10,141 matches
-
suspect de calmă din punctul de vedere al celorlalți călători. Ei se luptă să stingă difuzorul din care urlă o muzică latino într-o variantă românească de o tîmpenie fără margini. Nu reușesc. Căldura ne-a topit pe toți, ne scurgem, ne prelingem. E drept, în vagoane nemțești second-hand. Altfel, totul este civilizat. Ajung la Brașov, sînt așteptată de un domn amabil, mă urc cu mare greutate într-un Aro ciudat, probabil pentru persoane sărite de o anumită vîrstă, mă cazez
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
unor versuri ca acestea: "Din timpan/ Prin cămașa transparentă/ Se zărește/ Azuriul frăgezind/ În zori". Dar atunci cînd poeta renunță la repetiții epuizante și la prețiozități de limbaj sensul se încheagă și versul curge: "Soarele în apă se împăturise/ Se scurgea lumina peste toate/ Dormitînd cu trupul încălzit/ Necuprins plutește peste mărginit/ Apele spre ceruri au întinerit".
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
rezemați de mașina ei. El vizavi de ea, pe cealaltă ușă, mașina între ei și deodată a simțit că-i vine să leșine, de parcă vederea lui îi înmuiase genunchii de tot, de parcă se îndoiau încet, încet, de parcă sângele i se scurgea în stomac. Scriu și nu iese o scrisoare. Scriu și devine un text. E de două feluri: o scrisoare și un text. Nu e același lucru. Îl sun pentru că vreau să-i aud vocea și mă ud toată. Pe urmă
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
celălalt bărbat. Rezolvă lucrurile între ei. Niciodată nu-și aruncă durerea lui unei femei în obraz. Sau plâng pentru iubire, nu din autocompătimire. Totul la ei e îmbibat de plâns, cămașa, tâmplele, ceafa. Ochii sunt goi și durerea s-a scurs din ei. Trebuie să-ți întorci privirile, să nu-i mai vezi. Unii bărbați sunt îngeri. Poartă cămăși albe și miros a rufe călcate. Felul lor de a fi e deschis ca lumina zilei. Poți să-ți iei ce vrei
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
pliat pe tehnică și pe citadinism: "imaginația ta abundentă/ țevăriile de fier ale frigului/ putrezesc/ lent/ lent/ picuri de humă sînge disperate-avalanșe de raze/ în cușca zilnică mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul tău se dizolvă în ploaia somnolentă/ se scurge în canale mîzgoase" (Lostrița). Celebrînd în răspăr "formele casante în dimineața derizorie", Ion Vădan încearcă a se sustrage tiraniei acestora. Reacția sa instinctiv-defensivă este cea a relativizării lor prin aglutinări deformante, prin amestecuri confuze, într-un mediu al unei decompoziții
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
mașina cu asalt. Ne-a fost lene să mergem pe jos la hotel. Mișu Fotino, Valeriu Moisescu și cu mine ne-am înghesuit pe bancheta din spate a unei Dacii. Scene autentice din filmele cu Stan și Bran s-au scurs cu repeziciune, într-un hohot general. Dolfi a rîs tot drumul, fără să scoată un cuvînt, cel mai mult amuzîndu-l șirul nesfîrșit și inepuizabil al onomatopeelor cu care ne însoțeam gesturile disperate de a încăpea, totuși, cumva, toți trei. Nu
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
vremi. Ele sînt un veritabil document existențial, dar și o probă de talent scriitoricesc: "Viața noastră adevărată, cea care a trecut, n-a fost numai marcată de război, hitlerism, comunism și irespirabile atmosfere intoxicate de ele, adevărata noastră viață, deși scursă pe alături, atunci, acolo (s.a.) a avut loc. Acum supraviețuim. Viețuim într-o epocă în care sîntem străini, poate chiar mai străini în cea de atunci... Sigur, sigur, eram perfect în afara evenimentelor, dar ele se petreceau în lumea pe care
Casa cu pereții de sticlă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14303_a_15628]
-
Sfânta Maria, și tot satul s-a înspăimântat. Nu ne gândeam la altceva decât la ce-ar putea ieși din el. Până la urmă, pe la sfârșitul lui octombrie, l-a lovit un trăznet. Oul s-a crăpat și din el se scurgea un fel de clei albicios, care mirosea urât de te amețea. Mirosul ăla de putregai s-a simțit ani de zile și uneori ți se părea că n-a dispărut de tot. Coaja oului s-a uscat la soare, și
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
Iureș, pe de o parte, și arhitectul Octavian Neculai, pe de altă parte, strîng doar cercul și ne încolțesc conștiințele: prin cuvînt și felul în care este rostit, prin cuvîntul asociat cu imaginile, unele inedite, selectate de-a lungul timpului scurs peste oraș, imagini din care se poate desprinde traseul sinusoidal al Bucureștiului de ieri și de astăzi. Lipsa unei mișcări de disidență, de opunere față de ideologia comunistă și față de nebunia lui Ceaușescu a avut urmări nefaste și asupra orașului care
