40 matches
-
miniatură sînt scriptoria din Winchester, Saint-Albanm, aproape de Londra, Cantesburry, Bary Saint Edmunds și Peterborought, unde au fost executate biblii frumoase, psaltiri, apocalipse. De la cucerirea Angliei de către normanzi, legăturile cu continentul au devenit mai strînse; influența engleză este foarte puternică în scriptoria din Burgundia, mai ales la Cîteaux, cu Etienne Harding, în timp ce francezul Mathieu Paris, cel mai celebrul miniaturist englez al secolului al XIII-lea, va conduce scriptorium-ul din Saint-Alban. Miniatura romană prezintă în desen aceeași stilizare ca și sculptura epocii. Fondurile
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a căror materie, pergamentul, avea tendința să se miște. Aceste scînduri erau acoperite cu piele de vițel, vacă sau scroafă și cu puține ornamente. Cărțile erau legate și în stofă. 5. Bibliotecile. Principalele biblioteci se găseau în mănăstirile ale căror scriptoria erau aproape singurii producători de cărți. Existau și cîteva biblioteci laice, adunate de regi sau de personalități; preoții și episcopii aveau colecții personale; simplii clerici sau călugării dețineau ei înșiși cîteva volume, uneori mai multe. Toate aceste colecții particulare aveau
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Perioada laică 1. Producerea și difuzarea cărții. La sfîrșitul secolului al XII-lea și în cursul secolului al XIII-lea are loc o transformare în producerea și difuzarea cărții. Abațiile încetează să mai fie singurele centre ale vieții intelectuale și scriptoria lor nu mai produc decît manuscrise liturgice și lucrări de studiu pentru propriul uz. Care sînt motivele acestei mutații? Distruse de invazii, orașele Apusului nu mai strîng în interiorul zidurilor lor decît o populație restrînsă și o activitate limitată la nevoile
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
mai există nici cerere, nici ofertă, nici o organizație comercială de producție și de difuzare a manuscriselor. Ceea ce rămăsese din viața economică se refugiase în aglomerațiile rurale: în moșiile merovingiene și abații. Viața intelectuală se izola în aceste abații; bibliotecile și scriptoria lor satisfăceau nevoile comunităților respective, iar difuzarea scrierilor timpului nu ieșea deloc din circuitul închis al lumii monastice. De aceea este numită perioadă monastică această epocă a istoriei cărții. O dată cu evoluția favorabilă a comunității, renașterea urbană se afirmă chiar de la
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
dar s-a apucat prea tîrziu de acest lucru și rezultatul a fost mediocru". Scrisul este indispensabil pentru conservarea textelor sacre ca și pentru actele imperiale. Or degenerescența scrisului făcuse textele merovingiene aproape ilizibile. Începînd din 780, în așa numitele scriptoria, mari ateliere monastice din Franța de Nord în care munca era consacrată copierii manuscriselor, este pusă la punct o scriere minunată, clară și lizibilă, care este strămoșul caracterelor noastre de tipar: minuscula carolină; astfel au fost salvate toate textele antice
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și vechi cărți legate în piele sau pergament, străvechi volume cu incrustații, cu ferecături pe coperți, in-folii, elzevire, în legături cu gofraje, cu garnituri metalice, cu caboșoane de protecție, rozete, încuietori, cotoare și canturi cu litere aurite sau caligrafiate în scriptoriile mânăstirilor medievale. Observă de asemenea prin colțuri vreo duzină de curse de șoareci, ruginite. Cele mai multe fără brânză. Fargas, care scotocea prin bufet, se întoarse cu un pahar frumos și o sticlă de Rémy Martin, uitându-se la ea contra luminii
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
creștin de inspirație anglo-saxonă și-a pus amprenta pe specificul național franc de la curtea lui Carol cel Mare. În această înflorire culturală vechile mănăstiri din jurul Rinului (ca Luxeuil, Corbie, Tours, Reichenau, St. Gallen, Lorsch, Reims, Aachen, etc) și-au organizat scriptoria și armaria dedicate copierii manuscriselor valoroase. Carol cel Mare și-a creat o bibliotecă alcătuită din cele mai frumoase manuscrise și a dăruit multe altele. În testamentul întocmit de el în 811, prevedea vânzarea cărților din biblioteca personală iar sumele
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
sunt înscriși spre pomenire boieri cu cele mai înalte ranguri, cu membrii familiilor lor, ceea ce arată importanța mănăstirii ca fiind unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult ale Moldovei pe parcursul secolelor XV-XVIII. În 1490 la Voroneț se fondează o scriptorie în care erau copiate cărțile necesare oficierii slujbei religioase, cel mai bun exemplu fiind copierea unui Tetraevanghel de la 1490 de către călugărul Pahomie, din partea locului. Se consideră că aici a fost înființată, ca și la alte mănăstiri, o școală de slavonie
