118 matches
-
178-79). Oricum, scena e unică În literatura română și este scrisă Înainte de ’89, pe vremea când unii regizau spectacole și Închinau ode iubiților conducători, iar acum Într-un picior, și ăla de lemn, țin lecții despre cum trebuie să fie scriitorimea română. Ridicolul supunerii, slugărnicia vremurilor de atunci și parcă, la noi, din toate timpurile, este, În aceste rânduri, o absolutizare a absurdului, dacă cuvântul absurd suportă absolutizarea. Până una, alta, ca să ne mai și descrețim frunțile, și pentru că anul acesta
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1484]
-
laolaltă, dau un titan al generației sale, un sentiment de adâncă stimă. Și te asigur că nu numai eu care, deși călcat adesea în picioare de dumneata, îmi păstram, totuși, în intimitatea mea, limpezimea unui sentiment, dar cred că toată scriitorimea și intelectualitatea noastră și cea apreciată și cea urgisită de d[umnea]ta, când e vorba de G. Că- linescu sau de Călinescu pur și simplu, cred acela[și] lucru. Și acum, dacă mă ierți, îți poți închipui ce-ar
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
proză biografică, poezie, povesti și basme dar și apariții in volume colective de poezie și povestiri. În egală masură activitatea sa publicistică se regasește și în articolele din ziarele și revistele vremii. În anul 2009 a fost inclus în dicționarul ”Scriitorimea Bărăganului”, autor Aurel David iar în 2011 a fost inclus în ”Istoria literaturii postdecembriste”, autor Mihai Marcu. Critica apreciază că a creat un stil nou în creația poetică, minimalismul laconic sau emilismul. Emil Druncea valorifică fiecare experiență umană, convertind-o
Emil Druncea () [Corola-website/Science/332554_a_333883]
-
Dumbrăveanu de la „Orizont”, și cu o parte din cei de la editura „Facla”, unde debutasem editorial prin concurs. Sigur că ei, șvabii bănățeni, erau hărțuiți de securitatea gen. Mortoiu și de activiștii fostului șef cu „propanda”, tov. N. Florescu, amic cu scriitorimea în sensul înregimentaților, a celor ce conveneau prin duplicitate regimului ceaușescu. Actionsgruppe a fost în opinia mea, mai eficient, mai demn, în atitudinea, demnitatea și programul lor eticestetic, decât alte grupări care au dat de furcă dictaturii. în umbra protocronismului
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
naționale, iar minoritățile și-au regăsit („paradoxal, n.n.”) - conștiința originii lor” (R. W., revista Corso). Este ceea ce se petrece mai de amploare, tot „paradoxal”, cu minoritățile mari din țară, secuii și maghiarii, și altfel, romii ș.a. Dictatura a fost pentru scriitorime, un coșmar paranoi zant, care uneori a distrus destine, familii, a determinat boli psihice grave și sinucideri. „Memoria cretei negre”, una monstruoasă, zace în Arhivele CNSAS, dacă nu a fost arsă de „revoluționarii” securiști infiltrați kagebistic, de generalul criminal Militaru
Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
turna" sau cine te-a "ajutat" să ajungi în beciurile instituției de trist renume. Redactată chipurile alb, din note informative, diverse declarații, felurite documente și rapoarte, Cartea... este și reușește a fi cu asupra de măsură o uriașă diversiune la adresa scriitorimii române, a oamenilor de artă în genere. Într-un melanj imposibil de decelat pentru un cititor neavizat, creator de perplexități pentru un cunoscător al vieții literare din ultimii douăzeci de ani de domnie a regimului comunist, sînt prezentați la același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dorin Tudoran, Mihai Beniuc și Petre Țuțea, Petre Dumitriu și Octavian Paler, Vasile Băran și Paul Goma, Mihai Ungheanu și Nicolae Manolescu etc. Bietul cetitor, după o lectură în multe locuri plicticoasă și agramată, va rămîne cu impresia că toată scriitorimea era în colimatorul securității și nu mai puțin pornită împotriva regimului. Pentru constructorii Cărții..., nemulțumirea lui Dan Grigorescu la adresa lui George Ivașcu, care cumula și pensia și salariul la un total de opt mii lei (sumă serioasă pentru acele vremuri), are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întrunirii, Mihai Novicov, secretar al Societății Scriitorilor din R.P.R., susține conferința Despre principiile de reorganizare a activității scriitoricești, prin care va demonstra că literatura și arta sînt "un instrument de luptă în mîna clasei muncitoare", iar între sarcinile ce revin scriitorimii, două erau esențiale: "cultivarea realismului socialist" și, la fel de importantă, în evidenta penurie de scriitori corespunzători ideologic, "recrutarea și ridicarea de noi scriitori din rîndurile clasei muncitoare"; Despre misiunea Filialei de a ține o strînsă legătură "cu masele" prin îndrumarea cenaclurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ploaia de rapoarte, corapoarte și cuvîntări ale delegaților prezenți. După deschiderea de către Mihail Sadoveanu, tovarășul Miron Constantinescu va rosti salutul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român adresat Congresului Scriitorilor din R.P.R. După plecăciunile de rigoare către literatura sovietică, inspiratoare a scriitorimii române, iluminată totodată de ideile marxist-leninismului, delegatul PMR constată cu satisfacție că, prin combaterea de către partid a teoriei antipopulare a "artei pentru artă", scriitorii valoroși (numai ei, ceilalți nu! n. n.) au fost ajutați să se elibereze de balastul decadentismului. