194 matches
-
o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
generală că trebuie alese spiritele cele mai ascuțite pentru a fi folosite la negocierile dificile; este nevoie de persoane nu numai șirete, pricepute la intrigi, abile, pentru a se băga peste tot, dar care să aibă și privirea îndeajuns de scrutătoare pentru a citi, în fizionomiile altora, secretele inimii, pentru ca nimic să nu scape înțelegerii lor și ca totul să li se dezvăluie prin forța judecății proprii. Nu trebuie însă să se abuzeze de viclenie și iscusință, ele sînt precum condimentele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le rezolv mai mult sau mai puțin bine. În fine, începuse iarna când cei doi militari gradați ne-au vizitat din nou, de data asta însoțiți de un civil, un bărbat blond, înalt, cu un chip sever asprit de o scrutătoare privire albastră. Comandantul mi l-a recomandat ca fiind Gerhard Bosch, medic german care se ocupa de crearea unui nou spital pentru femeile din lagărele din zonă. Din acea clipă am știut că viața mea va avea ceva comun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o forță dumnezeiască care a făcut ca acești oameni simpli să aibă o putere supraomenească ca să ajungă să schimbe fața lumii. Este un mare adevăr în argumentul fratelui meu. L.T.: Vă mulțumesc pentru acest dialog însoțit de privirile dumneavoastră, uneori scrutătoare si aspre, alteori amicale si tonice. N.D.: (Râde): Vreți să vă spun ceva? Mă surprinde observația dumneavoastră, pentru că același lucru am văzut eu la nepoata mea de fiică. Râde, vorbește, este drăguță și deodată surprind un chip cu o privire
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
si aspre, alteori amicale si tonice. N.D.: (Râde): Vreți să vă spun ceva? Mă surprinde observația dumneavoastră, pentru că același lucru am văzut eu la nepoata mea de fiică. Râde, vorbește, este drăguță și deodată surprind un chip cu o privire scrutătoare, gata de luptă. Și repede îl schimbă. Așa se exprimă și la mine... cele două ființe opuse.
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
la tehnici, la aspecte stilistice, dar nu mai puțin, în continuare, la încadrarea istorico-socială. Dimensiunea morală a scrisului de asemenea îl preocupă, felul în care se manifestă „psihologia succesului”, poziția adoptată de scriitori într-o etapă istorică sau alta. E scrutător lucid, nuanțat al cauzalității sociale, înțelege de ce s-a produs un eveniment sau altul, de ce s-a mers într-o anume direcție, înțelege fără a fi însă neutru. E prea adesea pledant și polemic, adversar inflexibil, înverșunat al mentalităților obscurantiste
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
în România de: Ro Image 2000. Realizat după romanul lui Charles Portis, noul film al fraților Cohen pare, la prima vedere, un western clasic fără urmă de spaghetti în el. Pot fi evitate însă cowboysmele, pistoliadele, machismul călăreților însolitați, privirile scrutătoare trase de sub boruruile pălăriilor? Cultura westernului își cere eroii și o anumită mitologie a frontierei care face parte din moștenirea americană. În plin teritoriu al bărbaților, frații Cohen plasează mai puțin decât o femeie, o fată de 14 ani determinată
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
întâmplă ființelor de felul acesta, în catastrofe spirituale și în zile de singurătate absolută, de tristețe de nedescris; zile ce se lungesc și își schimbă forma precum fantasme tenebroase pe zidurile timpului. „Dar nu-i deloc așa“, și-l privea scrutător, așa cum face un pictor cu modelul său, trăgând nervos din eterna-i țigară. „Stai puțin“, spunea. „Ești mai mult decât un băiat arătos“, spunea. „Ești un băiat interesant și profund, și pe deasupra pari cu totul diferit de alții.“ - Da, bineînțeles
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
cea de-a doua întâlnire dacă ar fi ghicit că ea este așa cum aveau s-o dovedească evenimentele. Oare ar fi fugit? Bruno îl privi în tăcere: Da, ce-ai fi făcut?“ La rândul lui, Martín se uită la el scrutător și, după câteva clipe, zise: - Am suferit atâta din pricina ei încât de multe ori am fost gata să mă sinucid. „Și totuși chiar și așa, chiar știind dinainte tot ce avea să mi se întâmple mai apoi, aș fi fugit
