2,171 matches
-
piatră la picioarele tale o piatră nudă cum moartea. Geneză Întîi a fost creat Pămîntul apoi Cerul care-l oglindește zi și noapte apoi au luat naștere oamenii care cîteodată trec unul prin altul plecîndu-și capetele ca printr-o ușă scundă. Ziduri Ziduri atîtea ziduri amestecate în muzici.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
adus daruri cu șase luștri și-un pic mai înainte când încă li se mai părea că cel ce câștigă pierde. Iar acum l-a văzut pe el cum coboară-n vîrtejul jegos al mulțimii ca o luntre pe apa scundă a Iordanului: a prins cârma și a îndreptat-o împotriva curentului. O noapte vulgară, o dimineață de beție iată ce ar fi vrut și iată ce a ieșit: un oștean păgân bând din fântâna ebreului! O lumină crepusculară se năștea
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
hindusul; îi șoptește ceva fetei, și se detașează din grup. Vine drept la mine: Nu poți sta aici. Mută-te mai în spate. Poftim? Totuși încep să mă ridic în picioare, cocârjându-mă (v-am spus, sunt înalt) în spațiul scund de sub compartimentul de bagaje. Hindusul își pierde răbdarea: Ce mă, n-auzi bine? Acum nu mai e calm. îi lucesc ochii cu o enervare rece și reziduală, o are în el, la îndemână când are nevoie de ea. Mă uit
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
pentru mamă. Femeia a vrut să se sinucidă, dar s-a răzgândit. Servitoarele strâng farfuriile murdare. Botnițele miros a salivă învechită. Frumoaso, cu pistruii copiilor tăi abandonați în ploaie! Frumoaso, cu reginele care fug din palate ca să chiuie la porțile scunde! Frumoaso, cu mamele care-și târâie sufletul pe prispa copiilor patricizi! Adoarme-mă cu același cântec de leagăn! Despre sfânta În herghelie era un mânz murdar când tu plângeai. Nu știam dacă trebuie, mai întâi, să-i șterg lui nămolul
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
o fată mai frumoasă de iubit decît Kiki. Punea suflet în tot ce făcea. O fată extraordinară, ce mai. Ceea ce era adevărat, oricum s-ar fi sucit lucrurile. Kiki. Norocul ei să fie iubită de toată lumea. Mai mult înaltă decît scundă, cu ochi veseli și gura mică. Era roșcată artificial și avea picioare lungi naturale. Ochii, ochii verzi - o bunică era doar din Scoția - jucau în toate părțile. Parcă nimic nu stătea locului în fata asta, vibra prin toți porii. Cum
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Alexandru SFÂRLEA Punctul fix De amintit și limitele prodigios de simple și scunde - dintre Atunci și Acum - despre care nu știi mai mult decât despre inima aceea albă extirpată din căpățâna de varză, iar dacă auzi, ca-n transă, zvâcnete neutre și calme în jur se ciocnesc cartilagii de clarvăzători și cocoloașe de
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
perdanții de memorie afectivă și cum sunt asmuțite apoi ca într-o încăierare de ultime ore și clipe; îmi sunt atâtea pricini neprietenoase și abuzive fotogenice din profil, totuși - întrucât limitele acelea (dintre Atunci și Acum) prodigios de simple și scunde dezvoltă o formă rară de magnetism celest: până ce se contopesc într-o singură linie, prea sidefie, parcă, și care, la rândul ei se-nchircește și tremură - de parcă ar implora "fie-vă milă și frică!" - luând pe nesimțite forma punctului fix
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
să mă placă și pe mine. Recunosc că băteam ușor câmpii. Când am ajuns eu în Franța, romanciera era deja bătrână, oricum prea bătrână pentru gustul meu. Văzusem o fotografie făcută de un fotograf american unde arăta ca o cerșetoare, scundă, cu picioarele ca niște cozi de mătură, capul mare lipit direct pe trup părea și mai mare din cauza unei coafuri enorme în formă de tort. îți amintești? Eram deja împreună. Am visat-o într-o noapte că se agăța de
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Lucian Georgescu L-am întîlnit pe Polanski pentru prima oară într-o dimineață călduroasă de mai, la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Scund, osos, plin de vitalitate, părea că are mai puțin cu douăzeci de ani, decît (imposibilă de acceptat!) vîrsta reală: 70! Urmărit de un scandal conjugal care făcuse valuri, cîștigător recent al multor premii importante, Polanski poposise în România, în turneul
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
