4,125 matches
-
de tensiunea, foarte benefică și ea, a unui sistem întreg de dezvoltat, de descris cum era cazul pentru Mimologii, Palimpseste, Praguri sau Opera artei. Mi s-a părut că găsesc în aceste ultime două volume o decontractare, o voluptate a scriiturii. Acesta este și sentimentul dumneavoastră? G.G.: Da, fără îndoială. Adică față de tot ceea ce precede începînd cu Mimologii; acestea erau lucrări centrate asupra unui obiect unic, tratat în moduri diverse, dar unic, în special Opera artei, lucrare în două volume foarte
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
erau culegeri de eseuri. Eu am început cu volume de eseuri în care nu există o introducere, o concluzie, iar un eseu poate foarte bine să fie într-un volum sau în altul. Am revenit așadar la acest mod de scriitură mai ales după Opera artei, pentru că eram puțin obosit de o scriitură prea centrată, prea controlată. Am revenit cu Figuri IV și am continuat, împingînd lucrurile mai departe, după cum bine ați observat, în Figuri V la acest tip de carte
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
care nu există o introducere, o concluzie, iar un eseu poate foarte bine să fie într-un volum sau în altul. Am revenit așadar la acest mod de scriitură mai ales după Opera artei, pentru că eram puțin obosit de o scriitură prea centrată, prea controlată. Am revenit cu Figuri IV și am continuat, împingînd lucrurile mai departe, după cum bine ați observat, în Figuri V la acest tip de carte mai capricioasă, acest gen, dacă vreți, capricios care este culegerea de eseuri
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
în anii '60. Această luare de poziție vine dintr-o nevoie de limpezire față de propria dumneavoastră poziție din epocă? G.G.: Nu, nu aș zice că sunt ironic, sunt ironic în general, dar aici nu în mod deosebit; nu aș califica scriitura din această secvență pe care am numit-o Uvertura metacritică drept ironică, ea este pe alocuri chiar elogioasă, dar aș vrea să mă abțin aici de la orice judecată de valoare. încerc doar să demonstrez că această critică numită timp de
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
asemănător e cazul citatului "La ora la care dumneavoastră citiți ziarul, artistul va fi și părăsit România" (România liberă = RL 1236, 1994, 2). Forma citiți e nu atît un prezent cu valoare de viitor, cît una dintre strategiile prin care scriitura jurnalistică creează sentimentul actualității maxime și reduce distanța dintre timpul redactării și timpul lecturii: fiind un prezent autentic pentru cititor, dar un viitor pentru ziarist. Trecerea de la perspectiva cititorului (prezentul citiți) la cea a autorului textului (viitorul anterior va fi
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
o persoană atentă, admirată și simpatizată chiar și de cei pe care ea nu-i place. Acest tip de personaj feminin "corect", "perfect" populează mult prea des literatura scriitoarelor și este pentru cititor, orice ar face, antipatic, mai ales dacă scriitura nu îi vine deloc în ajutor. Descrierile de peisaj apatice cînd nu ideologice (după ce laudă șoselele din Ungaria, călătoarea are grijă să adauge: Ce face însă mîna omului nu poate compensa ceea ce a lăsat, sau n-a lăsat, Domnul. Peisajele
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
perioade ale istoriei României și cînd a reușit el însuși să ajungă atît de celebru, atunci o astfel de analiză demodată și ireverențioasă e mai mult decît necesară. Există în interiorul acestei cărți o falie de perspectivă și de stil al scriiturii, o falie obiectivă și pe care autoarea o anunță de altfel la început. Primul capitol, de aproximativ 30 de pagini, aparține unui tip oarecum diferit de abordare față de capitolele care urmează. E un fragment de teză de doctorat, scris în
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
a devenit atît de eficientă în cazul multor scriitori români afirmați în ultimii 50 de ani, încît ea trebuie pomenită ori de cîte ori este respectată... Și nu pentru că un cititor superficial ar sancționa imediat piedici clasice de lectură - o scriitură alambicată, un experiment. Ci pentru că noul cititor nu mai suportă deghizarea, fardarea inutilă a literaturii, așa cum se făcea ea cîndva, în alte vremuri. Țepeneag a avut o ieșire benefică din literatura română, pentru că, iată, avem în față un roman, Maramureș
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
orchestră de coarde, o lucrare de tinerețe, plină de fior asociativ și eleganță logică, influențe diverse - de la Bartok și Messiaen la Enescu și Jora - sunt trecute printr-un filtru personal, ce degajă decență, altitudine spirituală și înclinație ludică. Apropiat prin scriitura perioadei serial-aleatorice de muzica lui György Kurtag și a prietenului său Andras Szöllosy, deși ca expresie mult diferit de aceștia, Dan Constantinescu scrie o muzică suavă, uneori ascetică prin puținătatea materialului întrebuințat. înclinația spre meditativ și spiritul scherzo-ului sunt
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
acesta poate fi un lucru bun; dar o Iubire (fie și) în decembrie '89, ca să convingă, trebuia să acorde ceva mai multă atenție chestiunilor de stil, ironia fiind că tot de ele e nevoie și ca să poți persifla cu eficacitate scriitura 'atentă la ea însăși'. Stelian Țurlea, Iubire în decembrie 89, Editura Meronia, București, 2002, 182 pag., f.p.
