126 matches
-
Îndeosebi prin Lepturariu rumânesc... - carte de căpătâi a viitorului poet Mihai Eminescu -, P. este unul dintre întemeietorii istoriei literare românești. SCRIERI: Convorbire între un tată și între fiul lui asupra limbei și literelor românești, Cernăuți, 1850; Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I-IV, Viena, 1862-1865; [Scrieri filologice și de istorie literară], în I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui..., Cernăuți, 1889. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 61-66; Maiorescu, Critice, I, 127-131; I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
În Antichitate, existau două categorii de copiști, cei oficiali și cei particulari. Copistul oficial era indicat prin numele grammateuv~, În greacă, și scriba, În latină; cel particular era „scriitorul“ prin definiție, „scriitorul de carte“, „caligraful“: gr. bibliogravfo~, kalligravfo~, lat. librarius, scriptor. Stenografii erau foarte prețuiți (vide Marțial 14, 208: currant uerba licet, manus est uelocior illis - nondum lingua suum, dextra peregit opus). Pentru a putea con fecționa căt mai multe exemplare, autorul Însuși (sau editorul) dicta simultan unui mare număr de
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Karl Lachmann (1793-1851) este fondatorul unui sistem sever și metodic de critică de text, pe care l-a expus dens În prefața ediției sale la Noul Testament, publicată În 1842: Ad scripta ueterum repraesentanda duabus diuersis utimur artibus: nam et qui scriptor, quid scripserit dis putamus, et quo rerum statu quid senserit et cogitarit exponimus: quorum alterum sibi iudicandi facultas uindicat, alterum interpretatione continetur. Iudicandi tres gradus sunt recensere, emendare, originem detegere. Nam quid scriptum fuerit, duobus modis intellegitur, testibus examinandis, et
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
toți scriitorii în categoria introvertiților intuitivi sau în categoria mai generală a introvertiților. Luând încă o măsură de precauție împotriva simplificării, Jung observă că în vreme ce unii scriitori își revelează tipul, în creația lor, alții își revelează antitipul, complementul. *7 Homo scriptor, trebuie s-o recunoaștem, nu reprezintă un tip unic. Dacă ne imaginăm un amestec romantic format din Coleridge, Shelley, Baudelaire și Poe, se cuvine să ne amintim imediat și de Racine, de Milton și de Goethe, sau de Jane Austen
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
biografie. El confirmă astfel că, tot evocând amintiri răzlețe, omul fără viață personală își inventează o biografie în funcție de stările lui de spirit (din momentul confesiunii) și de așteptările cititorului (receptorului) său. Autobiografia devine, în aceste condiții, o autoficțiune, dictată unui scriptor devotat, un scriptor decis să ducă lucrurile la capăt, cum este Aurelian Titu Dumitrescu. Există, totuși, și o biografie care poate fi, într-o oarecare măsură, reconstituită. Nu în totalitate, pentru că - are dreptate Ortega y Gasset - orice biografie este secretă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
astfel că, tot evocând amintiri răzlețe, omul fără viață personală își inventează o biografie în funcție de stările lui de spirit (din momentul confesiunii) și de așteptările cititorului (receptorului) său. Autobiografia devine, în aceste condiții, o autoficțiune, dictată unui scriptor devotat, un scriptor decis să ducă lucrurile la capăt, cum este Aurelian Titu Dumitrescu. Există, totuși, și o biografie care poate fi, într-o oarecare măsură, reconstituită. Nu în totalitate, pentru că - are dreptate Ortega y Gasset - orice biografie este secretă. Mai ales biografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
-l descifra. Cînd este vorba de un text imprimat pentru un număr mare de cititori, destinatarul, înainte de a fi un public empiric, adică un ansamblu de indivizi care vor citi efectiv textul, nu este decît un fel de figură căreia scriptorul (= cel care scrie) trebuie să-i împrumute unele aptitudini. Proporția de competență lingvistică și de competență enciclopedică așteptată din partea cititorului va varia astfel în funcție de texte. Două articole foarte diferite Să comparăm aceste două începuturi de articole. Unul este extras din
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
enunțare distincte, care implică civilizații foarte diferite. Cîteva proprietăți ale formei scrise Un text scris are cîteva proprietăți foarte importante: - poate circula departe de sursă și poate întîlni diferite tipuri de public fără a suferi vreo modificare. Dat fiind că scriptorul nu poate controla receptarea enunțului său, acesta este obligat să-l structureze astfel încît să devină comprehensibil, să facă din el un text în sensul cel mai complet; - în cazul oralului, co-enunțiatorul împarte același mediu ca și locutorul său, reacționează
