pantof cu toc și poșeta. Poșeta s-a deschis și tot conținutul i s-a împrăștiat pe jos. Femeia a dat să fugă pe scări, dar, din cauza agitației sau poate a unei glezne scrântite, nu reușea să se țină pe picioare. - Ce e cu gălăgia asta? Potoli- ți-vă! - Faceți liniște! Nu se poate dormi! Ceilalți clienți au început să protesteze în cor, creând și mai multă larmă. Doar în spatele ușii cu numărul 202
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
devin. Să-mi ceară altceva, să mă pedepsească altfel. Ascult. Am greșit, ascult. Însă nu o pedeapsă prea mare. N-am dat-o decât la câțiva oameni s-o citească.ť E derutat și într-o măsură, de-a adevăratelea, scrântit." (pp. 101-102). Bietul Steinhardt! și sărmanul lui delator! Realitatea ajunge să întreacă în grozăvii și intensități ficțiunea, fie ea și scrisă de un Dostoievski. Dacă în calitate de scriitor, Ion Caraion își are locul său (important) în istoria literaturii noastre postbelice, ca
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
foarte sus și să moară. Dar nu există blocuri mai mari de o sută de etaje. Dacă se aruncă, zicea ea, de pe un bloc cu o sută de etaje, nu poate decât să se scrântească. Lumea spune că deja e scrântită! E astenică. Poate că este astenică. Ea zice că mă iubește. Și el? Ea zice că mă iubește. Și tatăl ei? Tatăl ei? Da. Tatăl ei. Fost colonel. Nu-l interesează decât politica. Mama ta este deșteaptă? Da. Da, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
impresia că această mutare este o favoare personală și să mai scoată un peșcheș? Evident, Mihai Cantacuzino este la mâna lui vodă și este obligat să-i dea informații de când cu șaua calului lui Ștefan. Dar și împiedicatul prințului și scrântitul mâinii sunt cusute cu ață albă. Deci vodă știa că Ștefan nu trebuia să încalece. De unde? Ștefan nu știa, pentru că nici acum nu i-a trecut supărarea. Are sentimentul că este pionul care trebuia sacrificat înaintea unei mutări importante, mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până aici. Eu nu sunt deasupra lucrurilor despre care vorbesc. Eu am prostia și slăbiciunea mea, așa cum tu o ai pe-a ta și ea o are pe-a ei. Când am rămas rece rece rece, nu înfruntam o societate scrântită; nu mă opacizam la gemetele unei lăuze; nu înțelegeam mai mult și nici nu sufeream în clasorul inimii, unde colecțiile de sentimente se învălmășiseră din cauza zguduirii; nu disprețuiam femeia după ce învățasem cum se fute; eu nu cunoșteam singurătatea mare, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care tușeam, râdeam, mă scărpinam În cap, vorbeam -toate la un loc, toate manifestările externe a ceea ce el numea identitatea mea de gen. Păstra o atitudine calmă, de parcă aș fi venit la clinică pentru nimic mai mult decât o gleznă scrântită. ― Primul lucru pe care aș vrea să-l fac este să o examinez sumar pe Calliope. V-aș ruga să rămâneți aici, la mine În birou, domnule și doamnă Stephanides. Se ridică În picioare. ― Calliope, vii cu mine, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Când Felix căută să-i strecoare bănuiala că ceva e schimbat în felul lui de a fi și că ar fi trebuit totuși să se cheme doctorul, Aglae râse disprețuitor: - Dumneata nu-l cunoști pe Simion. Totdeauna a fost nițel scrântit. Dacă m-aș lua după doctori! I-a venit rău, și atâta tot. Totuși purtarea lui Simion începu să pună pe Aglae pe gânduri. Simion își examina hainele și le găsea prea scurte, dibuia prin toate dulapurile, scotea afară rufăria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]