33 matches
-
În spate la hipodrom ori pe aleile de la castel, pe care piciorul tău să nu-l fi călcat. Iarna te Întorceai cu mucii țurțure, după lungi partide de patinaj pe lac, Îți uscai pantalonii pe soba enormă pe care flacăra scremută a economiei socialiste În versiunea ceaușistă nu reușea să o Încingă decît spre după-amiază, În timp ce taică- tău turna În tine ceai de tei, ca să te dezghețe. Uneori, vara, cînd orașul ăsta prăfuit de cîmpie dădea În clocot, rămîneați peste noapte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-i acolo, trag tacticos de așternut și se dezvăluie o claie de păr negru, un spate suplu, curbura feselor... Cum să fie acest cur fin ca o piersică? Alb, măsliniu? Lățindu-se ușor ca să deseneze talia? Sau bombîndu-se? Sau...? Sunetul scremut al telefonului din foișor mă aduce Înapoi În cadru. Dar cum ar fi să mi se scoale tocmai acum? CÎnd sună din nou telefonul, armele noastre devin extraordinar de interesante. Deci există aceste siguranțe și o țeavă cu ghinturi și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plină, instructivă, nu e de mirare că merg clătinîndu-mă binișor pe picioare, sînt foarte obosit. Nu doarme, se uită la un film pe sîrbi, cu o carte deschisă În poală. E supărată, clar. Mă privește amuzată, dar zîmbetul ei e scremut, neautentic, ca de scenă. — Du-te și culcă-te. Ar fi bine să-ți revii pînă mîine, că mergem la spitalul militar. Ne așteaptă domnu’ Popescu. — Popescu sau Ionescu? Întreb cu o voce răgușită. Tace o clipă, i se schimbă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei arămiu plutea, ca sub o crustă de gheață, o colonie de pistrui, c-o demografie abundentă. Aliniamentele trăsăturilor erau savant șifonate. Ochi aurii, cu totul speciali, mongolizați, picurând un șic de mirare peste pielea pomeților, îmblînzind cumva linia subțiratecă, scremută, a buzelor și torța brutală, din sârmă de alamă, a părului proaspăt tuns, dar dezvăluind, din pricina neglijenței, și o bordură albită, cam de un centimetru, la rădăcină, nemaiscufundată în colorant. Vorbi, c-o bună dispoziție cuceritoare, hîțînîndu-și cu umor un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care nu pot să scrie, sau scriu căznit, patetic, luptându-se, clipă de clipă, cu o inhibiție maladivă. Prin meserie, ei trebuie să scrie, dar, prin complicate blocaje mentale și sufletești, nu reușesc să o facă decât à contre cœur, scremut, crispat, sub presiune exterioară. „Nu scriu, pentru că mi-ar lua din timpul pentru citit!“ - îmi spunea, cândva, un important istoric de artă. Un altul se justifica printr-o aiuritoare prudență: „Dacă scriu și public, mi se fură ideile.“ O cauză
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Pe când un Sandiganbayan și în România? (Jurnalul Național, 25 noiembrie 2005) VI. PRESA vs. PRESA Procesomania Este reconfortantă solidaritatea de breaslă a jurnaliștilor români față de neinspirata Lege Pașcu. Excesul de a lua drept amenințare cu moartea neroziile comise prim umorul scremut al ministrului Apărării nu a diminuat însemnătatea campaniei. Această reacție în bloc a determinat publicații occidentale și organizații internaționale de prestigiu să semnaleze Bucureștiului că trebuie să stopeze inițiativa legislativă a dlui Pașcu, dacă nu vrea să-și atârne de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ce-ai, mă, ce dacă, lasă-i să vorbească, treaba lor! Asta e, virilitatea mea se revarsă mai mult prin povești decât prin organul consacrat. Îi povestesc Mirunei faza cu Miorița și ea iar râde de se crăcănează. Râde încet, scremut, șoptit. Așa trebuie să râzi dimineața. Ăsta e tonul adecvat. Mai ia mâna de pe mine, mă repede din când în când, ce trebuie să mă atingi așa tot timpul? Mâna mea, ca un fel de cordon ombilical. Ca un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
toate, aleg două, trei, rupte din contest,... - dar ce contest! întâi că, articolul, timpul trecând, din ciosvârta de carne din care s-ar fi preparat niște splendizi mititei, se făcu un fel de pastramă publicistică: numai piele și zgârciuri, vorbe scremute, idei belalii. Așa pățesc toate textele prefăcute. Ce credea la început autorul că este un pamflet exploziv, a doua, a treia zi se zgârcește, se tăbăcește, capătă forme grotești, de te apucă și râsul. De pildă: 1) Un copil se
Pastrama by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11387_a_12712]