102 matches
-
am plecat. M-am îndreptat cu pași furioși către zocalo, cu pieptul scuturat de hohote de plâns. Pe veranda localului lui Hilario se afla Moulton. Nu i se vedea decât fața, deasupra paravanelor. El a privit în jos. Moulton, prelatul scursorilor. Hei, Bolinbroke, unde-i fata? Oliver e la mititica. Hai sus, vreau să stăm de vorbă. Du-te dracului! Nu m-a auzit. De ce cari valiza după tine? mi-a zis. M-am îndepărtat, și am mai colindat prin oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nasul imens cu tunelele sale, arăta ca un suveran. Ești și tu ca unul din prostimea de pe mal care le ovaționează pe copilele copte ce vâslesc pe râu? Nici pomeneală. Tu ești o personalitate distinsă. Ești un om sensibil. Printre scursorile ca noi, ce se învârtesc în mascarada omenirii, tu apari ca un înger. Am încercat să îi închid gura, dar el mi-a spus: Ei, nu te ambala, că n-am terminat încă. S-ar putea să nu-ți placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba! Dintre scursori te-am adunat, după scursori te trage Dracul! Na, să te saturi! Mi-am turnat un pahar și-o cafea, că-s și eu om, și le-ai dus ăleia cu căciulă albă, las' c-o altoiesc eu și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l lovească, întîi în frunte, apoi unde nimerește. Na coroană, pușlamaua dracului! După ce că te-am adunat de pe străzi, te-am făcut om, ai familie, copii, tot ce-ți trebuie, nu te mai satură naiba! Dintre scursori te-am adunat, după scursori te trage Dracul! Na, să te saturi! Mi-am turnat un pahar și-o cafea, că-s și eu om, și le-ai dus ăleia cu căciulă albă, las' c-o altoiesc eu și pe aia. Ce-s eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
punînd în discuție diverse atribute ale lumii. Această lămurire este una ordonatoare, structurînd și creînd ierarhii. Limbajul capătă, implicit, un caracter de obiectivizare. Cuvintele nu numai că desemnează lucruri, dar devin ele însele lucruri. Etichetați ca "paraziți", "gunoaie", "păduchi", "trîntori", "scursori", deținuții se transformă în păduchi și gunoaie și sînt tratați ca atare. Limbajul camuflează, mistifică sau schimbă realitatea în funcție de interesul utilizatorilor și de poziția lor socială. Cînd reduc persoanele la obiecte sau lucruri, oamenii o fac din dorința de a
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
siguranței în fața prevenției medicale, despre numărul redus de cadre medicale, despre slaba lor pregătire profesională și despre prostul tratament acordat deținuților. Cele mai multe plîngeri legate de calitatea actului medical se referă la modul în care doctorii îi tratează ca pe niște scursori ale societății, ca pe niște cobai pe care își testează ideile medicale. Neavînd posibilitatea de a-și alege medicul, deținuții sînt în imposibilitatea de a face recurs la tratamentul prescris. De asemenea, nu au de unde să-și cumpere medicamentele... Deținutul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
răspunderea pentru toate nelegiuirile prevăzute de acuzare. Buharin își admite responsabilitatea generală, dar neagă că ar fi încercat să-l asasineze pe Lenin în 1918. Ceilalți mărturisesc tot. Procurorul, Andrei Vîșinski, se dezlănțuie, numindu-i pe acuzați „grămadă împuțită de scursori omenești”, „reptile blestemate”. La 13 martie, optsprezece acuzați din douăzeci și unu sunt condamnați la moarte și executați. Totuși, cele trei Mari Procese nu trebuie să mascheze punerea în scenă, la ordinul lui Stalin, a mai multor zeci de procese în orașele
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-o prin bună înțelegere lui Marin Naidim. Ne sfătuiam însă în toate împreună. Vara lui 1940 s-a caracterizat printr-o mare tensiune politică. Carol al II-lea lovise democrația românească roasă pe dinăuntru de viermele corupției și lașității; cu ajutorul scursorilor politice instituise dictatura regală. Evreii aveau o regină în țara românească, pe Elena Lupescu-Wolf, amanta lui Carol, și lucrau pe față în toate compartimentele statului: de la marea industrie, prin Auschnit, până la „concesionarii” de magazii din toate stațiile CFR-ului, care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Împotriva regimului Iliescu. Era lume de tot felul, dar nu puțini intelectuali și studenți. Televiziunea a avut grijă să transmită imaginile cele mai puțin favorabile (grupuri de țigani, de pildă) din care ar fi rezultat că acolo s-a adunat scursoarea societății românești. „Golani“, i-a numit Iliescu. Apelativ asumat cu mândrie de cei În cauză. Piața Universității a devenit Golania, „țara golanilor“. S-a compus un imn al golanilor, care răsuna fără Încetare. Refrenul era: „mai bine golan decât activist
