72 matches
-
mai multe combinații, numească-se ele "centru" sau stângă sau dreaptă sau x sau y, tot pe atuncea clasele pozitive dau întruna înapoi. Țăranul sărăcește și se stinge, breslele s-au prefăcut pe de o parte într-un infinit de scriitorași și aspiranți la funcții, pe de alta în proletari, avizați la o muncă întîmplătoare și totuși grea al căror produs nu plătește consumul. Căci într-adevăr ce mai sânt românii, în orașele Moldovei mai cu samă, decât scriitori pe de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vreau să descriu, vreau să distribui amintiri, amulete, vreau să-mi rup portofelul și să împart tuturor instantanee, vreau să-mi urmez instinctul. Aflându-mă în această dispoziție, nu cutez să mă apropii de forma povestirii. Aceasta devorează în întregime scriitorași grași și nedetașați de talia mea. Dar am multe, multe lucruri nepotrivite pe care vreau să vi le povestesc. De pildă, am și început, prematur, să vă vorbesc despre fratele meu, catalogându-l. Cred că ați observat. De asemenea, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ceașcă goală în mînă. Uite că și Aura are o feblețe... Aoleu, dă cafeaua în foc!... Asta-i bună! rîde zgomotos Radu, prăbușindu-se în fotoliu. Ziceam de gusturile ei artistice, că dac-oi ajunge să mă tem și pentru scriitorașul ăla... Te pomenești că Aura e din piatră se aude rîsul înfundat al Paulei, însoțit de zgomotul ceștilor de cafea. Cît mai stăm? întreabă cineva pe culoar. Aici avem necaz mereu cînd viscolește răspunde conductorul. Poate vor trimite înaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ales cariera de inginer, am publicat cîteva cărți și am ajuns un scriitor cu oarecare notorietate, măcar În județul meu. El, la patruzeci de ani trecuți, Încă mai lucra la volumul de debut, iar pe mine mă considera, firește, „un scriitoraș de provincie“... CÎnd i-am vorbit despre caietul cu Memorii, s-a arătat nu sceptic, ci de-a dreptul indiferent: fleacuri! Nici nu mă așteptasem la alt răspuns. Fiindcă, În afară de ce scria el, toate erau fleacuri. Singura problemă era că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș)." Punând sub semnul posibilității "valoarea ironică și depreciativă" (pe care sufixul o are în opera lui Caragiale și în limba de azi) și având în vedere "valoarea lui neutră" din limba de origine, procedeul redă un mod de formare
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tuturor scriitorilor, încălcîndu-se atît legea (care nu a prevăzut și nu prevede pentru nimeni dreptul de a schimba formele limbii) cît și prevederile normei academice. 145 În academiile naționale din lumea civilizată nu pătrund critici literari fără sistem estetic sau scriitorași de rangul al cincisprezecelea, iar numărul academicienilor este redus la cîteva zeci (maximum cincizeci), în vreme ce la români există simultan mai multe sute de academicieni (și astfel, corpul academic devine "organizație de masă"). Se înțelege că academicienii occidentali nu au avantaje
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Imergold” al lui Alecsandri și „Goldman de la Credit” al lui Topîrceanu, până la „jidovul cămătar Ascher” al lui Alexandru Pelimon și bancherul Simon al lui Gala Galaction sau bancherul Leopold Goldstein al lui Liviu Rebreanu. O părere vehiculată nu doar de scriitorași de duzină, precum un oarecare A. Kălimănescu, În 1865 („educația și natura evreului Îl fac așa Încât inima lui nu bate decât la sunetul aurului, restul este mut pentru el” ; <endnote id="cf. 417, p. 12"/>), dar și de somități culturale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pedeapsă. Dintr-o perspectivă savantă, poate că povestea lui Chapin reprezintă doar ceva senzațional. Însă dintr-o perspectivă critică mai amplă, aceasta ilustrează problema obiectivării și amintește, de asemenea, de spusele lui Steffens apropo de refuzul său de a angaja scriitorași terminați care au luat calea băuturii (Autobiography, 312-13), dar și de cele ale scriitorului anonim din The Confessions of "a Literary Journalist" (Confesiunile unui "practicant de jurnalism literar", n. trad.), cum că o mulțime dintre ei s-au apucat de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
referințe încrucișate: mutul apare nu doar în Martorul, ci și în Pavană în peisaj marin; Popeye recunoaște în Iubire interzisă că a scris romanul Fă-ți patul și dormi! și, în egală măsură, el este „personajul folosit de un oarecare scriitoraș Stelian Țurlea”. Trecând în domeniul literaturii pentru copii, Ț. alcătuiește din 1998 o serie care poate fi numită „a lui Daniel”. Ocolește capcanele îngroșat-didacticiste ale genului și promovează narațiuni ce au capacitatea de a deschide micilor cititori un spațiu unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
