2,829 matches
-
luau de rever editori de care nu auziseși să-ți ceară o carte. Iarăși mai trec niște anișori. Editurile îți cer cărți, dar să fie romane, nu povestiri, nu poezie! Dacă îți permiți să întrebi cum plătesc, editorul schimbă subiectul, scurtează taclaua cu tine și îți promite că te mai caută. Deunăzi, îi telefonez la Bacău lui Sergiu Adam, să-l întreb cum se mai simte după infarct. Sergiu e un om de o seninătate uneori enervantă. Infarctul? “Un semn, bătrîne
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
suspect. Traversam orașul și mă întrebam dacă nu e o aiureală ce auzisem. Traversam aceeași lume anostă și amorfă ca în fiecare zi. La Perla, la intersecția cu Ștefan cel Mare - atunci nu era și sfînt - 331 a întors. Își scurtase traseul. Am fugit pînă la Hotelul Dorobanți. Și am întors privirea spre dreapta. Am dat cu ochii de o altă lume, paralelă cu cea din care veneam. Întotdeauna au conviețuit. Răul și binele, curajul și lașitatea, raționalul și iraționalul. Am
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
decît apropierea sa, mai curînd umanitaristă și oricum parțială, cu o alură experimentală, de o concepție pe care n-a asimilat-o niciodată. în ochii noștri, Pandrea, una din victimele de marcă ale tiranicului regim ce i-a mutilat și scurtat viața, apare drept un critic acerb al acestuia, un critic cu atît mai demn de crezare cu cît s-a văzut prins în vălmășagul evenimentelor, cu cît, fără a fi fost, așa cum l-a apreciat în pripă cineva, "gînditorul marxist
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
giocoso, bravând, forțând situația, ocrotit de harul divin. Rămânând singuri, al doilea poet al națiunii române m-a chemat la el. Urmează ceea ce urechile mele, românești, din țara numită România, populară, dar și socialistă, imediar, - cu Iliescu, cu tot - auziră... Scurtez, ca să nu diluez. Al doilea poet al națiunii române îmi arătă cu mândrie volumul său de versuri Cântarea României tipărit până atunci în sute de mii de exemplare, - și ca să fiu atent... Și, apucând volumașul micuț, încercă anevoie să-l
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
are, întotdeauna, capii ei. În ciuda unei nepărtinitoare ordini de alfabet, "spuma" se strînge mai ales spre mijlocul masivei cărți, în dreptul lui Ioan Es. Pop ori al lui Cristian Popescu. De altfel, pe măsură ce dai paginile, "regia" pare mai neglijentă, biobibliografiile se scurtează, para-textele care viciază cu intenție interpretarea sînt mai subțiri, iar selecțiile din opera propriu-zisă parcă mai consistente. Cititorii trebuie să "deșurubeze", de fiecare dată, un alt construct. Fiecare autor se prezintă (și-i prezintă pe ceilalți) ca pe un fenomen
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
gafele și nechibzuințele de tot soiul ale Guvernului trebuie să plătească cineva. Băsescu n-are de gînd să devină acel cineva. A cîștigat alegerile de unul singur, iar Tăriceanu a ajuns premier datorită lui. Președintele nu e dispus să-și scurteze șederea la Cotroceni, doar ca să facă pe paratrăsnetul neexperimentatului lider liberal. Băsescu știe, pe pielea lui, că în politică nu se cîștigă cu amabilitate și cu jumătăți de măsură. Dacă Tăriceanu pierde ca politician se poate întoarce liniștit la afacerile
Cine cîștigă din meciul Băsescu-Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11445_a_12770]
-
pieptul lor frumos și tînăr gol-goluț, țineau la subraț, ca pe un imens trofeu, Pe aripile vîntului! Aș vrea să pun poliției la dispozițe datele micii mele investigații. Oameni sîntem, nu? Trebuie să ne ajutăm unii pe alții la greu. Scurtînd lista suspecților, se economisește timp, acțiune, bani, energie. Dar n-o să le aruncăm așa, la infinit, pe aripile vîntului. (M. C.) Puțină istorie În luna iulie a acestui an, mai multe ziare bucureștene s-au arătat mirate de o spargere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11488_a_12813]
-
secretul capturării, ținerii în prizonierat și apoi eliberării acelor mari norocoși și mici gazetărași, de atunci încoace celebri deveniți, nu mă stingherește, pot spune cu mâna pe inimă că nu mă trimite la sanatoriu, nici viața nu mi-o va scurta - prin urmare. Gheara care strânge inima acționează pe la alții. Că nici fiica, nici fiul meu, în floarea vârstei astăzi, nu vor avea prilejul de a afla secretul în cauză, peste cincizeci de ani, decât dacă vor da dovada unei longevități
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
vorbind românește prin vocale. Iată un argument decisiv care ne va determina să parcurgem cele cinci decenii până la edificarea cea luminoasă, căci deplină, cu decentă răbdare, credință în duhul neamului și înțelepciunea diriguitorilor. Drept care vom ține regim, ca să nu ne scurtăm sorocul, culcându-ne devreme, ca să nu ne mai răscolească patimile dl. Cristian Tudor Popescu și plinuțul său scutier, la televizor. Ne vom menaja, evitând discuțiile în contradictoriu, emoțiile privind intrarea României în U.E., până nu se risipește aceasta, tari pe
Secretul secretului rămâne secret by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11644_a_12969]
-
bietul cititor trebuie să asude din greu. Mă întreb dacă nu cumva ar fi cazul ca viitoarea carte a lui Constantin Virgil Negoiță să fie un eseu despre aplicațiile matematicii fuzzy în literatură. Cu siguranță, o astfel de carte ar scurta semnificativ drumul cititorilor și al criticii spre înțelegerea și mai buna situare în peisajul literar actual a cărților lui Constantin Virgil Negoiță.
