1,566 matches
-
scrisul săptămînal e la fel de important ca studiile academice: "nu va ezita să aleagă articolul, cuvîntul țîșnit spontan și capricios, gîndul devenit autonom prea devreme, cu toată zglobia aură de emancipare, care-i dă un tempo adolescent acestui Făt-Frumos al genurilor scriitoricești, ce spune într-o clipă cît altele într-un ceas". Poziția lui Ion Frunzetti e a unui moralist ce așază în centrul lumii (și al cutremurătoarei istorii pe care a traversat-o) omenescul. O frumoasă dragoste de oameni insuflă aceste
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
doză de sadism pentru așa ceva, un gust direct pentru bruscarea gusturilor, o certă plăcere de a-ți lega cititorul pe șina de tren. Paradoxal, tocmai această înclinație - de o violență sublimată și subliminală - în a face tabula rasa din artificiile scriitoricești constituie principala și adevărata calitate literară a textului lui Stroescu-Stînișoară. Deși nu e vorba nici un moment despre o sinceritate care cucerește, ci despre una care maltratează pur și simplu, în fraze scurte și precise, nu poți, tocmai de aceea, să
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
suedez, fost corespondent al ziarului, "Swenska Dagbladet", autor al cărții Room Service tradusă și în românește, semna un demn de reținut eseu despre lumină, o temă generoasă pornind de la tradițiile culturii europene. Oprindus-se mai degrabă asupra literaturii decît a dezbaterilor scriitoricești și intelectuale pe marginea actualității politice, revista "Der Spiegel" recomanda cele mai bune cărți ale primăverii reperînd și sferele de interes ale tinerei generații de scriitori germani: trecutul bunicilor, sau cu alte cuvinte, nazismul, războiul și bombardamentele care au distrus definitiv
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
electronic, la noi, încă nu are, de pildă, impactul fantasmelor naționaliste cu care suntem burdușiți din naștere. Motivația anchetei Contrafortului este evidentă în aceste condiții: după aproximativ un deceniu de "trafic" cu bunuri simbolice între cele două state și comunități scriitoricești, a întocmi un bilanț, oricât de sumar, al eficienței acestui "comerț" cultural are valoarea developării unei stări de fapt, obligând realitatea să iasă din vagul comod, din amânările și eschivele în care se complac mulți intelectuali și diverși factori de
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
acestora. El denunță intransigența anticomunistă din discursul unor oameni care nu erau complet străini de vechile structuri (de partid și/sau securitate), incompetența, nepotismul, spiritul gregar și rapace ale noilor conducători, fără a trece cu vederea tradiționala obsecviozitate a tagmei scriitoricești față de lumea politică. Elocvente, din punctul de vedere al lui Liviu Ioan Stoiciu (chiar dacă discutabile în termeni absoluți) au fost reacțiile clasei politice și ale liderilor de opinie în două momente cheie din existența regimului Emil Constantinescu: mineriada de la începutul
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
CCES" (p. 109). La o scară mai largă este exact poziția adoptată de puterea instaurată în 1996 față de arhiva fostei securități, iar rezultatele acestei politici se văd astăzi. Nu cred că Liviu Ioan Stoiciu are foarte mulți prieteni în lumea scriitoricească. Judecățile sale sînt uneori nedrepte, adesea excesive și ele nu îi ocolesc pe cei care i-ar putea fi prieteni de idei. În mod sigur Liviu Ioan Stoiciu este un om incomod. Atitudinea sa morală este însă fără cusur!
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
a marilor opțiuni, cînd viața se afla în față cu toate promisiunile ei. Iar evocarea acestor perioade îi prilejuiește autoarei cîteva considerații amare despre trecerea omului prin vremi. Ele sînt un veritabil document existențial, dar și o probă de talent scriitoricesc: "Viața noastră adevărată, cea care a trecut, n-a fost numai marcată de război, hitlerism, comunism și irespirabile atmosfere intoxicate de ele, adevărata noastră viață, deși scursă pe alături, atunci, acolo (s.a.) a avut loc. Acum supraviețuim. Viețuim într-o
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
gest similar celui de a accepta să trăiască într-o casă cu pereții de sticlă. Ea își expune de bunăvoie viața și gîndurile cele mai intime privirilor indiscrete ale cui se nimerește. Săvîrșește cu demnitate, delicatețe, bun simț și talent scriitoricesc un act temerar. Oferă o veritabilă lecție de viață. Da, jurnalele - cel al Marianei Șora o dovedește cu vîrf și îndesat - fac parte din literatură. Mariana Șora, Cenușa zilelor. Jurnal 1997-2001, Editura Albatros, București, 2002, 460 pag.