fi fost descifrat, găsindu-se cele cîteva zeci de cititori care l-au transmis din mînă în mînă din 1867 pînă în 1885; această "lucrare teoretică" ar fi dobîndit un caracter "speculativ", și Doktor Marx ar fi fost astăzi un scriitoraș obscur. Dacă un curent de idei numit Iluminism nu s-ar fi răspîndit și cristalizat în instituții, ritualuri și societăți, pe tot parcursul secolului al XVIII-lea, am mai fi știut de Revoluția franceză? Nu numai fiindcă "a face" a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și cam ce părere au învățătorii cei mai harnici față de chestia țărănească. Mulți mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendașii și proprietarii, fără deosebire de naționalitate, își bat joc de munca Românului. Toți surtucarii satului, primar, notar, scriitoraș, mulg fără rușine, fără milă, această vacă lăptoasă. Se adaogă la aceștia și preotul care aproape în toate părțile e în discordie cu învățătorul. Aprig la câștig din pricină că are familie grea, om care ajunge la oarecare avere și oarecare greutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trăiau sfădindu-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteț care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru lăutar 72. Importantă în simbolistica eminesciană, casa, după pierderea mamei, devine pustiul însuși: Casa e pustie, zic, tata n-a venit toată ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trăiau sfădindu-se și clevetindu-se la boieri unul pe altul. Capelmaistru curții era în genere vo cioară bătrână și isteață care știa cântece bătrânești, doine, hore, cântece de lume, ba nici poetul nu lipsea, reprezentat adesea prin persoana vrunui scriitoraș or dascăl de copii isteți care făcea acrostihuri pentru doamna și, la zile mari, fintosmosuri nimerite pentru lăutar. Astfel era și arătarea curții lui Creangă, la a cărei componenți caracteristici vom reveni mai târziu. Femeia cuconului Vasile era cu mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când în când netezindu-și barba pe care n-o avea. Farfuriile sunau schimbîndu-se, vinul roșu și alb sclipea turnat [în] păhare și încet, încet se stabili acea veselie firească care însoțește orce prânz îmbelșugat. La coada mesei ședea bietul scriitoraș. Surtucul lui cel negru (el îmbla îmbracat nemțește) era periat cu multă îngrijire, părul de pe tâmple era pieptenat c-un fel de cocheterie peste urechile cam lungi, mînele lui mici și slabe atingeau c-un fel de frică mâncarea și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fără urmă de ecumenicitate și de spirit al dialogului; metodele comuniste ale partidului unic și-au găsit aplicare acolo unde ne-am fi așteptat mai puțin. Există chiar și o latură "intelectuală" a acestui proces de îndoctrinare regresivă: publiciști tineri, scriitorași și eseiști cu pretenție de "filozofi" dau formă scriptică tot mai brutală acestei demagogii religioase intolerante, veritabilă caricatură a ortodoxiei. Instituțiile politice ale unei țări reprezintă însă prin excelență tranzitoriul, în timp ce biserica reprezintă permanența. Chiar dacă, într-un context ca acela
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
educați." (pag. 54) În partea a doua, când universul se desacralizează, iar personajele coboară în stradă (devenind redactori de reviste, hangițe sau ermiți), pretextul și farsa literaturii se încheagă în chip și mai frapant. Axinte Abramovici Papadopulos și Rur Khan - scriitorași fără simbrie - primesc oferta de a pune, periodic în pagină povești pentru o comunitate românească din munții Pindului. Toate sunt bune o vreme, gloria pare a le da târcoale, până când audiența începe să scadă. Diligențele pe care le fac pentru
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
într-un mod dezagreabil - mi-ai făcut cel mai mare rău posibil, rău atât în prezent, cât și pentru viitor. Provincia este incapabilă să aibă judecăți de valoare de natură estetică și este mereu cu ochii ațintiți la Capitală. Toți scriitorașii submediocri de aici jubilează în prezent, bucurându-se sadic de eșecul meu. Dumneata, domnule Alex Ștefănescu, ai prevăzut că așa se va întâmpla și totuși m-ai nedreptățit, lăsându-mă de râsul gloatei de aici. De ce? Nu există decât o
Îmi aștept, liniștit, sfârșitul... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10714_a_12039]
-
