88 matches
-
dar îl voiam și îl simțeam în mine, trăiam laolaltă cu împlinirile care se iveau fără să șovăi. Atunci nu gândeam, nu doream să fiu altul decât adolescentul rupt de real, care visam să trăiesc liber, o libertate greșită, netânguită, scrijelită doar pe un perete ascuns dintr-un labirint al întunericului. Uram tot ceea ce era venit ca dar deusian pentru ființa mea al cărui suflet înghesuit într-una din camerele neaerisite ale inimii suspina neîncetat, iar suspinul lui îmi dădea puterea
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
gândul la moșu’, n-am observat asta. A doua zi de dimineață, când a venit să-și afume bărbatul - de fapt, să-i tămâ- ieze mormântul -, l-a găsit lungit pe pământul reavăn cu botul întins spre crucea de lemn scrijelită strâmb și inegal, privea trist în gol, nici nu s-a uitat la ea. Cu greu l-a putut da deo- parte pentru a-și putea face treaba. Când a plecat, a încercat să-l ia acasă, dar Vlăduț n-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
cu gândul la moșu’, n-am observat asta. A doua zi de dimineață, când a venit să-și afume bărbatul - de fapt, să-i tămâieze mormântul -, l-a găsit lungit pe pământul reavăn cu botul întins spre crucea de lemn scrijelită strâmb și inegal, privea trist în gol, nici nu s-a uitat la ea. Cu greu l-a putut da deoparte pentru a-și putea face treaba. Când a plecat, a încercat să-l ia acasă, dar Vlăduț n-a
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
cea dintâi povață Cum își uită oul pasărea din zbor Și aici acasă pruncii când te-nvață Gânguresc întruna pe înțelesul lor... Limbă Românească, cea mereu hulită, De-adevăruri sfinte nu ai fost săracă, În văzduh și-n piatră pururi scrijelită, Limba mea rănită, limba mea cea dacă! Astăzi, când e ziua închinată ție Dintre câte încă mai sunt pe pământ, Toată viața noastră Ziua ta să fie De la steaua dată, până la mormânt... Referință Bibliografică: Cântec în limba română... / Nicolae Nicoară
CÂNTEC ÎN LIMBA ROMÂNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366635_a_367964]
-
noroi Pe lînga ființă mea trec epocile docile Aservite ideii de eternitate Auzi cum lătra cîinii la lună Sastisiți de atîta voluptate Și pe de dincolo de ființă mea Se spulberă imperiile toate Nu mai rămîne din ele decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă în țarina Semn că ploaia ne biciuește turbata Însemn că nu mai avea ce să rămînă Și deodată trenul ne retează amintirile Izbindu-ne din plin
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
MUGURII SINGURĂTĂȚII Nu cred că mugurii singurătății pot fi sterpiți speranța e ca o iarbă rea dacă te lași posedat de marginile ei Într-un final urma urmei e cea care rămâne incrustata în inima ta și un puls încețoșat scrijelit și amărui (de toamnă arsă de cer) Dacă oamenii ar fi frunze pământul ar plânge mereu durerea inimilor franțe Durerea o luăm cu noi în mormânt mă întreb dacă sufletul dacă sufletul ......................................... își duce crucea precum toamnă frunzele EU CU
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
sol pentru a-l corupe. Vântul a biciuit necontenit și a scuturat inocentele frunze, prinzându-le într-un dans satanic al morții. Eu, stăteam la biroul vechi și rece din propriul dormitor, și ascultam urgia vijeliei paranormale. Bibelourile îmi ascultau scrijelitul stiloului și-mi priveau hieroglifele albăstrui de pe caietul studențesc, ca niște sculpturi grecești. Mestecam în gol o gumă ce acum era fără gust, și mai aruncam, din când în când, o privire pe fereastra de pe scaun. Dădeam din cap a
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
crucilor de fag Ca un metalic grănicer. * Mă pierd printre grilajele de fier Ce-mprejmuiesc pământ retrocedat Prin act emis în Eden și în Cer Pe vremea lui Adam, întâi Creat. * Din mute file-ngălbenite, Cu autori de testamente, Rostesc cuvinte scrijelite Făcând prezența unei lumi absente * Și-o voce de departe-mi dă fior Șoptindu-mi vorbe auzite-n viață - Cum că părinții care mor Își lasă nerostită vreo povață. * De-aceea azi mă aflu-n țintirim, Ca să-ți aduc, tăicuță
ÎN ŢINTIRIM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358476_a_359805]
-
dilată la temperaturi mici, pompe defecte, rugină, pânze de păianjeni și praf. Mult, mult praf. Curtea hotelului și căile de acces au alte probleme: dale de înlocuit, pavaj de pus, plăci de gresie crăpate. Iar la recepție tronau toate bilețele scrijelite sezonul trecut. Și nu funcționa un copiator/ imprimantă pentru că „s-a rupt ceva”. Indicațiile primite aveau, la bază, niște priorități. Doar că, în condițiile date, toate erau priorități și toate trebuiau făcute simultan. Cu o săptămână și ceva înaintea primilor
