126 matches
-
discret cu cei apropiați lui. Stătea pe un scaun la fereastra (închisă, se-nțelege) a unui salon cu pereții albi, luminat de o lampă electrică de mică putere agățată în tavan. Purta o cămașă de noapte albă din bumbac, o scufie albă pe cap și-și înfășurase în jurul gâtului un fular roșu. Picioarele, în ciorapi cafenii, înotau într-o pereche de papuci de pânză. Lângă el, pe alt scaun, stătea pisica sură, nemișcată, calmă, astfel încât, din cauza luminii slabe, mi-a fost
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
șapte, opt, n-am fost atent -, iar ceea ce văd, în momentul în care deschid ușa, adaugă un plus stării mele de spirit, deja îmbunătățită considerabil după discuția telefonică purtată cu amicul băutor de whisky. Bătrânul vecin cu apometru, purtând o scufie în cap, își ține cu o mână pantalonii de pijama, stând ușor aplecat în față, zâmbind tembel, nevinovat. În stânga sa, o moviliță de rahat decorează cabina ascensorului. Ne privește ușor jenat, apoi se uită la mizeria din stânga, dă din cap
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
mai adînc sap, eu, răcanul. tone de pămînt arunc voluntar peste propriul cap: soarele e doar o bănuială, ziua o fluturare de fustă roșie pe sub nasul meu. plîng, aș vrea să urlu, dar bunul simț, vai, bunul simț, scîrba cu scufie și papuci calzi care, dacă ar cere un poet la grătar, nimeni n-ar protesta... cînd orizontul se face îngust și roșu, o fantă roșie adică și atît de îngustă încît de-abia de mă pot strecura prin el ca
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
el? Ce să vadă? Nimic. Neantul. Zero absolut. Mai bine se uită la el și-l vede fără să-l vadă. VI “...da’ de unde cortorari, pe p... mamii lor, ăștia-s golani de oraș!” - Ce-i, frate, mi-ai văzut scufia 1 de osîndit pe creștet? Ori de ce rîzi?” (Mateo Aleman, Viața lui Guzmán de Alfarache, iscoadă a vieții omenești) De cîțiva ani buni a început nebunia asta cu muzica și frontiera de stat a Republicii Socialiste, de cîțiva ani vor
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
o baltă, un pește din acela care se saltă ușor cu burta răsucită în sus, printre valuri, și privește alături cu ochii albiți de moarte, de nepăsare. - Buletinele. Prezentați buletinele la control ! Fragmente din romanul Jam session 1 La coroza - scufia pe care erau obligați să o poarte condamnații cît timp erau plimbați prin piețele orașului într-un auto-da-fé.
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
capul oaselor rămânând așezat la marginea patului. Piciorușele lui goale, nici măcar nu atingeau podeaua. Era îmbrăcat cu o pijama de mătase stacojie, mult mai mare decât măsura lui, ale cărei mâneci lungi îi acopereau mâinile micuțe. Pe cap purta o scufie de aceeași culoare, ce îi cădea mereu peste frunte, până la rădăcina nasului. Uriașul Godunov privea pieziș pe lângă el, ca să nu înceapă să zâmbească. Gândul îi fugea la eroul lui Disney, din desenul animat Alba ca Zăpada, piticul Mutulică. Te ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dreptul taliei. Chipul ei cum nu se poate mai frumos și impasibil părea să fie acoperit de un strat subțire de material translucid, mai luminos ca fildeșul, care Îi pecetluia ochii Într-un zâmbet senin. Capul era Împodobit cu o scufie brodată cu perle și fir de aur, lăsând să se Întrezărească doar o porțiune din fruntea ușor bombată. Mâinile, Încrucișate pe piept În aceeași poziție reprodusă pe relicvariu, se Închideau ca să ascundă dulceața micului sân. O statuie de ceară, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ale triumfului și pe cele smiorcăite ale durerii, în vreme ce câinii vagabonzi își ridicau noaptea piciorul de jur-împrejur, iar porumbeii își adăugau propriile decorații din găinațuri la cele conferite de oameni. Bassepin avea o burtă mare în formă de pară, o scufie de cârtiță pe care nu o scotea niciodată, fie iarnă, fie vară, un baton de lemn dulce între buze, dinți foarte negri. Celibatar la 50 de ani, nu i se cunoștea vreo aventură. Banii pe care-i avea îi păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toți banii au trecut în posesia Statului: o văduvă frumoasă, Statul, mereu veselă și niciodată îndoliată. Când Matziev s-a mutat la el, Bassepin i-a dat cea mai frumoasă cameră și, de fiecare dată când se întâlneau, își scotea scufia în fața lui. Puteai vedea atunci pe țeasta lui, între vreo trei sau patru fire de păr care se duelau, o pată mare de culoarea vinului, care-i împodobea pielea și care arăta ca un nap, imitând contururile continentului american. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o țină la ea pe fetiță: afară era un ger de crăpau pietrele, iar când respirai ți se părea că vei îngheța pe loc. Dar micuța nici nu voise s-audă. „Nu mi-e frig, nășică, mi-e bine cu scufia dumitale pe cap!“. Remarca o flatase pe bătrână, fiindcă scufia cu pricina, galbenă ca aurul și pe care o observai de departe, ea i-o făcuse, din catifea și cu căptușeală din blană de iepure, dăruindu-i-o când împlinise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de crăpau pietrele, iar când respirai ți se părea că vei îngheța pe loc. Dar micuța nici nu voise s-audă. „Nu mi-e frig, nășică, mi-e bine cu scufia dumitale pe cap!“. Remarca o flatase pe bătrână, fiindcă scufia cu pricina, galbenă ca aurul și pe care o observai de departe, ea i-o făcuse, din catifea și cu căptușeală din blană de iepure, dăruindu-i-o când împlinise șapte ani. Belle de jour își strânsese cordonul de la haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
