1,205 matches
-
și exteriorul de temut, deja pârjolită și consubstanțializată în focul monstruosului lichid), eul poetic ar mușca și el în Dumnezeu - ,în cenușa lumii" - cu conștiința că astfel își va păstra ,tiparul" în divinitate (de vreme ce ea este, în acest caz, ,plumb, scrum și nor"). Aceste două expresii magnific de pregnante: a mușca în Dumnezeu și a-și păstra în El tiparul ființei (son empreinte) ar putea fi comentate pe multe pagini. Din creația de după al doilea război mondial a lui Lucian Blaga
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
genunchii se îndoaie încet, glasul se întrerupe brusc, încă se mai aud vorbe râsete, acum un om înalt și greu zvâcnește pe scânduri între scaune răsturnate, pahare sparte, cioburile transparente și vinete subțiri și groase, tăioase, mucuri de țigară și scrum, berea gâlgâind fără zgomot dintr-o sticlă, mijlocul omului acoperit cu fața de masă umedă, pătată, cum o trăsese după el în cădere, un om încă, apoi o insectă uriașă cu aripi grele și în cele din urmă o vietate
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
coborît la nivelul organelor de simț (: nas, gură, ochi, urechi), setea spiritului era încă mai puternică decît setea materiei, iar teama sufletului era, incontestabil, mai prezentă decît liniștea trupului. Astăzi, trupul muzicii savante este focul, iar spiritul ei doar cenușa, scrumul. în Baroc, spiritul era considerat inefabil ca lumina și inaccesibil ca un astru. Orice edificiu sonor (aidoma unui edificiu spiritual) trebuia să îmbrace o formă proprie, cerută logic de ideea pe care o conținea. Muzica lui Bach, bunăoară, este spirit
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
flăcări crengi uscate Și se prăbușesc prăpăd. Cît cu ochii pot străbate, Mai departe să tot văd! Chiar capela pică toată, Sub poveri de crengi arzînd. Șerpi, văpăile se-arată Pînă-n vîrfuri, rînd pe rînd. Trunchiurile găunoase Pînă-n rădăcini sînt scrum. - (Pauză lungă, cîntec.) Ce vedenii se-arătase Dus e pe vecie-acum. Mefisto (privind în jur) Dar ce? - ei unde au plecat cu toții? Minoră stirpe, ce m-ai prins în fapt! S-au înălțat la cer cu prada, hoții; De-aceea-au stat
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
întunecat din prima cameră, obiect pe care nu-l deschisese din copilărie, când se ascundea în el de fratele său, David, ca să poată visa în liniște. Îl descuie cu emoție și îngrijorare că toate lucrurile acelea vechi se vor face scrum și se vor prăbuși peste el într-un val de praf fin. Eroare! Veșmintele generalului stăteau atât de cuminți aliniate ca pe vremea când Ieremia Popescu, plutonierul și ma-jordomul său, le aranjase militărește, cu grijă și dragoste pe umerașe și
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
nască în luna a șaptea în arcul de tămâie și iască pe care-l îmbrac într-o continuă veghere urcând piramide de spaime și fiere mâinile mele lehuze retrase-n pierzanii vor cădea pe hârtie ca pe ugere stranii. Suirea scrum în felinar cu pernuțele degetelor ating sticla afumată parcă de-o veșnicie încă se mai văd pe ea amprentele tatălui ca o goliciune transfigurată și vie aceleași pâlpâiri ca niște respirări de pe urmă ca viața dintr-o oală spartă și
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
mâine nor Și mă scufund în mare Când totul e înșelător Și suferă schimbare. Eu azi sunt om, apoi sunt praf În lumea trecătoare Și mă prefac în ceață acum E o altă înfățișare. Și știu că mă voi face scrum Cu limbi mistuitoare Nu vom putea opri nicicum Eterna transformare. P O E Z I I DEB UT Pârâu și lac, ocean imens Și totu-i în mișcare... Atunci când mor, pace dorind Nimic nu mă mai doare. Învață tu, mereu
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
Îl vede, poate, și pe servul Ion Pop, cum gâfâie repede, alergând, cum moare încet, surâzând, cum citește, scrie, vorbește singur. Într-adevăr Într-adevăr, flacăra, flacăra - Flacăra. O laudă, s-ar zice, a lucrurilor. Pe care tocmai le face scrum. Fragment de frescă Un Sfânt Francisc predicând, predicând, cu un crin înflorit în mână, cu capul ușor aplecat sub jugul blând al aureolei. Dând, răbdător, lecții unei grămezi de râme, despre cum să deprindă dreptatea liniei. Iată întrebarea Iată, da
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