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
care ziariștii vor sta după gratii, jupuiți de bani, în care circulația să fie oprită din nou cînd trec mai marii noștri (și-așa polițiștii devin fiare care stau să-ți sară direct la carotidă dacă mai clipești cînd se scurg pe bulevard luxoasele mașini ale conducătorilor iubiți), în care familiile vor suporta represalii pentru cele înfăptuite de unul din membrii lor. Nu e departe ziua cînd va veni în redacții omul din partea Cenzurii care să aprobe sau nu materialele înainte de
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
mică întîrziere urmează mișcarea și paralelipipedul crescut în creștet. Oricum, va vinde în cunoștință de cauză. Dacă va avea chef. De pe locul mortului privesc o lume vie, cu alt cod, pe care altfel n-am cum să-l descopăr. Se scurge pe la coada ochiului. Proprietăreasa de maci vila unde locuiesc pentru cîteva zile la Cluj se află la mijlocul unei străzi în pantă. La capătul ei, în vîrful dealului, o panoramă grozavă a orașului se lăbărțează la picioarele mele. Într-o după
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
destre stilul lui Radu Preda nu se pot spune multe. El practică un scris rece, gazetăresc, fără tropi, cu rare metafore pe care le nimerește , aș spune dintr-un impuls "subcultural" de moment, "bestiale". Citez începutul unei schițe: "Vinul se scurge ghiurghiuliu, împletind cozi de pisică turbată aruncată de pe acoperiș în a opta ei viață și mânjește puhav pereții paharului obosit. Câte n-a văzut săracul la viața lui. La cele opt vieți ale lui, de fapt." în schimb autorul păcătuiește
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
căldură și rezistase încercării unor derbedei de-a o viola chiar sub ochii conductorului. Probabil că, alături de ceilalți concurenți, contribuise cu câteva sute de mii de lei și la obșteasca șpagă pentru comisie. Una peste alta, printre degete i se scurseseră câteva milioane de lei. Iată că, după toată zbaterea, sosise vremea recompensei. „Cât ai câștigat la salar?”, am întrebat-o, bucuros că fata frumoasă din fața mea putea să viseze la un viitor prosper. A izbucnit în râs, m-a privit
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
de niscaiva candidați la Nobel. Dar, din păcate pentru ei și pentru noi, e suficient să părăsești mohorâta clădire academică din capitala Băniei ca nimeni să nu fi auzit de ei... Și mi-am mai amintit că nu s-au scurs nici două luni de când televiziunile prezentau cu lux de amănunte „tarifele” percepute la examenele de definitivat și grad de subordonații domnului rector din Craiova. Examenele au trecut, despre corupți nu se mai știe nimic, lumea își vede liniștită de grade
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
În mod paradoxal “poezia” anumitor imagini este cea care dă greutate acestui tip de proză. Apoi, se-ntîmplă des, în această lume dezvrăjită și revrăjită prin eros, ca personajele să joace, pe rînd, roluri absurde, ridicole sau...firești, în timp ce “duminica se scurge sub tălpile lor, țesută din ore și pofte.” Memorabilă este mai cu seamă Orjen, figură ce pare desprinsă - asemenea Iepei Roșii din proza lui Bănulescu - din basm sau din vis: “Orjen se scoală, părul ei strălucește acum în aerul limpede
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
și de sfaturi dojenitoare, venite din partea reprezentanților acelorași organizații civice care nu omit să-și treacă în clar, înaintea numelui, și cinstitul grad de colonel ori de general. Despre monumente și eroi (II) În cei treisprezece ani care s-au scurs de la prăbușirea structurilor și a instituțiilor comuniste din România, nimic nu a cunoscut o manifestare mai dezlănțuită (nici măcar lăcomia și raptul economic) decît năzuința reprezentării simbolice și iluzia proiecției în eternitate. De la victimele celor cincizeci de ani de teroare comunistă
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