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
nici majore, nici medii, nici minore - între un scriitor român din București și altul din Cluj, Oradea, Alba Iulia, Satu Mare, Baia Mare, Chișinău, Timișoara, Brașov etc. etc. Sunt deosebiri doar de talent, cultură, stil, viziune, forță expresivă, adică doar de natură scriitoricească. Restul e competiție (cel mai adesea surdă) de acces la receptare critică, premii, clasamente, burse, călătorii peste hotare, amiciții loby-stice pentru cine știe ce funcție în organe de conducere etc. în ce mă privește, oriunde am viețuit (și scris) - la Cluj, la
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
asupra breslei în general. Fie că e vorba de-un Vadim Tudor, neadmis în Uniunea Scriitorilor nici măcar pe vremea lui Ceaușescu, deși publicase destule însăilări rimate, fie că e vorba de Eugen Barbu sau Adrian Păunescu, excluși din principala organizație scriitoricească într-un moment de demnitate a membrilor săi, puterea s-a bazat mai ales pe astfel de specimene. Posibil ca ura față de scriitorime să fi fost indusă de resentimentarii care doreau, astfel, să distrugă o organizație în care nu erau
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
urmă, drept unul dintre principalii specialiști români în domeniul artelor plastice), Pavel Șușară a devenit, după 1996, an în care a publicat, la vîrsta de 43 de ani, primul său volum de versuri, un nume din ce în ce mai respectat (și) al vieții scriitoricești. Șapte cărți publicate în ultimii șapte ani, multe dintre ele distinse cu premii importante este o performanță care, orice s-ar spune, nu se află la îndemîna oricui. Mai relevant decît numărul de volume publicate și decît numărul de premii
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
Toute suprématie pratique appartient à l’activité” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq e voluntarist. În vremea prudenței, aruncă cu vorbele. Intransigența lui distonează cu domnia ludicului. Fără a dovedi un talent scriitoricesc extraordinar, Michel Houellebecq este astăzi singurul scriitor francez care are cu-adevărat curajul și interesul unui pariu cu publicul. El crede, și pe drept cuvînt, că nu se mai citește literatură în primul rînd pentru că scriitorul nu mai știe cum
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
alcătuit. Romanele sale ilustrează ultimele lupte date de literatura ficțională cu anonimatul care o cotropește. Șansa literaturii nu este cadrul formalizat, nu este manualul, ci acela informal, aflat la îndemîna cititorului de rînd. De-aici pornesc două tipuri de vedete scriitoricești: cea a scriitorului instituționalizat (Cărtărescu la noi sau încet-încet Echenoz în Franța) și cealaltă, născută prin ricoșeul unei atitudini ferme și violente de contrariere a orizontului de așteptare public nu prin frustrare, ci prin surplus. Exemplu: Michel, din Plateforme, este
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
de neînsemnat episod al anului 1948 dacă, citind deunăzi un număr recent din revista Luceafărul, nu aș fi avut plăcuta surpriză de a-mi găsi numele într-o amplă discuție purtată între d-nii Marian Popa și Marius Tupan, pe teme scriitoricești, cu apăsate trimiteri la neobositul Adrian Păunescu. Se întreba, retoric, dl. Marian Popa, de ce nu au atras și nu atrag alți scriitori mase de români? Mircea Zaciu, bunăoară, sau Augustin Buzura, sau Ioan Bogdan Lefter sau Barbu Cioculescu? Mai întâi
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
consacrată revizuirilor, bunăoară, refuzate cu înverșunare și de către autori ce păreau odinioară a se distanța de dictatură, evidențiază din plin situația. Întrebare pe care ne-o putem pune este de ce, de la o vreme, autoritatea comunistă n-a înăbușit direct vocile scriitoricești insuficient subordonabile, independente ori măcar deranjante prin ambiguitate. Nu era mai simplu ca Nicolae Ceaușescu să procedeze precum Gheorghe Gheorghiu-Dej? Nu era sădită profund în mentalul ideologic deviza ,,cine nu e cu noi e împotriva noastră”? Desigur o disidență ,,clorotică
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
de ideologi, după cea declarat prosovietică, care nici măcar nu și-a dat osteneala unei cosmetizări, își continuă activitatea, înglobată în generația (post)ideologică de după 1989. Reoficializarea ei are loc într-un chip tot mai apăsat, chiar și cu ajutorul unor voci scriitoricești ce, spre surpriza noastră, se încadrează în corul oportunist (vezi recenta aniversare la 60 de ani a lui Adrian Păunescu). Vai, restaurația în planul culturii nu e o vorbă goală!
