57 matches
-
și răsfrânte ascunzând cârpăceala ciorapilor. Își potrivi apoi centura de piele pe care eu i-o unsesem cu grijă În timpul absenței și băgă În ea spada cu montura mare, pe ale cărei lamă și gardă se vădeau urmele, știrbiturile și scrijeliturile altor zile și altor oțeluri. Era o spadă bună, lungă, amenințătoare și toledană, care intra și ieșea din teacă cu un șuierat metalic interminabil ce-ți făcea pielea de găină. Apoi se privi o clipă În oglinda strâmbă, reflectându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
străpungea pieptul, țintuindu-l, și cum sufletul blestemat i se risipea Într-un abur negru ce cădea În lacrimi Înghețate peste oglinda fîntînii, În timp ce pleoapele i se zbăteau pînă la moarte și ochii parcă i se prefăceau În țăndări cu scrijelituri de promoroacă. Atunci m-am prăbușit, incapabil să-mi mai susțin privirea măcar o clipă. Întunericul se colora Într-o lumină albă și chipul Beei se Îndepărta Într-un tunel de ceață. Am Închis ochii și am simțit pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ori cu mâna peste bețișoarele de os legate cu o sforicică în jurul gâtului. Apucă unul și i-l vâră călărețului sub nas: — Vezi aici? E gravat numele meu. Răsucește bastonașul invers: — Uite! Citește! Pusio se chinuie în zadar să deslușească scrijeliturile. — Literele, știi ce înseamnă? — S... P... E... C... T..., silabisește rar germanul. Se uită întrebător către Rufus: — Un fel de gladiator spectator? întreabă ezitant. Nici vorbă! răspunde acesta. În urma unei victorii specta culoase, publicul a cerut să nu mai lupte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
singur nu ești nici bărbat, nici femeie. Oi fi poate androgin. Nu se așteaptă să audă râsete și se bucură în sinea sa că ni meni nu cârtește. Evită să privească spre Vittelius și se preface că cercetează cu atenție scrijeliturile de pe inel: — Ce sunt astea? Cuvinte magice? Îl întoarce pe partea cealaltă: — Semne astrologice? Luptătorul se smucește să-și elibereze urechea: — Mă păzesc de ghinion, mârâie botos. Rufus îi rectifică cu o mână expertă poziția scutului: — Nu crezi că mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mînjite pe ziduri de mîna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mîzgîlituri nerușinate ca și scîrnă de om păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scîrnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stânca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Încotro bătea. Isaac scoase din buzunar un briceag vechi și mi-l Întinse. Fă dumneata cîte un mic semn la fiecare colț de care treci, o crestătură pe care numai dumneata o vei ști. E lemn vechi și are atîtea scrijelituri și zgîrieturi, Încît nimeni n-o să-și dea seama, decît dacă va ști ce caută... I-am urmat sfatul și am pătruns din nou În inima labirintului. Ori de cîte ori coteam, mă opream să marchez rafturile cu un C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
praf În Îmbinările burdufului de lemn, drept pentru care am presupus că birouașul fusese deschis nu de mult. Avea șase sertare. Încuietorile fuseseră forțate. Le-am cercetat unul cîte unul.Erau goale. Am Îngenuncheat În fața mesei de scris. Am pipăit scrijeliturile de pe suprafața din lemn. Mi-am Închipuit mîinile lui Julián Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ți-a venit? Ori poate că duhuri din rovinele negre ți-au tulburat simțurile, îndemnându-te să-ți faci singur rău? Sau știi tu ceva ce eu nu pricep? O, înțeleptule Vânător O'Piatră, trebuie să-ți spun că aceste scrijelituri sunt semne ale tâlcului baladei ce mi-ai istorisit-o cu atâta generozitate frățească. Mă iartă, rogu-te, dacă am făcut ceva ce nu se cuvine, dar tare aș vrea să țin minte cele ce mi-ai dezvăluit și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la preistoricele umbre ale animismului, care acum i se conturau ca o încrustare într-o ordine matematică. Ca un tatuaj executat într-o ireproșabilă alcătuire, își sublinie Profesorul impresia și, încet-încet, degetele i se desfăcură de pe podul palmei, brăzdate de scrijelituri intenționate, făcute atunci, când de față se aflau Vânătorul și Fata lui mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