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ca tonul vocii să nu-i atragă atenția, așa cum, desigur, mersul cuiva pe un acoperiș de sticlă atrage atenția tuturor. Alejandra observă pesemne ceva ciudat în cuvântul acela, după cum o dovedea faptul că se aplecă spre el și-l privi scrutător. - Ai roșit, comentă ea. - Eu? întrebă Martín. Și, cum se întâmplă de obicei în asemenea împrejurări, roși și mai tare. - Ei, ce-ai pățit? stărui ea, oprinduse din ronțăit. - Nimic, ce să pățesc? Surveni un moment de tăcere, apoi Alejandra
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
țară, 1916). Altă dată, în Străinul (din volumul Ne cheamă pământul, 1909), imaginarul poetic apelează la același tip de oximoron: "ploaia razelor de soare". O infernală combustie internă a unei lumi mistuite de suferință se revelă într-o viziune plutonică, scrutătoare de abisuri, unind reveriile htoniene ale voinței (răzbunare, revoltă, vizionarism), năzuința eliberării de sub tirania nopții (mesianismul), cu turbulența vulcanică a apei violente și puterile focului purificator. Sub aspectul de poezie socială, patriotică sau politică, numai aparent limitată la situația Ardealului
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
și atunci începu să se legene. Cîteva clipe bărbatul se uită la ea cu o atenție indiscretă. O indiscreție poate deliberată. Ea se simți la început descumpănită; apoi luă aminte că și privirea aceea îi era familiară și că, în ciuda scrutătoarei și cam impertinentei îndărătnicii, se regăsea în ea mult din bunătatea șăgalnică a lui Noel și ceva din stîngăcia răbdătoare și fățișă a papagalului. Din pricina asta începu să se legene, zicîndu-și: Chiar dacă nu-i tot același care deschidea grilajul de
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
ceva despre care nu vrea să vorbească. Nu știe. Nu-și amintește. Degeaba aplicați tactica întrebărilor încrucișate, în speranța că într-un final va lăsa garda jos. Cu sacul lui de experiență în spate, m-a „mirosit” imediat. Mă privește scrutător. „Mă plimbi dumneata de la Ana la Caiafa, dar nu ține” spun ochii lui. În rest, e un interlocutor perfect, un cozeur desăvârșit. Are ce povesti și, mai ales, știe cum s-o facă. Narațiunea lui are nerv, exprimare și coerență
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]
-
să viziteze acest sfânt locaș, în prima decadă din august 2001, pentru a se convinge de starea lui de conservare și a estima dimensiunea fondurilor ce se cuveneau a fi alocate de urgență. Foarte zgârcit la vorbă, dar cu privire scrutătoare, care te citea până în străfunduri -, Părintele Egumen al Sadovei, Exarh al Arhiepiscopiei Craiovei: Vasile Prescure, de o smerenie aparte, părea umbra misterioasă a Voievodului fondator, care veghea - totuși, cu ochi vulturești și auz de extremă finețe - să nu se aducă
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
de burghezie, boierii benchetuiau așa de veseli, de umani în fond, încât, dacă nu ți s-ar fi făcut milă de ei știind ce-i așteaptă, ți-ar fi fost mai mare dragul să-i privești. Uitând de prezența inoportună, scrutătoare a lui Husain Ramza-pașa, jitnicerul Haralambie se urcase pe masă și juca geamparalele; hatmanul Scorbură, profitând de înfățișarea sa serioasă la care se adăuga lipsa unui ochi, făcea ținându-și mâinile sub masă mici ghiulele din pâine pe care apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apoi cu vârful unghiilor și îl trase afară. Un firișor de sânge se scurgea din rană, iar el se strădui să stoarcă cât mai mult. Se șterse de pantaloni și apoi porni mai departe, nu înainte de a privi din nou scrutător în jur. Venise la Baia de Sus în concediu, cu gând că se va plictisi de moarte, dar măcar se va odihni. Iată însă că avea parte de mai multă acțiune decât își putuse închipui vreodată. La început, crezuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar un pustnic. Toată povestea asta mă umple de dezgust. — Da, natura umană e o pacoste, nu? De ce mă iei peste picior? — Pentru că nu te cred. — Atunci ești un tâmpit fără pereche. Am făcut o pauză și l-am privit scrutător: — Ce rost are să încerci să mă tragi pe sfoară? Nu înțeleg ce vrei să spui. I-am zâmbit: — Dă-mi voie să-ți spun. Îmi închipui că luni de-a rândul nici nu-ți trece prin cap chestiunea, și ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ce-i acoperea cu dărnicie umerii, scoțând în evidență o subtilă senzualitate și chipul său de păpușă Barby. Georgeta știa că are un farmec al ei, inconfundabil, accentuat de niște ochi mari și luminoși, înzestrați cu o privire intensă, curioasă, scrutătoare. Tot așa cum știa că în zilele sale bune, era o femeie spirituală, lucru dovedit și în discuțiile libere din cancelaria profesorală. Ce nu știa ea, era că totuși Ernest încă o iubea sincer și de aceea îi accepta toate toanele