o singură mostră din textele ( 60 în total), puse la dispoziție sub titlul general Spații, dispuse în patru grupaje tematice: Cerc, Poarta ce s-a deschis, Ceva și Culori: "O jumătate de flacără/ Ardea în jos peste flori./ Crengile se scurgeau în flăcări/ Pe pământul arzând./ Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele... visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura,/ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața la lună/ Aripi creșteau pe unde zbura/ Și-n nebunia ei mare
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
Sfîrșesc prin a se întrepătrunde într-o incantație a posibilului pur, a fremătătoarei neîmpliniri al cărei rost nu ar putea fi decît gratuita sa comunicare în eter: "să cînte mutul. să vorbească tăcerea. umbra/ să se întrupeze./ în ea se scurge cerneala neagră/ (cîte poeme închise acolo etanș?)/ cine-a strigat odată și nimeni dar nimeni/ n-a auzit? n-a tradus nimeni./ este și ea tot o umbră./ o cerneală simpatică./ moartea.// ascultă-mă. ascultă-mă cu tine vorbesc./ îți
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
început să-l cutreier pornind pe cărarea ce mergea spre o moară, o zidire de piatră cenușie, ca o cetățuie ridicată deasupra apelor întunecate ale unui pârâu. Scăpată de sub casă, bătută de o roată mare, neagră, de lemn, apa se scurgea apoi și pierea într-o latură a tabloului, printre sălcii. În spatele morii, un drum mai lat făcea ocolișuri în sus spre un sat cu gospodării rânduite frumos, în șir, jur împrejurul unei coline pe care se înălța biserica cu turla
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
muzicieni, informaticieni, scriitori, poeți etc.) mereu și mereu aceiași scriu și iau atitudine în ziarele românești, marea masă rămînînd indiferentă... aici și acolo. Cu solidaritate dintr-o zi de primăvară a lunii martie, să tot fie 26, anul care se scurge. Gabriela Baicu-Cerkez
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13996_a_15321]
-
și micii bilingvi se aștern la picioarele noastre ca niște motănași cu pielea pufoasă, afară e soare, muzica sparge perdeaua de nori, corturile albe se întind pînă-n zare, ochiul privește și constată că e bine așa! Și astfel s-a scurs prima oră pe străzile Sfîntului Gheorghe! (Lorena se duce să vadă o trupă sosită de la Budapesta, vata de zahăr se agață, ca niște maimuțe de ceață sau ca un val de lapte împietrit, în crengile arborilor seculari, ceramică de Korunt
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
las înconjurată de lumea fascinantă a cărților ei. Astfel, experiența lecturii ultimului ei roman poate să se înscrie într-un teritoriu privat, mai ales că bucla dintre realitate și ficțiune pare a se fi închis pentru a lăsa să se scurgă, printre zonele ondulate ale trăirii, dimensiunea fictivă și destinul asumat al scriiturii. Inițial, am citit romanele semnate de Florina Ilis, ulterior mi-am dorit tare mult să o cunosc pe autoarea empirică, revenind acum la dorința de a fi iarăși
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
al scriiturii. Inițial, am citit romanele semnate de Florina Ilis, ulterior mi-am dorit tare mult să o cunosc pe autoarea empirică, revenind acum la dorința de a fi iarăși singură cu cărțile ei. De ce însă din această buclă se scurge ficțiunea în locul realității și al biografiei e greu de spus. în primul rând poate din cauză că Japonia din Cinci nori colorați pe cerul de răsărit îmi apare drept o ficțiune seducătoare, un construct sau un simulacru având mirajul vrăjitoresc al documentării
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
pare mereu marcat de obsesia mărturisirii, a spovedaniei lente și complete, a speranței că paginile scrise onest și febril îi vor aduce mântuirea: "Sunt vinovat și păcătos. Mă gândesc la asta și simt cum lumina galbenă a lămpii mi se scurge-n ochi ca urina galbenă-n pișoare. Atâta merit. (Aici cititorii izbucnesc în ropote de aplauze. Urale.) îngerul meu păzitor a căzut din înalturi nu pentru că ar fi păcătuit cu ceva, ci pentru că m-am născut eu. Acum el e
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
primit, au aprins focul. Ce suferințe a trebuit să îndure fericitul atunci, nu se poate descrie în cuvinte, căci înmuindu-i carnea de pe el, focul ajungea până la os, așa că din pricina flăcărilor lichidul din trup se topea ca ceara și se scurgea picătură cu picătură<footnote Notă Pr. Bodogae: Dacă chiar legislația editată de Constantin cel Mare prevedea pedepse precum turnarea plumbului topit în gura celui care ar fi comis răpirea unei fete, ne putem închipui că cruzimea persecuțiilor, oricât de rafinată
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]