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
linii de cale ferată. Când străzile Începeau să se transforme În șosele, apăreau fabrici, iar ceva mai Încolo, parcurile de pe malul lacurilor deveneau pădure. În spatele fabricilor se adunau ruginituri mari, carcase și schelete și gunoaie de tot felul Îmbibate de scursori, care se pierdeau În tăvălugul de mărăciniș Înghițit treptat de lanuri de grâu și porumb. Trecusem pe-acolo cu bicicleta și pe jos, revăzusem de mii de ori locurile din tren, din autobuz și din tramvaiul pe care-l luam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din rigolele străzilor și din containerele cu resturi menajere din spatele vilelor și restaurantelor. Ce tupeu, vere, caută fără rușine, și-l vedem pe Laur dispărând până la brâu Îmtr-un container și aruncând pe dindărăt jerbe de cartoane și hârtii Îmbibate cu scursori, legume fermentate și oase amestecate cu cenușă, prin care scormoneau Întărâtat după pahare, Împresurat din toate părțile de damfuri de putreziciune. Era și asta o metodă de a mă menține pe linia de plutire, care mi se păruse cândva c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul cel mare, Își au rădăcinile - cine și-ar Închipui? - pe malurile buruienoase ale Dâmboviței duhnind de scursoarea canalelor colectoare revărsate chiar În mijlocul orașului, inven tatorul formulei internaționale „dada“ fiind un tânăr și exotic colaborator În trecere pe la Noua Revistă Română, al cărei se cretar de redacție eram (1910-1916); el Însuși având un precur sor autohton În poetul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sau biotehnologii energetice, practicată pentru obținerea de biomasă, evident În zone improprii agriculturii curente sau al exploatării stufului pe care, Într’un capitol anterior, Îl vedeam În bălțile pe care le doresc renăscute În avalul orașelor, menite a desăvârși epurarea scursorilor orașului. Biomasa utilizabilă drept combustibil ce rezultă dintr’un ecosistem agricol e alcătuită În general din ramuri și ripca de la tăiatul pomilor și viei. Biomasa din paie ori strujeni este, și e chiar recomandabil să fie, folosită ca furaj pentru
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
suprapuse precum împletiturile de nuiele pe care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor, o fojgăiau șobolani cu ochi roșii. Ceea ce nu puteam să percep cu nasul mi s-a părut că simt cu limba, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu e nicio fereastră în zid nu e dar nici zidul nu mai e zid (dacă nu te potolești!) - limba scrijelită cu nume și love și slove de corazon (palimpsest de scursori și claustofobie) un sfârc hemoragic: vezuviul o pune în mișcare începe mai întâi peltic să o rupă pe păsăreasca ta ca o coasă ruginită prin iarbă îți mângâie suflul abia mijit pe buze apoi ți se-ntinde pe trup - una
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
simț excelent al simetriei scripturale. În ciuda limbajului buruienos, firesc în această lume marginală și inconsistentă ale cărei efecte trebuie contracarate măcar verbal („Fire-ar mama ei de conspirație! Să fim obligați să trăim unu-n curu’ altuia, laolaltă cu toate scursorile pământului! Vreți să ne băgați la balamuc, să ne fiarbă creierii, asta vreți, futu-vă-n cristelniță!”), cartea e construită poematic, cu ritmuri și cadențe, cu refrene. Cu umor. Relațiile interumane ard ca niște firave artificii, apartenențele sunt fluctuante, uniunile
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
măcar doi ani fără febră“. Peste doar trei ani, la 11 mai 1773, venind din nou la Timișoara, împăratul nota în jurnalul său de călătorie: „Am vizitat cetatea și ne-am plimbat pe zidurile ei. Emanațiunile șanțului extern, pricinuite de scursorile proaste, precum și de șanțurile de apă sunt cauzele principale ale insalubrității regiunii... va fi nevoie de un plan general al locului, la care de altfel se lucrează“. Într-adevăr, Timișoara a beneficiat de un „plan general“, inclusiv pentru eliminarea insalubrității
Agenda2004-5-04-a () [Corola-journal/Journalistic/281997_a_283326]
-