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
de siguranță la formele „democratice” ale securității poporului (de exemplu ”Inspectoratul siguranței Iași”, devine „Direcția Regională a Securității Poporului Iași”). Astfel, la Episcopia Hușilor, după Sfintele Paști din anul 1945 apare un informator foarte activ care își semnează notele informative „Scrutător”, văzându-se a fi infiltrat în preajma episcopului, poate chiar slujitor preoțesc sau teolog deoarce vorbește despre „preoții democrați” și, chiar când acuză, folosește ... Citește mai mult Dosarul alcătuit de securitate cu toate notele și concluziile de urmărire a episcopului Grigorie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
de siguranță la formele „democratice” ale securității poporului (de exemplu ”Inspectoratul siguranței Iași”, devine „Direcția Regională a Securității Poporului Iași”). Astfel, la Episcopia Hușilor, după Sfintele Paști din anul 1945 apare un informator foarte activ care își semnează notele informative „Scrutător”, văzându-se a fi infiltrat în preajma episcopului, poate chiar slujitor preoțesc sau teolog deoarce vorbește despre „preoții democrați” și, chiar când acuză, folosește ... V. CORNELIU LEU - DRAMOLETA NAȚIONALĂ CU FRANCUL ELVEȚIAN, de Corneliu Leu, publicat în Ediția nr. 1483 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
cine la un restaurant de lux, preferând cina în intimitate cu bătrânii tăi părinții.Trebuie să recunoști că nu e ceva obișnuit la tine acest comportament. Se întâmplă ceva, ce eu încă nu știu. Desire simțea că pălește sub privirile scrutătoare ale tatălui său, care o cunoștea atât de bine și simțea că trebuia, să preia imediat controlul situației. Se simțea copleșită de emoțiile contradictorii ce se agitau înlăuntrul său, precum valurile unui ocean agitat de furtună. -Tată, cred că ai
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
Muză și poet * Alunecam pe aburul ce ceață Ducându-mi dorurile să se-adape Din roua ce răsare o dimineață Când timpul stă în două să se crape. * Un ochi de vultur înaltul mi-l tăia Cu o privirea adâncă, scrutătoare Și mă chema c-un țipat ce vroia Să-mi fure-a sufletului albă floare. * Mi-am lăsat trilul liber către cer Și dorurile mi le-am despletit Ca-n sunetele pline de mister Zborul să-i frâng, vrăjind un
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
de scurtă durată dată de oameni, și cel care se încrede în însușirile lui trupești și are slava lui în el însuși, nu-i urcat în ceruri, ci rămâne în țărână”. Necredința generează trufia, încrederea în sine. O minte iscoditoare, scrutătoare a tainelor lumii și ale lui Dumnezeu, care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii, sălășluiește „glasul Domnului”. Cunoașterea trufașă încrezătoare în forța exclusivă a
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
lung, ce-i acoperea cu dărnicie umerii, scoțând în evidență o subtilă senzualitate și chipul său de păpușă. Georgeta știa că are un farmec al ei, inconfundabil, accentuat de niște ochi mari și luminoși, înzestrați cu o privire intensă, curioasă, scrutătoare. Tot așa cum știa că în zilele sale bune, era o femeie spirituală, lucru dovedit și în discuțiile libere din cancelaria profesorală. Ce nu știa ea, era că totuși Ernest încă o iubea sincer și de aceea îi accepta toate toanele
CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354739_a_356068]
-
Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Un roman cu cheie inițiatică PREAPLINUL TĂCERILOR - Vavila Popovici - Prezentare de Eugen Evu - Restaurat ca un sit al Memoriei nu mult trans - figurative, cât realist scrutător, sit-ul - carte, din care inteligența senectuții, înnobilată și decantată de arderile suferințelor - din perioada dictaturii, dinainte de exilul în U.S.A., romanul „Preaplinul tăcerilor” - este, unul al despresurării marilor tensiuni suferite într-o viață, prin mărturisiri și mărturii de dinainte de
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]