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
moment a unei civilizații urbane suficient de complexe, ca și înființarea universităților cu aproape două secole înainte. În urma cercetărilor istorice din ultimii ani, Evul Mediu nu mai este considerat drept o epocă întunecată, lipsită de creativitate culturală. Datorită așa-ziselor ""scriptoria"" din mănăstirile medievale se păstraseră exemplare în limba latină din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel și Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero și Ovidiu. Scriptoria mânăstirilor nu erau însă, nicicum, unicele locuri în care s-au copiat scrieri mai vechi
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
nu mai este considerat drept o epocă întunecată, lipsită de creativitate culturală. Datorită așa-ziselor ""scriptoria"" din mănăstirile medievale se păstraseră exemplare în limba latină din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel și Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero și Ovidiu. Scriptoria mânăstirilor nu erau însă, nicicum, unicele locuri în care s-au copiat scrieri mai vechi sau mai recente în perioada dificilă a Evului Mediu: în ciuda obstacolelor au existat continuu copiști, anticari și vânzători de cărți, așa cum știm din mărturiile lui
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
spre mânăstiri din partea unor persoane private (practică despre care amintește și F. Somner Merryweather în "Bibliomania"), bibliotecile personale ale acestora conținând și lucrări ale autorilor clasici, decât datorită muncii de copiere a operelor de literatură latină efectuată de călugări în scriptoria: în perioada cuprinsă între înființarea primei mânăstiri creștine și până spre finele secolului al XII-lea, istoricul american William Birney n-a reușit să găsească numele niciunui călugăr copist menționat pentru copierea de literatură latină, iar Merryweather, autor deja amintit
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
călugăr copist menționat pentru copierea de literatură latină, iar Merryweather, autor deja amintit și care s-a aplecat cu multă simpatie asupra tagmei călugărești, nu menționează nici el vreunul care să fi trăit și copiat literatură latină până în anul 1178. Scriptoria mânăstirilor erau, de altfel, locurile unde se copia literatura religioasă necesară clerului creștin, iar faptul semnificativ că în mod sistematic căutătorii renascentiști de manuscrise de literatură clasică în limba latină spun că nu le-au găsit în bibliotecile mânăstirilor explorate
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
deoarece cercetătorii din secolul al XIX-lea aveau o tendință de a le data mai vechi decât a putut fi stabilit. Cercetările s-au ocupat și cu locul în care au fost scrise, ajungându-se la concluzia că existau 7 scriptorii importante: Winchester, Exeter, Worcester, Abingdon, Durham, și două case din Canterbury, Christ Church și St. Augustine. O altă temă a cercetărilor a fost identificarea dialectelor regionale care au fost folosite; au fost 4 dialecte: cel din Northumbria, cel din Mercia
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
lombarzi - "entrelac"-ul; la irlandezi - spirala; la bizantini - arabescul (împrumutat din arta sasanidă); la germani - ornamentația bazată pe teme animaliere.. În anluminură, planul textual este articulat figural, iar cel figural are valori scripturale. Încă din secolele timpurii ale creștinismului, copiștii scriptoriilor monastice erau însoțiți de miniaturiști și anluminatori, pentru a reprezenta figuri sau episoade exemplare ale Evangheliilor. În mănăstirile irlandeze și anglo-saxone, textele anluminate debutează în anii 650-800 cu monograme ornamentale.
Anluminură () [Corola-website/Science/321204_a_322533]
-
o perioadă în care bibliotecile se dezvoltă cu precădere pe lângă centrele monahale ale creștinătății. Ca și în perioada antică, necesitatea primară era legată de existența cunoașterii scrise și pentru a împlini cerințele de educație a preoților, în mânăstiri exista un „scriptoria” ca parte funcțională a unei adevărate biblioteci. În anul 529 d.Cr. Sfântul Benedict înființează ordinul cu același nume, care își conducea activitatea după un cod strict care specifica ca și îndatorire, printre altele citirea și copierea cărților. Cultura greco-latină s-
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]