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dintre aceste efecte se regăsesc în dactilografia modernă. Se stabilește astfel o distincție între corespondența privată, scrisă de mînă, și corespondența administrativă sau comercială, care este dactilografiată. Prima circulă de la individ la individ, produce texte unice, care păstrează urmele singularității scriptorului ei; cea de-a doua nu pune în relație doi indivizi: chiar dacă este semnată de un responsabil, ea circulă de la un organism oficial la un client sau consumator și produce texte prefabricate, ale căror copii pot fi păstrate. Caracterul standardizat
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
o descriere de un relief artistic pronunțat a fantasticului tărâm al morții. Deși se apropie tematic de lirica preromantică a mormintelor, meditația lui F.-B. nu este tributară izvoarelor străine, ci imaginarului popular. SCRIERI: [Poezii], în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III, Viena, 1862, 512-517, PAU, 79-83. Repere bibliografice: Ioan Rațiu, Vasile Fabian-Bob, Blaj, 1907; Densusianu, Lit. rom., II, 35-36; Călinescu, Ist. lit. (1941), 111-112, Ist. lit. (1982), 110-111; Popovici, Romant. rom., 329-330; Piru, Ist. lit., II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286926_a_288255]
-
1980. Vinogradov, V.V., Ob osnovnuikh tipakh frazeologicheskikh edinits v russkom yazuike, în A. A. Șahmatov, 1864- 1920. Sbornik statey i materialov, Nauka, Moscova, 1947, pp. 339-364. Vîlcu, Dumitru Cornel, Integralism și fenomenologie, vol. 1: Orizontul problematic al integralismului, Cluj-Napoca, Argonaut & Scriptor, 2010. Vlad, Carmen, Textul aisberg. Teorie și analiză lingvistico-semiotică [2000], ediția a doua, revăzută și adăugită, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003. Weinreich, Uriel, "Problems in the Analysis of Idioms", în Jaan Puhvel (ed.), Substance and Structure of Language, University
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Casa Cărții de Știință, 2005. Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală. O abordare funcțional-tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Clusium, Cluj-Napoca, 2007. Dumitru Cornel Vîlcu, Integralism și fenomenologie, vol. 1: Orizontul problematic al integralismului, Cluj-Napoca, Argonaut & Scriptor, 2010. Eugenia Bojoga, Oana Boc și Dumitru-Cornel Vîlcu (eds.), Coseriu: Perspectives contemporaines, vol. 1-2, 2013-2014. 181 Mircea Borcilă, "Despre contextul actual și perspectivele integralismului", în Limba română, vol. 16, nr. 1-3, 2006, pp. 48-49. 182 Dumitru Stanciu, Proverbul, izvor de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Romulus Scriban, Iași, 1870; Călătoria mea la pământul sânt și la Ierusalim în lunile iunie, iulie, august și septembrie 1874, București, 1875; Plângerile unui sihastru pentru România, [Iași], 1875. Repere biblografice: Aron Pumnul, Neofit Scriban, în Lepturariu rumânesc cules din scriptori rumâni, IV, partea I, Viena, 1864, 214-218; Maiorescu, Critice, I, 129-130; Pop, Conspect, II, 56-59; Constantin Erbiceanu, Viața și activitatea preasfințitului Neofet Scriban, București, 1888; D. Lascăr, P. S. Neofit Scriban, București, 1898; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 176-178; Iorga, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
1988; Stihuri, tr. Virgil Teodorescu, introd. Paul Cornea, București, 1966. Repere bibliografice: V. Alecsandri, „Satire și alte poetice compuneri de prințul A. Cantemir”, „Propășirea”,1844, 23; I. Heliade-Rădulescu, Notiță critică, „Curierul românesc”, 1844, 50; Aron Pumnul, Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I, Viena, 1862, 147; Al. Odobescu, Opere, București, 1955, 205; Ghenadie Enăceanu, Principele Antioh Cantemir ca scriitor, „Revista nouă”, 1889, 4; N. Iorga, Știri despre D. Cantemir din scrisorile fiului său Antioh, CL, 1904, 10; Ștefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286075_a_287404]
-
pierdute. Configurația neoclasică a poeziei, ca și înclinația spre persiflaj și satiră trec și într-un jurnal de călătorie în versuri, din 1828, Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi la feredeile Borsăcului (publicat de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni), unde, pentru prima dată la noi, este întrebuințat termenul „romantic”. S. se declară „pătruns” de frumoasa, „romanticeasca priveală” a muntelui, dar sentimentului naturii îi lipsește fervoarea, scriitorul fiind copleșit de înregistrarea detaliată și prozaică a celor văzute, de transcripția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
transcripția mitologică și de tiparul bucolicii clasice în descriere, cât și de efectele neașteptate ale unui stil comic. SCRIERI: Odă din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii Elenco Sturza, Iași, 1825; Călătoria la Borsec, în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, publ. Aron Pumnul, III, Viena, 1865, 397-402. Traduceri: J.-Fr. Regnard, Democrit, îngr. Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu, pref. Costache Negruzzi, Iași, 1840. Repere bibliografice: Costache Negruzzi, Negru pe alb, București, 1969, 159-166; Densusianu, Lit. rom., II, 36-37; Iorga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