Dar cînd să moaie tocul în călimară, vîrful peniței se lovea de o pojghiță de gheață. Cei doi comisionari săreau pe loc ca să se încălzească, trăncăneau, rîdeau pe înfundate. Veneau mușterii, intrau, ieșeau, stăteau de vorbă. Glasurile răsunau în încăperea scundă. Nici vorbă să poți învăța în asemenea harababură, nici măcar visa. Înghețat pînă în măduva oaselor, Anton știa că avea de așteptat cîteva ceasuri pentru că, atunci cînd se ducea pe la prieteni sau la biserică, tatăl său uita cu desăvîrșire de el
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
cumpărîndu-și propria băcănie. Acolo, în inima Taganrogului, în casa Gnutov de pa strada Polițeiskaia, s-a născut, pe 17 ianuarie 1860, Anton Cehov. șCasa există încă, este la nr. 47 de pe strada care poartă acum numele scriitorului.ț O clădire scundă, numai parter, cu ferestre cu obloane verzi și acoperiș de tablă, care a devenit în scurt timp neîncăpătoare. Familia s-a mai mutat de două ori înainte de a se stabili, în 1869, în casa Moiseiev, pe strada Monastîrskaia, la marginea
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
prost și bea apă infestată. În tot orașul nu cunoșteam nici un om cinstit." Sau, într-o scrisoare adresată surorii lui, datată 7 aprilie 1887: "Mă aflu la Taganrog... Orașul îmi face aceeași impresie ca Herculanum sau Pompei... Toate casele sînt scunde, nu au mai fost văruite de mult, nici acoperișurile nu au mai fost vopsite, iar obloanele sînt închise. De pe Polițeiskaia începe noroiul, care se usucă, devine lipicios și se umflă. Îmi dau seama cît de murdar, gol, leneș, neinstruit, plicticos
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române", îmi vine să renunț la telespectatorie, să iau pe după umeri vreun Cro Magnon cu belciug în nas, blugi franjurați și inel la buric și, într-un night club unde răgetele aduc a "scundă tavernă", așezați "pe bănci de lemn" la "mese lunge", să croim "planuri din cuțite și pahară" urlând: "Cum nu vii tu, }epeș doamne..."; iar din ascunsele căi ale istoriei și democrației, glasul înfricoșătorului domn să răspundă: Aș veni, dar astăzi
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
sunt bogat, de asta mi se spune doctor. Imposibil să fi trecut neobservat contrastul dintre Lucídio și subsemnatul, atunci, în februarie, când el s-a apropiat de mine în sectorul vinurilor de Bordeaux, acum exact două luni. El e slab, scund, cu un cap mare, disproporționat față de corp, și extrem de elegant. E întotdeauna la costum și cravată. Eu sunt înalt și corpolent, port cămăși largi peste pantaloni și am fost văzut și în espadrile la Ducasse de Paris. Vânzătorii trebuie să
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
baza scărilor, Julián își ridică privirea și întrezări o siluetă care urca ținîndu-și mîna pe balustradă. Simți că se pierde într-o vedenie. Fata trebuie că avea doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie în puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de pe gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se întoarse o clipă. Preț
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
să mă ia numai Constantinescu, pe numele mic Richard, un medic chirurg lucrând pe cranii și pe care nu aveam de unde să-l cunosc. (Hazardul lucrează, și el, cu instrumentele cele mai fine...) Doctorul Constantinescu este un tânăr eminent, slab, scund, cu ochi extrem de vioi, trist, timid, întâmplându-i-se mai de mult un lucru, făcând din el o ființă nefericită. Ce? Nu zic. Nu insist. Un om singur și apăsat, pe care îl cheamă Richard, fiindcă a venit pe lume
Balaurul în cârje (25, 26, 27 mai a.c.) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11631_a_12956]
-
în paginile gazetelor, în biblioteci, pe băncile de pe bulevard se dezbăteau aprins teme la ordinea zilei: libertate, opțiune, angajare în definiția cărturarului. Numele lui Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus fluturau pe toate buzele. Idolul momentului era un bărbat scund, urât, cu mersul poticnit, bâjbâind printre scaune, fiind amenințat de orbire. Se zvonea că Sartre poate fi zărit de dimineață până seara la cafeneaua Flore. Comesenii îl urmăreau cu privirea, dar și de pe trotuar i se ghicea prin ferestre silueta