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
scriitor insprat și infailibil. Lucrurile nu stau așa, din păcate o știu redactorii și apropiații lor. Eginald Schlattner poate fi un exemplu de onestitate care nu costă pe nimeni nimic, autorul rămînînd oricum cu toate onorurile. Concepția romanului și stilul scriiturii nu vin din tradiția literaturii române. Modelul e construcția simfonică amplă, de tip Buddenbrooks sau Somnambulii, deși cu unele delimitări curajoase. Personajul vorbește la un moment dat despre dejunurile care se întind pe pagini întregi în Muntele vrăjit, iar autorul
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
simte nevoia. O punere în scenă unește, în principiu, toate aceste singurătăți cărora le este dirijată acum o percepție, acea interpretare a regizorului. Cu care poți sau nu să fii de acord. Și armonia și revolta fac parte din jocul scriiturii dramaturgului. În ultimii doisprezece ani, două sînt montările din România care îmi vin automat în minte cînd este vorba sau mă gîndesc la Ionesco: Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor la Teatrul Maghiar din Cluj - o bijuterie a rigorii, a
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
lui." sau "El avea aripi întunecate, sumbra și nealterata frumusețe a lui Lucifer, chiar și mîndria aceluia care, după ce l-a adorat pe Dumnezeu se măsoară cu El și îl sfidează". Astfel de rînduri intră firesc în registrul memorialistic al scriiturii. Locul comun este o componentă esențială în orice scriere de acest tip. Cum spuneam, la Maria Cantacuzino-Enescu, locul comun își găsește manifestări care au fost evidențiate de prea puține ori de critica noastră. Este vorba despre o categorie aparte de
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede și din faptul că în volumul de
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
ambiția gnoseologică a acestuia: "suprarealismul nu a încetat să acorde credit automatismului, nu numai ca metodă de expresie pe plan literar și artistic, ci și ca instanță primordială în vederea unei revizuiri generale a modurilor de cunoaștere". Act de cunoaștere este scriitura în cauză și pentru Antonin Artaud: "Acolo unde alții propun opere, îi scria el lui Révérdy, pretind altceva decît să-mi dau la iveală spiritul". Concentrată pe raportul creație-viață, concepția suprarealistă a propus o analogie între poezia ce o preconiza
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
fi trebuită să existe par de-a dreptul ridicole. Puntea putea foarte bine să nu fi fost publicat niciodată. Nu este vorba despre "amânarea literaturii" cum credea Laurențiu Ulici - jurnalul ca o modalitate neliniștită de a întârzia solitudinea fatală a scriiturii, în accepția lui Maurice Blanchot - ci tocmai despre atingerea punctului de unde căutarea literaturii n-ar fi posibilă decât dacă ar fi fost deja găsită. "Încercarea scriitorului" este însăși reușita lui Teofil, iar cartea pe care o visa tânărul este "rotundă
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
adică tocmai ce nu se poate traduce, ar fi spus Ortega y Gasset), lumea atrasă de fructul oprit, de violență, viață politică agitată, moarte. însă nu datorită "anormalității" a obținut volumul Amsterdam premiul Booker Prize în 1998, ci probabil datorită scriiturii: reluarea parabolică a temelor sugerează partitura unui canon preclasic; subiecte care ne fac de obicei "de rușine ochii să-i închidem" sunt tratate perfect cristalin. La înmormântarea fotografei Molly Lane, răpită de boală (și viciu) în plină tinerețe, trei foști
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