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din afară pentru poezia noastră. Articolul este totuși amendat pentru concluziile nejuste în legătură cu perspectivele creației poetului Cuvintelor potrivite, fapt ce va determina o temporară izolare a acestuia. După ce va publica 1907 și Cîntare omului, Tudor Arghezi va fi recuperat de scriitorimea progresistă, încheindu-se temporara izolare. Mihai Beniuc dedică un întreg capitol luptei pentru realismul socialist. După Conferința din 1949 a scriitorilor, primele victorii în lupta pentru realismul socialist sînt sărbătorile, sub îndrumarea partidului și cu ajutorul guvernului, în 1950, ale centenarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lupta pentru fericirea omului. Pentru un muncitor de rînd ar fi greu de conexat misiunea literaturii cu exploatarea omului de către om, dar în comunism dicta clasicul articol leninist "Opoziția de partid și literatura de partid", permanent punct de referință pentru scriitorimea partinică. În temeiul leninistului articol, vigilentul șef de "Gazetă literară" atenționează: "Influența acestor teorii burgheze despre libertatea absolută a creației a putut duce la lansarea unor asemenea formulări confuze ca aceea a "redării adevărului integral". Reflectarea veridică a vieții în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la p. a fost ofensiva demolatoare asupra valorilor literaturii naționale, prin vasta acțiune de interzicere și epurare a fondurilor de carte și de eliminare din viața literară a „exponenților literaturii burgheze” în viață, între care aproape toate numele mari ale scriitorimii interbelice: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, G. Călinescu, Ion Barbu ș.a. La începutul deceniului al șaselea, o consfătuire organizată în ianuarie 1951 la Uniunea Scriitorilor denunța p. ca „trogloditism”; în primăvara aceluiași an, o plenară a Uniunii Scriitorilor, consacrată problemelor poeziei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
nostru tezaur cultural și artistic. În aceeași serie de idei, mi-l amintesc pe Andreas Rados, profesor la Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” și, totodată, președintele Asociației Elene din orașul nostru. La o consfătuire pe țară a scriitorimii, în 2001, cînd campania împotriva valorilor naționale se deslănțuise din nou, ca și în anii '50, de data asta cu binecunoscutul avînt elitist și postmodern, distinsul meu coleg a afirmat în plen: „Constat de o bucată de vreme că nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
1933 și lui Vasile Roaită, „mucenicul” „fâlfâind în loc de flamură” pe sirena uzinei. Îndată după aplicarea dictatului jdanovist asupra literaturii ca „armă” de agitație și propagandă, supusă „metodei de creație” a realismului socialist, P. s-a precipitat în primul eșalon al scriitorimii de serviciu, devenind un model de „poet fruntaș” în aplicarea directivelor, citat în toate bilanțurile și laureat cu toate distincțiile orei. În contextul anilor ‘50, e reprezentativă pentru un studiu de caz angajarea ei totală, fără conflict interior. Nici un rest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
decât rareori, când este vorba despre un scriitor mult prea bine cotat pentru a fi ignorat sau în cazuri de vogă, snobisme ori amiciții generaționiste. Nici scriitorul din provincie nu reprezintă neapărat o mostră de delicatețe. De obicei, el lingușește scriitorimea bucureșteană sau o sufocă în petiții, cerințe, solicitări, pisălogeli. Apelează la diferite tactici de captatio benevolentiae, indiferent dacă acestea funcționează sau nu. Pentru că, orice s-ar spune, jocurile literare se fac la București, oricâte sfori s-ar trage în provincie
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
cei din afara sa. Scriitorii nu constituiau doar auditoriul predilect al lui Ceaușescu, mediul ideal de propagare a ideilor sale. Credincios butadei staliniste care lipise de scriitorii din țările comuniste eticheta de "ingineri ai sufletului", liderul român căuta să perceapă semnalele scriitorimii, să înțeleagă modul de funcționare al acestei comunități. Considera că odată atrași scriitorii de partea sa, canalele de comunicare cu întreaga intelectualitate vor fi larg deschise. Într-o oarecare măsură, raționamentul tactic al lui Ceaușescu era corect. Într-o țară
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-i crească suprafața de contact a societății cu liderul partidului. Dinamica întâlnirilor dintre secretarul general și reprezentanții scriitorilor, modul în care decurgeau discuțiile arată nu numai gradul în care Ceaușescu îi influența pe aceștia, dar și o semnificativă contribuție a scriitorimii la formarea concepției lui Ceaușescu despre cum trebuie construit noul socialism românesc. Atitudinile literaților proeminenți, luările lor de poziție, modul de promovare a strategiilor personale, toate marcate de contextul relației privilegiate între putere și scriitori, au contribuit la accelerarea deciziei