prin ceea ce spun fac trimitere la acțiuni, precizând un rezultat, sau incită direct la acțiune. G. Vigner rezumă foarte bine caracteristicile acestui gen, vorbind de "reprezentare unei transformări de stare pe care cititorul o va avea de realizat la intervenția scriptorului, transformare care se va îndeplini prin intermediul unui algoritm ce ia forma activităților gestual programate după o logică tehnică (și culturală) dată" (1990: 114). În prezent, când aceste criterii au fost aprofundate, și eu, la rândul meu, voi deveni mai ferm
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
spațio-temporale și prin identitatea co-enunțiatorilor corespund întru totul secvențelor fatice, iar corpul scrisorii, secvențelor tranzacționale. Singura diferență constă, bineînțeles, în caracterul nu neapărat monologic, ci cel monogerat al acestei interacțiuni, fără intervenția directă a celuilalt. Însă aceasta nu înseamnă că scriptorul nu poate introduce un dialogism profund, anticipând întrebările interlocutorului, de exemplu, imitând posibilele momente de întrerupere, introducând un simulacru de relație intersubiectivă. O descentrare a tipului dialogic reprezintă cu siguranță baza structurii enunțiative specifice doar scrisorii 32. Pentru a putea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Kulakov Editura Junimea Iași 2016 Din partea (co)Autorilor Se aduc mulțumiri poetului Lucian Vasiliu, care a acceptat să se asocieze acestui proiect, în amintirea "Grupului din Iași", asumându-și inclusiv sarcina ingrată a revizuirii textului, precum și echipei editoriale de la Junimea & Scriptor, care l-a "pus în operă". Furnizorii de texte (scrise sub acoperire) despre Luca Pițu și mentorii lor au o contribuție inestimabilă la povestea pe care o veți citi, drept care le mulțumim. TOPOGRAFIA REGISTRELOR sub formă de TABLĂ DE MATERII
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
poza trasă probabil de mine cu aparatul unei colege (ceea ce-mi conferă statutul exotopic proclamat), în care unul dintre masculinii aflați la picioarele unei părți a grupei 640 este însuși LP8 și publicată în numărul 11-12/2015 din revista "Scriptor". Imaginea "internalizată" de mine era însă alta. O sală de seminar prăfuită, undeva pe la etajul al doilea al Literelor. Subgrupa B se agita: mai stăm sau nu mai stăm la "traducere", domnișoara B. (mereu bolnavă) întârzia cam mult, urma iar
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
este o certitudine, întrucât nu a fost făcută publică în ultimii douăzeci și cinci de ani. Acest fapt legitimează orice obiecție legată de ceea ce apare în "al doilea ciob" și mai departe: vigilența adevărată vizează textul virtual, cel previzibil pe baza antecedentelor scriptorului avut în vedere, trebuie să avem grijă ca samovarul ce duce la fierberea eseului să nu ajungă locomotivă de discurs (de)generativ de opinii contrariante. 2. Scoaterea tânărului Pițu din pelerina lui Zacharias Lichter (precum întreaga literatură rusă din Mantaua
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
dintre ei având și chemare (literal și în toate sensurile) pentru producția de TD12. Lucrurile s-au complicat în timp, pe măsură ce Magistrul a avut acces la documente ale "serviciilor". A putut gusta din deliciile stilistice ale încercărilor literare ale unor scriptori semnând cu diverse "noms de plume". Nu a fost indiferent nici la talentele de trans-scriptor ale culegătorilor de opinii avizate din centrul de studiere a comportamentului universitar și literar. Așa se face că volumul Documentele antume ale "Grupului de la Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
materne (indiferent de sexul civil al instanței scripturale) de către o instanță paternă (în speță regimul politic, în cazul dat Partidul) prin intermediul unui organ funcționând ca dispenser de teme (semina, de unde vine semn) dar și ca factor de seducție/viol vizând scriptorul/scriptoarea dirijat(ă)14. Notă interstițială Publicarea în volum este o deturnare (dacă nu cumva o pervertire) a rodului acestei întâlniri: făcut pentru a trăi în coconul familial, între file de dosar, textul este expus impudorii publice. Este ca și cum ai
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
la început selectiv (ca o încununare) apoi tot mai lărgit (ca fenomen de masă) prin "primirea în partid", în momentul când statutul de "om al muncii" era limpede. Lectura lor este pregătită de o anume insolență a punerii în text (scriptorul diarist "ia în balon" cum se spunea în limbajul familiar estudiantin al epocii ceea ce făcea farmecul "literaturii de gen", respectiv scriitura calofilă a "jurnalelor intime", din care se publicau uneori fragmente în revistele culturale), pentru a trece în mod neașteptat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
hormoni și a devenit bovina PR) și practica al cărei nume este înlocuit pentru francofonii ale căror lecturi merg dincolo de "Marie Claire"cu cel al unui obiect destinat fumatului, utilizat de Sherlock Holmes dar și de Maigretfff. Dincolo de elaționare, narcisismul scriptorului natațional (nu tocmai național pentru Supervizori, Avizori și Revizori) ar conține dacă e să preluăm schema lui Grunberger, starea de "bien-être" derivată (ca moment de completitudine și atotputernicie, omnipotență aș scrie dacă o parte a cuvântului nu ar avea denotație
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]