un fel sau altul legături cu versul premeditat. Registrul naturalist este neechivoc, strofa nu devine încă o pastă verbală omogenă, ci rămâne o țesătură atent realizată, cu contraste aranjate, cu imagini bine aduse din condei: "(închid ochii deschid gura/ niște scursori sunt zilele/ străzile tremură cu burta la stele/ mațele cântă duios -/ închid ochii deschid gura/ în locul lacrimilor/ din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" (Pentru nimic în lume); "(ambulanțele intonează/ copleșitoare marșuri de triumf/ din cartierele mărginașe/ se aud slab
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
autonomă, avînd mereu nevoie de o urbe în marginea căreia să ia naștere. De aceea niciodată oamenii, cînd înființează o așezare, nu încep cu mahalaua. Mahalaua apare doar atunci cînd societatea simte nevoia unui loc în care să-și dreneze scursorile și dejecțiile umane. De aceea, mahalaua e ghena și nu antecamera orașului. Cei care ajung aici fie au fost respinși, fie s-au născut aici, rămînînd prinși defintiv în granițele ei. În al doilea rînd, caracteristica mahalalei este că mediul
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
dă pe dinafară / paralizează circulația/ «osătreacășiasta» mai apuc să spun/ cum mi-aș aduce aminte / cum aș citi în zațul cafelei noi înfrîngeri / noi capitulări înaintea altor neîncepute lupte" («osătreacășiasta»). Neispitită de transcendent, autoarea stăruie pe acest „maidan" plin de scursorile existenței, ca un rezervor cu rebarbativ aspect al energiilor materiei. Convenționala mizerie, „urîtul" conțin potențialitatea unor noi „flori ale răului", îndreptățite la ratificarea lirică: „am dat pe gît toată otrava / mai frumos au înflorit spaima și greața" (ibidem). Defel intimidată
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
de obișnuiți cu executarea fără crâcnire a ordinelor. România lui Iliescu trebuia (și a reușit!) să fie o țară în care nu mișcă nici pasărea fără știința Tătucului. O țară care nu putea fi condusă decât tot de și prin scursorile securiste. Faptul că Năstase ne avertizează tot mai des că vom prinde U.E. cam prin 2010 nu e fără legătură cu situația securismului național. E, probabil, intervalul de care au nevoie indivizii din "sistem" pentru a pune mâna pe tot
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
remușcări printre "inocenții" mișcării. Mai mult, Theodor Cazaban neagă - e drept fără a oferi prea multe argumente că evreii uciși în timpul rebeliunii legionare și agățați, ulterior, în căngi la abator ar fi fost, de fapt, victimele unor echipe formate din scursorile Bucureștiului, aflate sub comanda celebrului comisar Eugen Cristescu (vezi p. 66). Chiar dacă Theodor Cazaban își asumă cu plăcere identitatea de "legionar cochet" aprecierile făcute la adresa mișcării legionare nu au, neapărat, aerul unei pledoarii pro domo. Este mai degrabă confesiunea unui
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Și nodul de pământ care țipa și blestema, ca din gură de șarpe, era Gicu "hoțomanu, țârcovnicu și hoțomanu". Deodată i se făcu negru în fața ochilor și i se păru că vede pe fața urâtă și crâmpoțită de sânge și scursori a "țârcovnicului", o adiere de râs, ba un râs înfricoșat și sălbatic, o apă care lucea între buzele lui lacome de pământ, o țâfnă, o bătaie de joc care i-o adresa lui, care era taică-su, care, ostenise să
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
cum vorbiți, vedeți că nu vi se aud finalurile de cuvânt, vedeți că începeți să cântați”, lucruri pe care le învață în primul an de facultate. „Niște suferitori de cultură m-au atacat și au spus că am deschis canalul scursorilor de telenovele” Care este diferența între actorul de teatru și actorul de film? Există un regizor, Cristi Puiu, care a luat șapte mii de premii, pe care l-am întrebat dacă vine la teatru și a spus: „Nu, eu nu
Ion Haiduc, actor. Din „întâmplare” în întâmplare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22643_a_23968]
-
curs acum, mi-aș da seama câte greșeli am făcut în cele cincizeci de filme pe care le-am făcut. Un alt motiv a fost presa. Niște suferitori de cultură m-au atacat și au spus că am deschis canalul scursorilor de telenovele. Un fenomen des întîlnit: invitații emisiunilor tv ajung „actori”. Ce-i de făcut? Totul este pus sub semnul banului. Sunt convins că dacă Meryl Streep vine aici și care pe mâna ăstora, în competiție cu Oana Zăvoranu, un
Ion Haiduc, actor. Din „întâmplare” în întâmplare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/22643_a_23968]