consoarta. Simți că depărtarea capătă formă în aducerea-i aminte, sunând asemenea veșniciei. Desfăcându-și încet de tot palma cu un gest furiș, precum cel al unui elev ce maschează copiuțele la examenele date în scris, parcurse cu voce șoptită scrijeliturile sângerii ce începuseră să se vindece și să se estompeze: Îmhî: E = mc la pătrat, zise el. Începu să se plimbe agitat prin încăpere, trecându-și luleaua dintr-o mână în alta. La mijlocul unei curse, dintre șemineul măreț și biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vremea aceea, dar cele mai impresionante erau imaginile color filmate În interiorul muzeului din zilele noastre. De exemplu, dacă vrei să-ți aduci aminte de anii de școală, șocul e mai puternic dacă te duci personal la școala respectivă și vezi scrijeliturile făcute pe bancă decât dacă te uiți la un album din vremea aceea. Apoi, mai erau toaletele. Imaginile de arhivă filmate În vremea războiului nu surprindeau toaletele deținuților. Îmi Închipui că pe vremea aia nici un cameraman nu avea chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
altarului. Sau pentru gardul cimitirului, ca o donație pentru locul unde sunt astrucați părinții lui. Să-i dea și lui niște dolari, dacă tot dădea în stânga și dreapta. Îngândurat se așeză lângă acela. Un bărbat slab, puțin ghebos, concentrat asupra scrijeliturilor sale de pe dale. Din când în când insul întorcea capul spre părinte. Îl privea repezit, dojenitor parcă. Nu scotea nici un cuvânt însă. Părintele scoase din servieta mare, burdușită cât o cutie de armonică, pachețelul cu mâncare. Câteva felii de pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înăuntru. Gumele de mestecat și desenele pe care le făceam în pupitru erau tot acolo, deci am nimerit unde trebuie. Mi-am îndreptat apoi atenția spre piciorul băncii, căci anii și elevii și-au lăsat diverse semnături pe lemnul masiv. Scrijelitura făcută de mine cu cheia de la cufărul personal era tot acolo, dar ceva nu era așa cum fusese lăsat cu o zi înainte. Dar ce anume? Parchetul! Asta este! Picioarele băncii lăsau urme pe parchet, îl rod odată cu trecerea timpului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
țepene, pe sub volan; și cu restul trupului, țeapăn, ca o mostră a nebunelii, ca un bibelou al lumii lui smintite, de care, nu aș mai voi să-mi amintesc vreodată. Privind cu mai multă atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
avea să fie de folos. Omul o luă, deconcertat și rănit În mândria sa. Dar curiozitatea era mai puternică. — Zici că meșterul a fost legat de par când Încă era viu? Dar de unde ți-ai dat seama? Dante Îi arătă scrijeliturile de pe pereți, Îndărătul trupului. — Fiindcă, În locul acesta, deși cu mâinile legate la spate, a izbutit să scrie ceva, și trebuie să fi fost Încă În viață ca să facă una ca asta. Bargello apropie torța de perete, ca să poată vedea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
asta, messer Alighieri? — În nici un fel. Poate că e un număr În caractere romane, nouăzeci și șase, urmat de un alt cuvânt, pe care maestrul n-a avut puterea să Îl completeze. Dar nu sunt sigur. De altfel, ideea că scrijelitura aceea fusese practicată În timpul crimei era doar o presupunere. Putea fi vorba de o simplă Însemnare pentru lucru, care se afla acolo de zile Întregi. Rânduiala gândurilor lui Începea să naufragieze Într-o furtună de ipoteze. Cine a descoperit cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