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
spun cam eteroclit. El conține analize substanțiale ca acelea despre contemporani, precum N. Breban, George Cușnarencu, Mircea Cărtărescu, despre mari personalități foarte discutate în cadrul unor înfierbântate polemici, ca Emil Cioran (Schimbarea la față a României), interviuri, sinteze critice asupra întâlnirilor scriitoricești de la Neptun din anii din urmă, analize politice, scrisori, una trimisă de autor lui Dumitru Țepeneag și una primită de la Ov.S. Crohmălniceanu. În spațiul însemnărilor de față mă voi limita la prezentarea a doar trei dintre studiile, de altfel care
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
săi din anii ’50. La referințe, afară de aceea a lui Mircea Iorgulescu, criticii Romulus Diaconescu, Florin Faifer, Liviu Leonte, Cornel Ungureanu. Ca un exemplu tipic de contradicție între om și operă este înfățișat Eugen Barbu, "izolat oarecum ( sic) de obștea scriitoricească ( din care este exclus imediat după 1989), intră în politică, fondează revista România Mare ( 1990), din care a derivat partidul cu același nume. Pe această linie a intrat în Parlament, unde a combătut până la moartea sa 7 septembrie 1993. Unde
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
din dosarele de la CNSAS - sub travestiul de boemi destui au fost cei care au făcut pe nemulțumiții și pe liberii la gură, avînd de fapt normă de informatori la Securitate. Grisa Gherghei a încercat să facă o istorie a boemei scriitoricești din perioada comunismului, sfîrșind prin a povesti anecdote cu scriitori cheflii sau la chef. Boema artistică din România n-a însemnat numai atît. Iar Grisa Gherghei se numără printre cei care, la un moment dat, au încercat ceva, în boemia
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
această întoarcere dureroasă, crispată, spre concret, spre palpabil, spre temeiurile irecuzabile ale existenței să includă un protest împotriva abstractizării ideologice abuzive, împotriva stării de, cum zice d-sa, "contratimp și tracasaj chinuitor ce a strîmbat destule destine", desigur nu numai scriitoricești. Cu atît mai vîrtos cu cît direcția de evocare a realului topit în viziune era anamorfotică, turbulentă, alinînd și totodată înfricoșînd. Materia suferea alături de om, în numele lui. Era o solidarizare a universului cu suferința morală, sub istorice pecete. Timpul epocal
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
marcheze semicentenarul, fără articolele și manifestările omagiale atît de dragi breslei scriitorilor. Singura "fantezie" pe care și-a permis-o autorul ieșean cu acest prilej a fost publicarea unui scurt volum de povestiri, ironic bilanț de etapă al activității sale scriitoricești. Punctul forte al volumului Check Point Charlie. 7 povestiri fără a mai socoti și prefața îl constituie însă nu povestirile ci prefața, un digest al relației lui Liviu Antonesei cu literatura și o necesară poietică a prozei sale. Potrivit propriei
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
din spatele microfonului, cu ce s-au ocupat înainte de a ajunge la celebrul post de radio. Mă întreb astăzi cu toată seriozitatea dacă știam măcar că Monica Lovinescu este fiica marelui Eugen Lovinescu. Cred că pe asta o auzisem totuși prin cercurile scriitoricești pe care începusem să le frecventez. Vocea "Gelu Ionescu" îmi sugera mereu un intelectual egal cu sine, auster, sobru, mereu foarte bine informat, dar străin de orice entuziasm sau formă de efuziune. Un gentleman înzestrat cu spirit critic, care știe
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
alocuri dialectic, filmul interior al personajelor cu necunoscute ce schimbă ecuația și dimensiunea insolitului. Viziunea arhitectonică a autorului, sfidătoare a monotoniei, a structurilor clasice, nemișcate este oglindită în planul urbanistic al lui Nic Benga, personajul din Structuri cinetice. Originalitatea demersului scriitoricesc este sugerată în mod exemplar în povestirea metatextuală Figurine de ceară. Disponibilitatea mimetică a mediului, automodelatoare și disponibilitatea ludică a creatorului fac abstracție de etapele intermediare, oferind tabloul unei lumi fără evoluție, o simulare a vieții. Tema creației care dislocă
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
Pe la jumătatea anului 1982 mă sună Ver-cenco, șeful efectiv al Uniunii Scriitorilor din URSS și-mi propune, la alegere, o călătorie în Cuba sau în Vietnam. Nu ascundea nicicum că e vorba de o răsplată pentru faptul că la congresul scriitoricesc din Moldova acceptasem în cele din urmă să rămân secretar pentru un nou termen (adică să nu mai pot scrie), iar lucrul acesta îi oferise ocazia lui G. Markov, președintele US, să raporteze "acolo sus lui Brejnev" că "a reușit
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
creație al unuia dintre scriitorii emblematici pentru proza românească de după cel de-al doilea război mondial, Constantin Țoiu. Este un volum compozit în alcătuirea căruia autorul a amestecat date autobiografice, idei răzlețe, întîmplări mai vechi sau mai noi din lumea scriitoricească, fișe de lectură, considerații despre proză, cîteva încercări de creație originală și, în final, unele impresii de călătorie. Ceea ce unește toate aceste însemnări aparent disparate este aerul de proză care le învăluie, posibilitatea ca ele să devină părți componente ale
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]