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
impresiona prin dezgustul care se întipărise pe ea. Privea totul și se privea cu dispreț. Privirile lui, gesturile lui exprimau o silă adîncă”. Pe Mircea Eliade, în ciuda strădaniei, e greu să-l prindă într-un portret: „blond, nici înalt, nici scund; foarte mobil - argint viu; purtînd ochelari în permanență, din dosul cărora ochii te fixau cercetător; timid, reușind totuși să-și anuleze provizoriu timiditatea prin cascada sa verbală, cascadă ce făcea uneori copleșitoare prezența lui oriunde s-ar fi aflat; cu
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
va putea asista din cauza familiei Windsor! Soții Fernandez nu vor pierde prilejul de a vorbi de ultimele dumneavoastră extravaganțe, astfel că va fi întocmai ca și cînd v-ați fi dus! Cine a răspuns la telefon la Cartier? Brunetul cel scund cu accent spaniol? Cred că da. Era foarte amabil. A repetat de două ori: „Spuneți doamnei că îi stau complet la dispoziție.“ — „Complet la dispoziție“... Da, cu siguranță e vorba de brunetul cel scund. I-ai telefonat dlui Paul Valéry
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
la telefon la Cartier? Brunetul cel scund cu accent spaniol? Cred că da. Era foarte amabil. A repetat de două ori: „Spuneți doamnei că îi stau complet la dispoziție.“ — „Complet la dispoziție“... Da, cu siguranță e vorba de brunetul cel scund. I-ai telefonat dlui Paul Valéry în legătură cu dejunul meu din data de 20? Miss Andrews se cufundă din nou în descrierea exhaustivă a avantajelor diplomatice ale modului ei de a telefona, în timp ce Barbara Stevens, cu capul în mîini, stătea atent
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
Emil Brumaru Plecați să cumpere mătasă Pentru aripi, îngerii mari Singuri lăsatu-ne-au în casă Cu nimburile de mărar, Să ni le punem noi pe frunte Cât ei lipsesc și să plutim Printre dulapurile scunde Și scaune cu iz intim, Și să ne oglindim alături De razele arzând subțiri În luciul cozilor de mături Ca să te miri și să mă mir...
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9469_a_10794]
-
amintirea și regretul - și păcatul - neîmplinirii. Frica La clinica din N., rezerva 275, Marie S. Pe culoar o soră ne spune că doarme, dar că putem intra. Deschidem ușa cu grijă, fără zgomot. Ne întâmpină fata ei. Pe un pat scund, de campanie, doarme Pierre, soțul Mariei. îi văd doar picioarele încălțate în pantofi de casă. Sus, în patul înalt, pe roți, Marie zace cu fața ușor înclinată spre fereastră, umărul și brațul peste plapumă. Slabă, un schelet cu gura deschisă
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
linia. Rostul vieții lui era întreținerea în verde; o întreținere constantă, duel necurmat cu excrescențele rebele, cu vlăstarii, cu întrepătrunderile anapoda de vrejuri și crengi, cu lipsa de noimă a creșterii naturale. Era și el acolo: ședea pe o cracă, scund, gras, pătrățos, pipăindu-și lavaliera înfoiată de sub bărbuța tunsă scurt, deja cărunție. Nu mai putea coborî din copac. Își tot lărgise proiectul, se tot cățărase; o viață nu-i ajunsese pentru a delimita un anume perimetru controlabil și acum gâfâia
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
pe domeniul strămoșesc. De aici încolo se făurește faima lui specială, de constructor al unei fabuloase grădini senioriale; genealogia familiei chiar așa îl prezintă: Albert Josef-grădinarul. Mateiu descoperă o stampă cu el la Biblioteca Societății Academice și ni-l înfățișează: "Scund, cu torsul gros și chipul excesiv de păros; fața îi rămâne nedefinită sub stufoasele sprâncene împreunate, sub bărbuța îmbinată deasupra gurii, sub perciunii care-i inundă obrajii cu păr sur. Poartă la gât o legătură lată, pépite, iar peste gulerul surtucului
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
discute. După câteva minute, pe ușa camerei lor intraseră trei fete. Două dintre ele erau chiar fetele trimise de liceul unde studiau Jacob, Dri și Phil, în schimb pe a treia n-o mai văzuse niciodată. Era o fată destul de scundă, avea în jur de 1,50 metri, cu părul prins în două codițe care îi dădeau o aură de drăgălășenie. Da, și niște ochi căprui frumoși, care ar fi impresionat pe oricine. Cu timiditate, Jacob se apropiase de ea și
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]