239 matches
-
de nici o culoare unul cu celălalt, spune Roja cu o sclipire șireată în ochi. Asta nu e treaba mea, dar cum de le știți dumneavoastră pe toate? — Sînt pățit, zice Roja, privind atent la omul care face cărțile, la cămașa scrobită, care-i vine ca turnată, la vesta de stofă, la papionul prins sub bărbie. — Acum e rîndul dumneavoastră, îl anunță Patru Ace, la cît vă băgați? — Zece mii, se hotărăște, urmărindu-l pe dealer cum face evantai pachetul de cărți, amestecîndu-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
porcilor. Și cum vine asta? — Tu cum crezi? mormăi Dora. Am râs. — Și chiar ai plecat? — Bineînțeles. Dar până să mă Întorc, dispăruse. Urma de pe oglinda dispăruse și ea. Oricum, s-a Întors peste o săptămână - Îmbrăcat cu o cămașă scrobită și o geacă de piele, gândindu-se, desigur, că asta l-ar putea ajuta. Bărbații de genul lui Întotdeauna cred asta. Își Închipuie că pot „ajusta“ micile neînțelegeri - chiar și cu violență, dacă e nevoie. Serios, spuse Dora imitând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gloria momentului. Totuși, ceilalți oameni din portret fuseseră eliminați - sau mai degrabă: puteam să deslușesc Încă un braț și jumătate de față În zona ștearsă care Înconjura centrul atenției, aparținând unor persoane care Îl Încadrau pe Froehlich și Gielke, cămășile scrobite ale celor aliniați În spatele lor, și fruntea unui băiat care stătea la picioarele lor, În poziție de lotus. — Îi recunoști? Vocea Dorei avea o seriozitate pe care nu reușeam s-o dezleg. Ei bine, da, mă rog, așa aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cîmpul de luptă... — Da. — Atunci fă bine și Întoarce-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da, eram. Atunci totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la durere. Am stat pe spate cât timp ea s-a concentrat asupra obiectivului mașinăriei. Când i se umfla capul pieptului sub clavicule, sânul stâng i se ridica înăuntrul jachetei halatului alb. Undeva înăuntrul acelei combinații de nailon și bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin de douăzeci și cinci de centimetri de-a mea. Nebănuindu-mi curiozitatea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
parte a țării ca să înceapă o viață nouă în Midwestul Muncitoresc. Totul foarte elegant și cu gust, una dintre vacanțele alea epopeice ale familiei Joad, numai că pe dos. Lăsând o dâră de accesorii aruncate, pantofi și mănuși și gulere scrobite și pălării, pentru a ușura povara așa încât să poată trece Munții Stâncoși, ăștia am fi noi. Asta-i după ce-a venit poliția, fără-ndoială pentru că managerul hotelului a sunat și-a spus că o psihopată mutilată amenința cu pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lor mamă ar fi putut s‑o roage, cât se poate de frumos și respectuos, Într‑o scrisoare, să le „menajeze“ de „măsurile ei educaționale“. Ce‑i drept, În odaia lor, pe masă, era o vază cu stânjenei proaspeți, perdelele scrobite ca hârtia și albe ca neaua, totul perfect rânduit, iar baia cu plăci de faianță roz și prosoape cu monogramă H de la Hana și M de la Miriam, dar... Nu, n‑ar fi cutezat să‑i spună nimic mamei căci, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prima dată cu pantofiorii de lac și cu șosețelele trei sferturi nepurtate până atunci. Sanda o privi în extaz, necontenind să se mire: Ce mare ai crescut, Luana! Ești aproape o domnișoară. Când s-a întâmplat asta? Încătușată în uniforma scrobită, fetița abia se stăpânea să nu-și dojenească mama pentru obsesia îngrozitoare pe care o avea de a apreta totul: așternuturi, haine, gulere, mai lipseau chiloții și șosetele și ar fi transformat-o, cu ușurință, în omul de tablă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