că stăpâna apelor și pescarul plutind peste lumea ei nu vor să-și dăinuie comoara emoțiilor de iasomie și chihlimbar pauzelor dintre metamorfoze unde cască o gură plină de frică și neputință funcționarii de la chioșcurile de loterie oceanică levitează cu scrum pe gene autobuzul jerpelit din cap face semn că va ajunge cândva și acasă respirația cărnii are colțurile mototolite de înaltă tensiune carapacele și corpurile consumate de arhitecți sunt reciclate de refugiați vasul cosmic e rotit gingaș un milimetru de
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
antisămănătorist abia disimulat programatic, citim, între altele și aceste cuvinte despre țăranii rătăciți în smiorcăiturile cutărui poet, care-și dă duhul în orice clipă pentru nație și glie: "}ăranii n-au cînd citi versurile tale, / precum că iarba, vai, devine scrum, / precum că roua zornăie pe vale, / iar soarele-i cu coadă de păun...// Ori să prezinte lacrimi spre-analiză / sub microscopul criticilor tăi, / ori să te bată-n cap cu vreo surpriză / de vorbe-alese vrăfuite clăi. // Și nu fac bale ca să
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
un joc de-a cuvintele, atunci e și firesc să nu i se ceară mai mult. De altfel, una din scrierile sale din antologie se întitulează Am ars poetica. Deși, chiar în acea pasiune pe care lehamitea a făcut-o scrum, încă mai pot fi întîlnite cîteva sclipiri care arată că, fie și așa anemică și blazată cum e, poezia sa nu ar fi bine să fie neglijată. Mi-aduc aminte că, prin 1988, cineva care se descurca în "secretele" literaturii
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
a implicării directe în soarta națiunii și a țării. Atunci când îți arde casa, degeaba îi denunți pe incendiatori, dacă nu arunci măcar o găleată cu apă peste foc. Pentru că degeaba l-ai prins pe incendiator după ce casa a fost făcută scrum. Poate că acest proiect, demarat și finalizat prin munca asiduă și voluntară a câtorva cetățeni români (inclusiv notarul a fost plătit din buzunarele proprii), n-are nici o șansă. Dar, dacă nu ar fi fost făcut, SIGUR nu ar fi avut
UZPR implicat în elaborarea și promovarea PROIECTULUI DE LEGE PRIVIND REVIZUIREA CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/93982_a_95274]
-
gesticulează înfulecă / bucăți de pâine și de text / bea mici înghițituri de ambrozie / înghite iarăși vorbește surâde / însă mai cu seamă țopăie / țopăie ca un pițigoi // la poarta primăverii având culoarea unui birou / pe nisipul orășenesc spulberat de claxoane / pe scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină // poetul F. M. cel atât de lacom / de propriile sale vorbe blajine / pe care totuși ca un făcut le risipește mereu / în coșuri de hârtii în receptoarele telefoanelor / pe scări pe tejghele de băcănii
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
de text, o fantasmă adevărată prin esențialitatea ei dinamică! Omul își depășea infirmitățile, suferințele, îndoielile printr-o imensă disponibilitate față de ceilalți. El țopăia ca un pițigoi, se consuma în solidaritatea eficace față de ceilalți - până nu mai rămânea din el decât: scrumul propriei sale umbre / zumzăitoare cum o albină... Un capitol special îl ocupă în poezia, ca și în existența, lui Gheorghe Grigurcu Amarul Târg. El va fi existat, la scara întregului spațiu est-european, în percepția sa, cu mult înainte de a fi
Poetul Gheorghe Grigurcu (II) by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12307_a_13632]
-
scurt pe doi luna va vorbi impecabil în limba românească și în limba franțuzească și în limba brazilor trăsniți de trăsnete pustiitoare și în limba buruienelor de iască scurt pe doi carnea mea și luciferică și lumească se va face scrum pe buzele și îngerești și drăcești ale luminilor și-ale întunecimilor infinite surt pe doi îmi voi acoperi oricînd fără rușine spatele cu giulgiul străvechi păstrat pînă la noi al tînărului bărbat din nazaret an de an și zi de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
strunite, o senzualitate difuză țesută fin în text ca-n goblenuri, un "amestec" ațâțător de mici întâmplări cu tâlcul șters de vreme, îngroșat sau subțiat de-amintire. Cum să nu-mi pâlpâie sufletul ca-n lampa unui fitil necurățat de scrumul ce-l topește-ncet când copii: "De pe perete te privea fie un Christ îngândurat, fie o odaliscă somnoroasă sau o ducesă cu obrajii roșii și cu o înaltă coafură rococo"? Desideriu care transcrise "cu cerneală vișinie într-un caiet îmbrăcat
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
nu mai vrea să plec Din matricea scâncind a coastei mele. Hei, împărați și regi și guvernanți Ai pământului, dați-mi răgazul să cânt Această mână cu mine în ea, Având știința celui ce poate Să scrumească totul, iar din scrum Să refacă pruncul matusalemic În carnea mea și în a voastră. Voi, cei din paradis, nu vă supărați Pe cei ce vor să-și fie din nou trup, Ce printr-o simplă mângâiere Ies din oseminte și devin mângâiere. * Deodată