unei retorici fals ludice, voit desentimentalizate, poezia lui Augustin Pop reabilitează conceptul "angajării", terfelit, în răstimpul puterii comuniste, de industria barzilor ce l-au adulat, indicînd că e posibilă o punte onorabilă peste acest hiatus către poezia onest-militantă din trecut. Scriitura uscată, echivoc surîzătoare, persiflatoare în cheia absurdului, în bună măsură atașată discursului suprarealist, dovedește, la rîndul ei, că nici o temă și nici o modalitate poetică nu dispar, ci doar se transformă, evoluează odată cu evoluția contextului istoric. Aliajul dintre conștiința civilă și
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
desenului ei rafinat, a materiei forjate. Minunat! Aflat pe alt mal a viziunii asupra romanului, nu-i locul să amănunțesc, urmărind altă lectură a lui, spun că am rămas un cititor cinstit, capabil să guste și să prețuiască tipul de scriitură - viziunea y compris - pe care îl frecventează. E o nerozie să presupui - cum fac unii critici - că urmărirea unei modalități naște exclusivism și intoleranță. Dar-ar Domnul să avem în toate modalitățile și tipurile de roman numai opere de tăria
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
bine confecționată. Horia Gârbea, Enigme în orașul nostru. Millenium digital text, Editura Fundației Pro, 2001, 96 p., f.p. Complet în altă lume este desantistul Ioan Lăcustă: "Este foarte greu să mai găsești o justificare a scrisului acum, în 2000. Puritatea scriiturii - îndreptățirea ultimă, de fapt, a clipelor și ale hîrtiei - s-a pierdut. Prea multă ticăloșie s-a pogorît pe Lume." Miza lui Ioan Lăcustă nu are în vedere decît inițiații. Preferă underground-ul, literatura fină, dificilă. Cartea sa este un melanj
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
cel mai mare scriitor... toate aceste calificative sunt copilărești, deoarece există o singură lege economică: cererea și oferta. Bineînțeles că vorbesc de succese materiale. Cât despre cele sufletești ele se pot acapara numai prin modestie, numai prin muncă Îndărătnică, deoarece scriitura are exigențele ei foarte grele de Înțeles și mai cu seamă de realizat. Cei care au Început să spună că sunt superiori lui Eminescu, nu Înțeleg că el, marele sacrificat pe linia scrisului, va rămâne un bastion de necucerit pentru că
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
Plăcerea textului" cuantifică, și în cazul dat, corespondențele subtile dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită a stilului epistolar, împrumutînd, în schimb, accentele scriiturii confesive. Sfîșierea intimă, criza identitară sînt clamate prin invocarea urîtului copleșitor sau a visului ce compensează bovaric minusul de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se face, în textul acesta, cu o autenticitate sporită, dezvăluindu-ni-se holografic
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
erudit, format, în plus - după o expresie a lui Martin Esslin aplicată lui Bertholt Brecht - de disciplina intelectuală marxistă (mai mult, cred, chiar decât de convingerile sale explicite în această direcție, reale și motivate), Ianoși își permite astfel să îmbine scriitura de atitudine cu cea de idei și de informație. Se pot regăsi în acest volum formule definitorii pentru proza sa, într-o sintaxă poate uneori surprinzătoare, incomodă alteori, atașată însă, prin program, rigorii și prea puțin calofiliei. Aceasta din urmă
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
Cristi Puiu le e superior celorlalți doi printr-o anumită "puritate a liniei"; Cristian Mungiu le e superior prin cultura filologică translată în cinema, prin complexitatea construcției scenaristice; în schimb, Radu Muntean, mai puțin "autor", le e superior ca "meseriaș"; scriitura lui are, în momentele bune, un tonus, o vibrație, o nervozitate, un ritm de invidiat și la case mai mari. Cu alte cuvinte, dacă un producător american atent cu banii lui ar vedea cele trei filme ca să-și aleagă un
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]