reunite. De fapt, ceea ce ei credeau a fi născocit mânați doar de dorința de a reda cât mai exact Întâmplarea, se auzise cu adevărat În acea seară dar mai târziu, când ei dormeau fără griji În paturile lor cu așternuturi scrobite. Vegheate doar de o lună plină și indiferentă, vorbele păreau fără noimă, simple exerciții de logopedie pentru persoane cu deficiențe de vorbire, fără nici o legătură cu cadourile modeste pe care Flavius-Tiberius le scotea cu gesturi teatrale din buzunarele adânci ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de nici o culoare unul cu celălalt, spune Roja cu o sclipire șireată în ochi. Asta nu e treaba mea, dar cum de le știți dumneavoastră pe toate? — Sînt pățit, zice Roja, privind atent la omul care face cărțile, la cămașa scrobită, care-i vine ca turnată, la vesta de stofă, la papionul prins sub bărbie. — Acum e rîndul dumneavoastră, îl anunță Patru Ace, la cît vă băgați? — Zece mii, se hotărăște, urmărindu-l pe dealer cum face evantai pachetul de cărți, amestecîndu-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vestindu-i că vor lua parte la o Întîmplare nemaivăzută și nemaiauzită pe Întinsul Americii, din Noua Anglie pînă la Rio Grande și din Manhattan la Pacific. Marea sală ardea cu toate cristalurile aprinse În plafon, pe mese cu fețe scrobite și cu tacîmuri de argint, anume spre a scînteia cît mai tare. S-au servit băuturi În pahare și ele la fel de scăpărătoare. Domnul Bailey a apărut În frac, făcînd semn că dorește să fie ascultat. Și-a salutat pe rînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca vizita să intre în salon. Profesorul pare mai înalt, mai zvelt, mai sever și mai rece decât cel care o primise la consultație și stabilise necesitatea intervenției, deși nici atunci nu debordase de căldură umană. Poartă un halat alb, scrobit impecabil, cu guler ofițeresc încheiat până sub bărbie. Știe de bună seamă că halatul alb conferă mister și marchează puterea purtătorului. Ochii abia mijiți par lame albastre de bisturiu. " Cred că operează cu ei", abia are timp Dora să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se revolte, să spună măcar ce îi trece instantaneu prin minte: "Normal, voi bărbații, tu profesore inclusiv, nu aveți cum cunoaște ceea ce noi, femei limitate, cunoaștem." Vorbele care îi ies din gură sunt însă controlate de distanța impusă de halatul scrobit închis până sub bărbie și nu își pot îngădui să folosească sarcasme : Cred că pot da nota șase, maximum șapte durerii pe care o simt acum. Dacă durerea este doar pe la mijlocul scării, vă mențineți decizia de a vă supune intervenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unghii murdare, apoi un braț Îmbrăcat În negru apărură din spatele fetei și se sprijiniră de rama ferestruicii. Urmară o capă tot neagră și un pieptar cu Însemnul roșu al odinului de Calatrava; În sfârșit, peste un guler mic și prost scrobit apăru figura unui bărbat având Între patruzeci și ceva și cincizeci de ani, cu cap rotund, cu un păr urât, rar, la fel de tern și de cenușiu ca mustața și bărbuța lui. Totul la el, În pofida Îmbrăcăminții solemne, degaja o nedefinită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
înainte. Îi vor scădea încasările din publicitate. Dar, dacă te respecți cât de cât, nu mai presupune tu lucruri și, cum ar spune clasicii Bibliotecii Academiei, nu mânca rahat cu gura plină. Că-ți dă pe afară și mânjești gulerele scrobite ale cămășii... P.S. În cazul inevitabil că mă vor citi și diverși imbecili, nu intenționez să mă întorc la Antena 3”, a scris Victor Ciutacu.