încețoșat de timp pierdut, ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor canapele sau grele draperii, în apele marilor oglinzi, în scrijeliturile scaunelor sau în încrețiturile mușamalelor de sub cristalurile de pe mese. Din studenție ne obișnuiserăm să mergem uneori la „Capșa“, când pur și simplu voiam să ieșim pentru câteva ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu gura căscată când am văzut că pe piatra cu taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și cu capul Întors Într-o parte. - Parcă dansează, spuse Runa. M-am apropiat de scrijelituri și nu mică mi-a fost mirarea când, alături de mistreț, de taur și de om, am zărit și alte zgârieturi pe care fusesem cât pe ce să le cred făcute de vânt sau de ploaie. Numai că acestea din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am scrijelit apoi niște linii precum codițele de purcel În loc de păr. Le-am făcut niște urme În loc de ochi. Un triunghi fără o linie pentru nas. O linie dreaptă pentru gură. - Ție, Selat și ție, Dilc, am zis privind țintă la scrijeliturile mele de pe pământul nisipos. M-am tot uitat la ele. Care era Selat și care era Dilc? Erau amândouă la fel și nu semănau nici cu unul, nici cu celălalt. Of, of, cum era să fac troc pentru ce Învățasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
M-am tot uitat la ele. Care era Selat și care era Dilc? Erau amândouă la fel și nu semănau nici cu unul, nici cu celălalt. Of, of, cum era să fac troc pentru ce Învățasem de la ei cu asemenea scrijelituri neîndemânatice? Selat era bătrân și avea mai puțin păr În cap, așa că l-am scrijelit din nou, fără să mai Încerc să-l fac să semene cu omul cunoscut. I-am făcut picioarele din câte o linie, trupul dintr-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
capul ca un cerc. Pe Dilc l-am făcut cam la fel, numai că i-am făcut trupul drept și, pentru că avea mai mult păr pe cap, am tras niște linii deasupra cercului. - Ție, Selat și ție, Dilc. Am privit scrijeliturile. Acum, știam cine e unul și cine era celălalt, deși nu aduceau deloc cu cei pe care-i văzusem. Hm... Nu semănau cu ei... dar eu tot știam care era Selat și care era Dilc! Asta Însemna ceva. Odată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ultima oară când vorbisem cu Minos, Înainte să plec de pe pământurile lui. - Mai mult Îmi plăcea Selat. - Selat, mort, spuse omul. Îmi Întinse o scoică pe care o acoperea pe jumătate cu palma. Asta ce e? Îmi arătă el o scrijelitură. - Aduce cu una din casele lui Dilc, am răspuns, deși nu prea semăna cu nimic din ceea ce ridicase Dilc. Era cam același lucru cu scrijelitura mea ce dorea să fie Dilc, fără să semene Însă cu el. Am simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe care o acoperea pe jumătate cu palma. Asta ce e? Îmi arătă el o scrijelitură. - Aduce cu una din casele lui Dilc, am răspuns, deși nu prea semăna cu nimic din ceea ce ridicase Dilc. Era cam același lucru cu scrijelitura mea ce dorea să fie Dilc, fără să semene Însă cu el. Am simțit cum mă apucă o amețeleală ciudată. În scrijeliturile astea aștepta un secret. Secretul pândea ca o molimă nevăzută. Gata să se strecoare, pe nesimțite, printre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dilc, am răspuns, deși nu prea semăna cu nimic din ceea ce ridicase Dilc. Era cam același lucru cu scrijelitura mea ce dorea să fie Dilc, fără să semene Însă cu el. Am simțit cum mă apucă o amețeleală ciudată. În scrijeliturile astea aștepta un secret. Secretul pândea ca o molimă nevăzută. Gata să se strecoare, pe nesimțite, printre noi. - Eu sunt Logon, Îmi spuse omul și zâmbi pentru prima oară, sfios ca un copil. Răsuflă, ușurat, iar ochii prinseră a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]