Poezie > Cantec > MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Mare tărăboi afară! Ce să fie, bunăoară? Cum era noapte-nstelată Și, trezit așa deodată, Pe-o ureche cu scufia, Ioachim ieși sub via Cea cu struguri tămâioși, Sări degrab’ în galoși, Zăpăcit și adormit, Când prin dreptu-i a țâșnit O nălucă roșcovană, Cu mișcări ca de cucoană. Atât apucă să vadă Din ce se-ntâmplă-n ogradă. Cineva se
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
descriind pe înțelesul lor frumusețea anotimpului alb - ninsoarea - simbolul al neîntinării: “Azi, pe drum, un cățeluș, / Cu urechile de pluș, / Se mira cum de se poate / Alb să fie, peste noapte. / Alb e dealul și câmpia, / Albi sunt pomii și scufia / Caselor de peste drum, / Alb e coșul pentru fum. / Alb e cerul și pământul, / Alb împrăștie și vântul, / Alb e omul din grădină, / Albă-i noaptea ce-o să vină! / Însă bietul cățeluș / Observă chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
monturi, în zadar pui în titlu Ammon, nu se sperie nici un grifon. Mormăind ceva de amor, fu trimis la Jilava-n răcori. Acolo se fac amulete, din domn devii „măi, băiete”. Am de an se lățește câmpia, Muenchhausen își scoate scufia, anul platonic l-așteaptă cei care țin linia dreaptă, ce știu ei ce ascunde Anarazel, demon sumbru? Aruncă, deci, anatema, lasă că trece problema, numai cu Androalfus poți să mai speri, de-i ești calfă, altfel te ia Antichrist și
PROBA DE FOC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359911_a_361240]
-
talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumega desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumega desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
cât ați iubit? cât mai iubiți și unde cuvântul dintâi lasă respirația să devină inspirație apoi creație în secunda în care ultima vocală își aruncă forma în aer ca un dar al neîmplinirii *** ca un spectacol fără scenografie timpul scutură scufiile spiritelor apoi le așterne într-un haos al emoțiilor ca într-o sămânță deja putrezită gata gata să devină izvor de viață și moarte deopotrivă sărutând soarelui răsăritul Anne Marie Bejliu, 4 iunie 2017 Referință Bibliografică: el, clovnul bătrân, simplifică
EL, CLOVNUL BĂTRÂN, SIMPLIFICĂ TOTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371756_a_373085]
-
că ai scăpat de toate și de tot și o iei după o jumătate de oră de la capăt... cu tot, cu toate... nimic nu lași să putrezească. cum spuneam, călătoria melcului continuă. el a ales eu am cules. granitul din scufia melcului lasă adevărate sculpturi în inima cerului. unică privire ridică melcul apoi găsește apa călduță, podul de gânduri, arcul de cuvinte. le răstoarnă și o ia de la capăt cu târârea. se păcălește cu o frunză încă verde și adoarme în
LEAGĂN PENTRU MELCI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362248_a_363577]
-
le Căpitan. -Scumpă mea fetiță Fii și-a mea mireasă Și-n puține zile devii Căpităneasa! -Să fiu și împărătesă. Măcar ca să deviu! Altuia mireasă, Nu vreu ca să fiu! Plec la mănăstire, Să mă călugăresc Cu haină cea cernie, Cu scufia-n cap.” Aici nu mai știu versurile. Pot să le pun eu, așa cum cred de cuviință , dar nu vreau. Trebuie să le caut pe cele adevărate! Sau să mi le amintesc! Și le voi află! Le voi căuta printre amintiri
CANTEC PIERDUT de MIRELA PENU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377733_a_379062]
-
ales?317 în cadrul căruia li se oferă copiilor posibilitatea de a alege din variantele indicate de către educatoare verbal sau prin prezentarea siluetelor personajelor, a unor obiecte similare celor din textul literar (o turtiță, un măr, coșul cu merinde pentru bunica, scufia roșie etc.); alegerea este urmată de discuții, de plasarea elementului ales în textul din care face parte, de reconstituirea unor secvențe ale acțiunii din text, de redarea unor replici, de imaginarea unor dialoguri între personaje etc. Alte modalități de abordare
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
reprezintă cauza principală a slabei evoluții școlare a fiului său.) Prinde orbul, scoate-i ochii. (Nu-l poți trage la răspundere pe cel care nu prezintă un discernământ al faptelor sale: „Bate toba surdului, dă oglinda orbului”.) Chelului Îi trebuie scufie de mărgăritar. (Este cunoscută situația prostului, al cărui orgoliu Îl face să tânjească după onoruri care contrastează izbitor cu condiția lui intelectuală. La fel și În cazul altor incompatibilități: „N-are după ce bea apă și se scobește Între dinți”; „După ce că
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lucru ciudat și inexplicabil până mai ieri, o cochetă și albă freză se înalță spre ceafă, căzând pe umeri, lucrată parcă din dantelă străvezie, cum nu s-a mai văzut la noi până acum, în acest veac dedat eleganței. Dar scufia aceasta cu «hurletț (fiindcă, trecând peste demontarea unei repictări mai târzii [în 1829 - nota mea, D.H.M.] avem aici de fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă în Europa de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dantelă străvezie, cum nu s-a mai văzut la noi până acum, în acest veac dedat eleganței. Dar scufia aceasta cu «hurletț (fiindcă, trecând peste demontarea unei repictări mai târzii [în 1829 - nota mea, D.H.M.] avem aici de fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă în Europa de atunci”314. Croite din stofe prețioase, somptuoase (brocart, catifea, mătase), grele, aduse din Italia sau din Orient, împodobite cu nestemate și fir
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]