aventura deschiderii unui hotel la malul Mării Negre () [Corola-blog/BlogPost/339035_a_340364]
-
mă machiez și simt că-s piese-ntr-un muzeu niște ruine prin care altădată alergai ca un copil în parcul de distracții de mult n-ai mai trecut să-i vezi în fața tuturor se-arată aceste pietre măcinate și scrijelite și ciobite adânc pierdute în orbite puse sub sticle să însemne dragostea ce trece ca apa curgătoare peste pietre Referință Bibliografică: Pietre / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1039, Anul III, 04 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
PIETRE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342018_a_343347]
-
Acasă > Strofe > Atașament > DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Destinul tău, preafrumoaso! Destinul tău, preafrumoasa femeie, A fost zugravit la ceasuri de seară Din povești scrijelite și nu din condeie Pe poarta cetății într-o noapte de vară. Blestemata ai fost să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi
DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378612_a_379941]
-
alte cauze Interpretări nocturne de infinite spațiiIar cerul e o lume de intrebari nebuneCand vine dimineata și stelele se stingFrumosul că o taină va risipi cortinaAcestor dulci cuvinte nescrise într-o carteIubirea și mirarea , atingerea, sărutulDurerea și -mpăcarea , caleidoscopul firiiImpresii scrijelite pe frontispicii mateși-nvingatoare viața va merge mai departe... IX. EDITURĂ INSPIRESCU :O NOUĂ CARTE DE EXCEPȚIE!, de George Terziu , publicat în Ediția nr. 1699 din 26 august 2015. Bărbați cu tocuri sau tocătura sentimentală Am citit în viața mea diverse
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379860_a_381189]
-
fi-vom sănătoși!Virgil Ursu Munceleanu... XXX. DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT!, de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015. Destinul tău, preafrumoaso! Destinul tău, preafrumoasa femeie, A fost zugravit la ceasuri de seară Din povești scrijelite și nu din condeie Pe poarta cetății într-o noapte de vară. Blestemata ai fost să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
Și cu geamătul ei a venit și blestemul Ursitoarele n-au putut nimic ca să facă Deși implorat-au și marea și cerul. Citește mai mult Destinul tău, preafrumoaso! Destinul tău, preafrumoasa femeie,A fost zugravit la ceasuri de searăDin povești scrijelite și nu din condeiePe poartă cetății într-o noapte de vară.Blestemată ai fost să-ți câștigi fericireaImbrăcată în zale și cu paloș în mâiniVulturi hulpavi furat-au din tine iubireaSi-ai fugit neputând să râmâi.Peste noaptea adâncă rătăcești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
dor cei care nu mai trăiesc pe la sat și de rugi și pământ parcă toți au uitat. le-ar lăsa scrise toate-amintirile lui dar se teme că n-ar folosi nimănui și-atunci lasă o rugă și-al crucii însemn scrijelite stângaci pe-o bucată de lemn. ÎNCĂ O REPREZENTAȚIE S-a-ntunecat. Ești numai tu cu tine S-a tras cortina și-au plecat din nou Actorii care joac-atât de bine Reprezentații fără de ecou. Pe scenă a rămas butaforia E
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
cea dintâi povață Cum își uită oul pasărea din zbor Și aici acasă pruncii când te-nvață Gânguresc întruna pe înțelesul lor... Limbă Românească, cea mereu hulită, De-adevăruri sfinte nu ai fost săracă, În văzduh și-n piatră pururi scrijelită, Limba mea rănită, limba mea cea dacă! Astăzi, când e ziua închinată ție Dintre câte încă mai sunt pe pământ, Toată viața noastră Ziua ta să fie De la steaua dată, până la mormânt... DOINĂ Doină, doină, frunză arsă, Cântec risipit în
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 308 din 04 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Te prind de mână: nu privi-napoi! Nu fă greșeala fără de scăpare, Urcăm Golgota asta, amândoi! Ți-e drumul greu, primejduit, picioarele ți-s aprig scrijelite dar chipul tău e luminos și privirile-osândite! Și de-o să cazi cu fruntea-n mărăcini lasă-mi, povara frunții tale! O cruce, fie și din spini să-ți duc pe-a vieții înspinată cale! Când soarele se va ascunde și
ACELAŞI DRUM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348954_a_350283]
-