Text emoționant despre Gâdea, scris de Ciutacu. Revine la Antena 3? by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/67655_a_68980]
-
la momeală/ ... piroga sa e departe ca o epavă./ nu mai încerca să mă ademenești/ mâinile tale sunt ca de gheață/ prinse în șuruburi/ ca o marionetă./ nici un om nu e fără cusur, are o pată mititică/ poate pe cămașa scrobită, poate nici eu nu-s ce par./ alunecând, alunecând, de pe o altă epavă". (Din depărtări). Acest poem, ca și multe altele pe aceeași temă, dar scrise în formă dialogală, lămuresc și titlul cărții, Espresso dublu la Ierusalim. Conversație într-o
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
care, citindu-și propriile volute stilistice, se desfată de curgerea lor, cititorul bănuindul de jubilare proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge pragul intensității emfatice. Din păcate, genul acesta de travaliu eseistic nu dă naștere unor formule memorabile. Fraza nu poate fi reținută din lipsă de agresivitate. O procesiune de enumerări frumoase cărora le lipsește acuitatea. Sînt
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
joc fabulos cu memoria imaginilor, o artă combinatorică de haz și umor, o prestidigitaț ie vecină cu magia. Din această demonie particulară rezultă, ca din joacă, un adevăr psihologic profund, o viziune dramatică și emoționantă a existenței, în afara oricăror opțiuni scrobite și scheme ideologice. Și totuși, Lujin, șahist genial și autist incontestabil, se supune schemelor psihanalitice, în care trebuie să credem cu atât mai mult cu cât Nabokov nu a vrut să ilustreze o teorie, ci s-a lăsat numai dus
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
diminețile de vară mă trezeam bucuros și nerăbdător. Mă îmbrăcam repede, mă bărbieream (niciodată nu mi-aș fi permis să mă duc nebărbierit), beam ceașca cu lapte, mă mai uitam o dată în oglindă și plecam. Era rece și curat și scrobit ca un guler de cămașă de mire. Temelia-i înota, aproape transparentă, în rouă. Mirosea. Parcă s-ar fi parfumat anume pentru mine cu lavandă!" (Fericirea lui Julien Ospitalierul). Dandysmul acestui personaj pare o mască a ceea ce părintele său scriptic
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Președintele suspendat Traian Băsescu își reproșează limbajul, care uneori nu este cel al unui ”președinte scrobit”, precizând, totodată, că regretă aceste ,,excese de limbaj”, dar ,,după ce au plecat”, deși ele sunt parte din definiția unui președinte care vrea să rămână un ”om normal”, cu bunele și cu relele lui. Traian Băsescu a posta o filmare pe
Băsescu: Limbajul meu nu este cel al unui președinte scrobit () [Corola-journal/Journalistic/43523_a_44848]
-
unui om pe care funcția nu îl transformă. ,,Unul dintre reproșurile care mi se fac este legat de limbaj. Eu recunosc că uneori limbajul meu nu este cel mai adecvat, sau în orice caz că nu este limbajul unui președinte scrobit”, a spus el. Băsescu a adăugat că de când a devenit președinte și-a propus să nu îl transforme funcția și să rămână un ,,om normal” cu bune și rele. ,,Trebuie să vă spun însă un lucru. De când am devenit președinte
Băsescu: Limbajul meu nu este cel al unui președinte scrobit () [Corola-journal/Journalistic/43523_a_44848]
-
Sunt eseuri în volum care nu conțin nici un exemplu concret și nici un nume propriu, întreaga ceremonie discursivă petrecînduse în albia unor generalități crase. Filologul Creția se urcă în lectica abstracțiunilor seci și caută a le însufleți prin farmecul unei limbi scrobite, a cărei principală calitate stă în finețea expresiilor. Mai precis, Petru Creția e un manierist de fibră castă avînd predilecție pentru expresiile șlefuite pînă la subțirimea muchiilor. Manierismul îi vine dintr-un simț al limbii care nu-i îngăduie să
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
mania autoreferențialității în pictură și în literatură. Raluca Dună nu spune „manie” și nici „autoreferenț ialitate“, ci spune „reprezentări auctoriale“, adică moduri prin care autorii vorbesc despre ei înșiși prin mijlocirea artei în care excelează. Dar dacă lăsăm deoparte alura scrobită a expresiilor de secime universitară - scriitură, eu auctorial, figurabilitatea eului, -, atunci tema lucrării sună astfel: artiștii suferă de un exces al conștiinței de sine, iar acest exces culminează în imboldul de a se pune pe ei înșiși în lumină. Cînd
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
de literatura de la începutul secolului trecut. Înainte de toate, Pagini uitate recuperează o întreagă etapă de creație a lui Brătescu-Voinești: cea în care, sub imboldul vârstei și sub influența atmosferei romantice, acesta s-a dorit a fi poet. Prozatorul molcom și scrobit a debutat, într-adevăr, la numai 13 ani, cu poezia Iubitului meu părinte (6 decembrie), publicată - conform notei lui Teodor Vârgolici - în revista Armonia și semnată Alecu. Dacă aș fi mai înclinat către speculații hazardate, aș spune că, într-un
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
și strategiile ca și cum fiecare ar avea dreptate. Nu avem însă nici cea mai mică certitudine asupra felului în care și-au gândit aceștia mutările, mai ales că succesul operațiunii le-a depășit tuturor așteptările. Semnificativ, frații Winklevoss, cei doi gentlemeni scrobiți vorbind cu o distincție de lorzi, îl dau în judecată pe Zuckerberg abia când succesul rețelei atinge o cotă impresionantă, iar scrupulele aristocratice nu-i împiedică să încaseze 65 de milioane de dolari, așa cum fair play-ul lui Zuckerberg nu
Facebook sau lumea văzută de Mark by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5800_a_7125]