din acestea, nici toate la un loc nu fac Izbânda. Omul izbutește cu adevărat dacă ajunge teafăr la șaptezeci de ani! Mulți miniștri mor înainte de vârsta asta, iată Duca, Vintilă; mulți decorați la fel, iată Roznovanu, imbecilul de Ciorănescu; mulți scriitorași se duc devreme, iată lingușitorul Cerna, lingușitul Ion Luca; boieri cu panaș nu apucă jumătatea de veac, iată Lucă Sturdza sau tizul meu Cantacuzino. Până la urmă izbânda înseamnă să dai cu tifla nătăfleților morți de inimă pentru funcții, pentru femei
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
pentru posteritate. Acum au chef să se strângă de beregată. J'ai donné dans un guepier; mă trag mai la margine. Și iată, întors de la cafenea, sunt mulțumit că am fost văzut! Că am iradiat eleganță în mijlocul unei duzini de scriitorași mototoliți și agitați, mirosind care a ceapă, care a usturoi, puși în fața calmului și a completului meu impecabil, bleu-gris cu puțin alb la batistă și la ghetre. Mulțumit că le-am servit o lecție, stând picior peste picior, aristocratic, ținând
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
moale, când acidă și greu de suportat) la adresa literaturii grele și a scriitorilor ,de mare tonaj". Obsedantele probleme ale romanului politic, transfigurările și arhetipurile, barocul, călcătura grea a romancierului abisal sunt prinse în câte un fragment malițios și savuros. Biet scriitoraș de schițe și povestiri, Victor Testiban (și, citim în filigran, Costache Olăreanu) nu se poate compara cu autorul de forță al anilor '70, așa cum o bărcuță va ieși strivită din comparația cu un transatlantic: , Vrând să fiu logic, devin simplist
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
grecismelor și ale turcismelor, legate de o anume epocă balcanizantă și apoi de respingerea ei odată cu modernizarea occidentală - dar desigur și faptul că e vorba de un sufix diminutival: diminutivele dezvoltă adesea, prin contrastul dintre sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș). Într-un articol monografic publicat în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. III, 1962, Zizi Ștefănescu-Goangă a întreprins o prezentare istorică detaliată a sufixului: pătruns în română din neogreacă spre sfîrșitul secolului al XVI
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
sînt familiar-argotice, destule arhaice, cu deosebire slavonisme, grecisme sau turcisme din straturi de împrumuturi la modă devalorizate ulterior; candidează însă la această funcție și multe franțuzisme și anglicisme foarte recente, insuficient adaptate, conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din Caragiale: misie, cestiuni etc.) Dicționarele noastre nu indică decît rareori "registrul ironic", deși în limba actuală sînt multe cuvinte care au o conotație ironică și depreciativă fixă. Cîteva exemple de cuvinte ironice provenite din
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
care, deși orice desfășurare previzibilă este exclusă, enigma pare totuși la îndemână; personaje din cele mai diverse - un bătrân scriitor sud-american angajat alături de un tânăr debutant într-o cursă a premiilor literare provinciale, o fostă divă a cinematografiei porno, un scriitoraș fără talent, dar posedat de literatură, un vagabond de lux poreclit Viermele și vorbitor al tuturor dialectelor indiene din Mexic, două femei-picaro în căutarea dragostei, polițiști rătăciți pe drumul dintre Castelldefels (Catalonia), o roșcată misterioasă despre care, fără să o
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
nr. 1 de prozator înregimentat: "Politica lui Dej față de această obște, adunată în cazarma Uniunii Scriitorilor, era foarte simplă: "Mă, Leonea, îl întreba el pe L. Răutu, secretarul cu Agitprop-ul, ce se mai aude pă la ăia, pă la scriitorași?". "- Se mai agită, tovarășe Gheorghiu!". "Mai dă-le și tu niște bani, da' nu mulți că p-ormă se îmbuibă! Și lui Dumitriu ăsta, dă ce nu i-ați mai dat nește bani?" a întrebat el, cunoscînd arghirofilia prozatorului. Atunci
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
în stradă în decembrie '89. Romanul lui Stelian Țurlea încearcă însă să fie mai mult decît un roman de acțiune. Personajul Popeye vorbește despre celelalte aventuri romanești ale sale: "Eu sînt cel făcut de rîs cu ani în urmă de scriitorașul ăla, Stelian Țurlea, care n-avea altă ciorbă în care să-și vîre nasul decît aventurile noastre nereușite la mare, ale mele și ale prietenilor mei, după care a scris încă o chestie căreia el îi zicea roman, Pavană în
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]