orânduiască foile scrise de bătrân căci Bunelu mai scrisese uneori și o dată în colțul din dreapta... Față trase lada mai lângă geam , la lumina și cu grijă răsturna toate foile. Pe fundul ei o bucată pe placaj pe care putea citi scrijelit adânc : PETRE A LU’ION FRUNZĂ DIN BALTĂ DOAMNEI,RAIONUL RĂCARI -Doamne! Care o fi povestea acestei bucăți de lemn!Petre a lu’Ion Frunză e chiar...Bunelu...! O bucată de sfoară era prinsă de placaj prin două găuri. Nu
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
nesatisfăcut. Am încercat să fiu la străini un rob mizer dement Prin suflet răzuind un ciob absent prezent și-apoi iar absent. Am iubit de multe ori prin timpuri pur mentale și-aiurite Pledând la cele anotimpuri de vremuri grele scrijelite. Suferințe dese prin mine dur trecură și uneori muriră Obiectând doar vag ideea pur obscură ce visele-mi aspiră. Mi-aș dori o lume perversă doar în bine Doritoare de-o banală dispensă ce doru-mi să aline. N-aș abdica
MI-S BĂTRÂN DISTINSĂ DOAMNĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373087_a_374416]
-
c-ai fost un fapt banal . Lipsești din mine, tu---gând ce m-a-ntregit, În vremea când atins-am flacăra iubirii ... Rămas-a gol... cuvântu-i ne-mplinit... Pierdut în hău e gândul și forma-i strălucirii. Rămas-ai în jurnal, pe foaie scrijelit... printre cuvinte ce își pierd ecoul. Durerea a trecut...mi-e sufletu-amorțit... Aștept cu nerăbdare...aștept să vină...noul... .................................................................. Lacrima dorului e-uscată demult... Sarea rămasă înmuiată-i de vreme... Pierdută în pacea ecoului mut, Trăirea de-atunci naște poeme
DOR DE DOR de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379713_a_381042]
-
doar statistici. Orice poți să îi reproșezi politicianului conjunctural postmodern în cadrul larg al spectacolului teatral lumesc (cu aparent caracter democratic, în genere), dar nu poți să îi treci cu vederea un lucru, anume darul vădit al persuasiunii cu dublu tăiș scrijelite parcă în gena lui specifică, un loc geometric cu contururi imprecise, în care doza de responsabilitate și viceversa ei se împletesc destul de dizarmonic și de periculos. Legătura dintre cele trei câmpuri atacate anterior în mod distinct și cu sumaritate e
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
gândul aspru De trăiește sau de-a murit. Strânge-al lui condei în mână Și-adună gândurile-și greu, În mult prea slaba lui lumină Își scrie versul mai mereu. Pe-o coală albă de hârtie Ce stă pe masa scrijelită, Așterne vise-n armonie Ce-i dau o aură divină. Mai cată cu privirea-n colțuri Și nu zărește nicio floare, Îi fac pereții mucigaiuri Și schimbă a camerei culoare. Pe masă-s scrijelite inimi Sunt semne-n gest copilăresc
POETUL de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362262_a_363591]
-
simțisem niciodată atât de intens prezentul! Peisajele de altădată dădeau un relief cu totul aparte colțului aceluia de cer printre smocurile de ace, poienii luminate de asfințit ca o dâră de ambră... Dimineața, reluându-mi drumul (un trunchi de pin scrijelit, pe care nu-l observasem în ajun, își picura rășina - „gema”, cum i se spunea în ținutul acela), mi-am amintit, fără motiv, rafturile din fundul librăriei: „Literatura Europei de Est”. Primele mele cărți erau acolo, înghesuite, gata să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îl chem adesea. Sunt poate prea fragilă ca să dorm singură. Membrele se înstrăinează de trup, dinții încep să clănțăne supărător, părul îmi cuprinde gâtul dureros, urechile’s încordate instinctiv, ochii pândesc clanța ușii lucioase, sub care am pus un taburet scrijelit. A fost o dată și nu mai știu de-a fost aievea sau în vis. E greu de spus cu nodu’n gât, subțiat de-atâta rușinare. Îmi amintesc doar sunetul sacadat al respirării subjugate’n sărutare. Îi simt și-acum
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
gest smucit, Agrippa își trece iute dosul palmei peste ochi. Scoate apoi de sub togă un ciob de lut. I-l întinde celuilalt: — Uite! Asta am primit de la Rufus. Bărbatul ia ostrakon-ul și-l cercetează intrigat la început. Pe măsură ce descifrează literele scrijelite, se schimbă la față. Printre buzele crispate îi scapă un nume înfundat: — Mariamne... Herodes își simte și el gura iască. Rostește anevoios: — Vezi doar că ar putea fi în pericol... Germanicus nu răspunde pentru moment. Iulius Agrippa îl cercetează cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]