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
legate de sistemul comunist, despre bolșevism și Revoluția Maghiară înăbușită în sânge. Între ei a fost un turnător. Cezar Ivănescu Cezar Ivănescu profită de posibilitatea cuvântului liber și caracterizează în stilul său violent și acid aproape toată „lumea bună” a scriitorimii române. Astfel, criticul „Ion Negoițescu este homosexual”. „Nichita Stănescu - asexuat”. „Corneliu Vadim Tudor - gagica lui Eugen Barbu”. Alexandru Paleologu este, în viziunea lui Don Cezare, „iudă și colaboraționist”. De asemenea se dau publicității documente care îl încriminează pe Paul Goma
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mai mari decât totalul onorariilor încasate de respectivii autori de-a lungul întregii vieți: urmașii lui Caragiale 228.926 lei, ai lui Agârbiceanu, 200.413 lei ș.a. Ar mai fi, însă, de spus că retribuiri consistente reveneau câtorva "vârfuri", restul scriitorimii trebuind să se mulțumească cu venituri mai modeste, dar, oricum, onorabile. Ceea ce nu i-a împiedicat pe privilegiați să dea spectacole de jenantă arghirofilie: Arghezi a condiționat scrierea tabletei "O lacrimă", la moartea lui Agârbiceanu, de retribuirea cu 1000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
saturația dorită de Beniuc începea să devină săturare, sastisire, iar critica oficială tindea să fie dublată de o mult mai avizată și mai influentă critică orală iconoclastă ("Scânteia" declara amărâta carte a lui Galan, "Bărăgan", o capodoperă, în vremea ce scriitorimea șușotea că-i un roman prost și-atât). Cum bine observa Jebeleanu, "majoritatea discuțiilor au fost cu totul personale și absolut meschine". Răfuieli, delațiuni, răbufniri de invidie vezicantă, orgolii etalate nonșalant, lingușiri la adresa "forței conducătoare", poncife ridicate la rang de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în breaslă se perpetua o solidaritate imposibil de regăsit în luminatul veac XXI, când orice reuniune scriitoricească conține mai mult potențial exploziv de mare risc decât meciurile Rapid-Steaua. Sigur că nu era "paradisul general", că existau și destule idiosincrazii, dar scriitorimea se respecta, cultivând întâi de toate prietenia, sprijinul reciproc în momente grele, prețuirea, și lăsând loc doar accidental disputei vehemente de orgolii. Iașul, care a oferit cândva istoriei literare lecția marii și rodnicei amiciții Eminescu-Creangă, a dezvoltat cel mai hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de la extremismul zărghit de dreapta (Giorge Pascu) la socialismul de Sărărie (Const. Stere), însă, greu de crezut, nu afectau relațiile inter-umane. Când Goga a revenit, în vizită, la Iași (lucrase aici în anii refugiului), a fost întâmpinat, la gară, de scriitorimea ieșeană în păr. Deși insistența cu care ardeleanul a găsit de cuviință să-și susțină tezele politice a deranjat evident, la plecare l-a condus aceeași formație, intactă: "Una-i una, alta-i alta!", ar fi exclamat Topârceanu. Iar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
1855), Liviu Rebreanu (1932-1934) și Cezar Petrescu (1939-1940), R.l. a fost fondată la sfârșitul anilor ’60, într-o perioadă de relativ dezgheț ideologic și cultural, când proletcultismul agresiv își diminuase acțiunea și regimul comunist încerca să obțină adeziunea intelectualității și scriitorimii. În articolul-program, intitulat O nouă „Românie literară”, se afirmă intenția de a milita „pentru promovarea, restabilirea și consacrarea valorilor autentice”, „pentru înlăturarea definitivă a manifestărilor de exclusivism și rigiditate, a spiritului mărginit, de intoleranță și rivalitate măruntă, a fenomenelor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
bravură din 21 august. Erau mulți cei care priveau cu speranțe la Ceaușescu, nădăjduind într-o liberalizare reală și de durată. În locurile de onoare din dreapta și din stânga lui Ceaușescu fuseseră plasați Zaharia Stancu și Geo Bogza, lideri necontestați ai scriitorimii, iar în imediata lor vecinătate Dumitru Popescu, noul secretar cu propaganda. Discuția, poate pentru că era convențională, formală, a decurs într un climat destins, până când unul dintre vorbitori, al cărui nume nu are rost să-l pomenesc aici, a recurs în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ideea națională, grupați în jurul lui Eugen Barbu, au cedat și ei, tactic, mici porțiuni din terenul întins pe care-l controlau (povestea s-a repetat aproape întocmai în decembrie ’89). În aceste condiții, liderii de atunci ai forțelor reformatoare ale scriitorimii - Z. Stancu, E. Jebeleanu, M.R. Paraschivescu, Marin Preda - au găsit că era momentul să se facă unele schimbări la revistele Uniunii și în primul rând la publicația ei principală care era Gazeta literară. Ei i-au propus lui Geo Dumitrescu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]