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
amarnic de lungă ajunge-voi oare s’ascult rostirea de vrajă a pietrelor? Zariștea pierdută îngerul uitării vine din dedepartele ce mă adună și mă desparte la răscrucea croită de golul amețitor dintre cuvinte aripa-i stângă în tăișuri de scrum despică zariștea pierdută cu lumina-i amăgitoare aducerea aminte pâlpâie ascunsă dincolo de auzire și văz Semnele ascunse cutremurările nopții de ochii bufniței pătrunse până dincolo de adâncul adâncurilor nu-i nici o adiere să arate steaua sortită stingerii din urmă pe
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea mai frumoasă odaie ținută doar pentru oaspeți de seamă) cel acoperit cu poneavă și strujacul cu paie mă trezeam dimineața cu ochii-nroșiți de scrumul viselor colorate de peste noapte copil vara îmi plăcea să mă urc în vișinul copt de la marginea plațului coboram pe la amiază cu gura-ncuiată cerul gurii roș-albastru-nnegrit astăzi cînd nimic din toate acestea nu-mi mai e la-ndemînă caut doar cuvîntul ce
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
zeci de pagini, să ofere nu doar o introducere pertinentă și deloc simplificatoare în conceptul de postmodernism, ci și o poziție personală, din moment ce alege să se situeze în interiorul fenomenului adoptînd, declarat, o atitudine interogativă. Cătălin Constantin Memoria frauduloasă a Și Scrum de secol. O sută una de povești suprapuse (apărută în 2001), această a doua carte a istoricului Adrian Cioroianu, Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie și alte vanități contemporane s-a născut din fragmente publicate inițial în reviste - Lettre
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
ai ochii limpezi Curați, strălucitori, Să se poată scălda în ei Lumina zorilor În ceasurile ultime. Scrisoare către Ioan din Patmos A venit mai repede decât Credeam Nebuna de la sfârșitul timpului Acoperind cu fustele-i negre Totul împrejur Transformând în scrum Lucruri inefabile, ucigând Blândețea, seninătatea, prietenia. M-am retras strategic în chilia cu cărți Așezată pe mormanul global De gunoi. Nu prea se mai văd stele pe cer Pentru că nu există ochi care să leprivească, Oamenii nu mai au chipuri
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
unei clipe Umbrele mai ies din sine Când va fi să se risipe Aur din clepsidre pline Un alt joc să înfiripe Trecerile noastre line în mișcarea unei clipe Umbrele ieșind din sine Mult închise într-un ghimpe Fantazări de scrum străine Surd mocnesc - mări sub nisipe - Timp ascuns întors cu mine în mișcarea unei clipe... Visez păduri Visez păduri în care să m-afund Ca-ntr-o iubire mare, de jertfire Să pot uita de mine și de fire Să
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
și prin fața trupului mumificat. Iar fiecare vizitator aduce cu el câte un omagiu, pe care-l depune într-o imensă sală - expoziție, special amenajată în acest scop. Unele dintre diplomele, ordinele, poeziile sau simfoniile ce-i sunt dedicate se fac scrum de îndată ce sunt trecute prin fața sarcofagului de sticlă. Sunt acceptate doar cele cu adevărat superlative, după ce mumia schițează un mormăit aprobator. (Teoria cum că în mausoleu ar fi fost introdus un automat pus să mimeze reacțiile defunctului - un aparat, în fond
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
de trei ori pe zi în fața barbarilor am înghițit dumicatul de spaimă. îmbrăcați în hainele pestrițe ale risipitorilor n-am înfulecat din vițelul cel gras tăiat pentru întoarcere - am fost jertfiți cu lovituri de satîr bont în spatele casei. ,apă și scrum cît vezi cu ochii" au povestit despre noi îngerii păzitori înainte de naștere. 3 abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. doi morți în viață clinică ascunși în odaia cu ierburi aromatice atîrnate de grinda tavanului. între tîmpla mea dreaptă
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
călătorie printre lucruri opuse și fără urmări. degetele ți s-au încleștat pe balustradă cînd apa ți-a trecut peste frunte și-ai văzut cîmpia neagră cu orizontul înfipt în ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi pe cîmpia pe care-am pășit și eu cînd m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după. cum ne-am închipuit în scrisul nostru și cum nu se-ntîmplă. cînd amesteci poezia
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]