Umanitatea în 60 de pagini by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11692_a_13017]
-
legi. Delirul hazardului e la el acasă. După elogiul "oarbei tâmplări" (casus fortuitus) din Cântul al II-lea, după refuzul unei organizări statale (de fapt, orice formă de ordine îi incomodează pe țiganii lui Budai-Deleanu), după dorința de-a se scurta, administrativ, drumul până la Spăteni, suntem întrucâtva lămuriți. Și amuzați. Mai mult, povestea despre Arghir e întreruptă în chiar momentul enunțării unei noi, intrinseci, reguli: "Ť...Deacă legii șsubl. meaț mele nu te vei supune/ Care eu acuș' de-amărunt ț
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
fără rezerve, Într-o altă temă - cea a umbrei , atât de prolifică În epoca medievală a Europei Occidentale, poemul O umbră, a cărui strofă finală, cu trimitere blagiană, este unicat În literatura noastră. Iat-o : „Pe miriști, / picioarele / s-au scurtat / și trupul Îl duc/ bătrânele boante.// Pe miriști, / pe miriști/ către-o umbră/ neîntâlnită nicicând// Soarele-n spate, / pe miriști, pe miriști, / spre-o umbră”. Expresioniștii austrieci și germani, prin măreția gândirii blagiene, au trecut prin fiorii viziunii poetului născut
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
fi scumpit, iar el ar fi pierdut aproape cinci păhăruțe pe zi. Fu momentul în care îi adresă un gând de recunoștință tătucului său. În fond, ce ar fi făcut cu câteva sticle de votcă în plus: poate ar fi scurtat intervalele dintre păhăruțe, dar asta ar fi însemnat că ar fi micșorat și perioadele de adâncă fericire în care se gândea la viitorul păhăruț. Sau poate ar fi stat mai mult în birt, permițându-și încă un ceas, un ceas
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
dublu nivel. Primul este cel al subiectului ales. Comunismul a conservat mereu o latură ascunsă, explorată de autoare și gustată de cititor. Prin modalități inedite de corporalizare ficțională a unor experiențe biografice nefericite, conținutul ideatic devine convingător. El reușește să scurteze distanța ce desparte ficțiunea de realitate, făcându-l parcă pe cititor să trăiască minciuna ca pe “cel mai nemuritor adevăr” și iluzia ca pe “cea mai consistentă și mai solidă descriere a realului”, așa cum opinează prozatorul și teoreticianul literar M.V.
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
din partea acesteea de a alcătui împreună cu mine programul concertului festiv. Se alcătuieșțte programul, se adună materialul de orchestră necesar și toate păreau a fi puse pe roate. În program figura și Simfonia a XIV a. Păreau... figura!... Dar pentru a scurta o istorie pe cît de lungă tot pe atît de sfîșietoare, voi spune că concertul atît de generos și de frumos proiectat a fost cu cea mai sistematică migăleală asediat, bombardat, torpilat și ... scufundat în oceanul unor pretexte de o
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
în care comuniștii au fost obligați să repete alegerile. Aici, si, desigur, în cadrul general al “REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE DIN MUNȚI”, așa cum de altfel apare numele său la Sighet, împreună cu ultimele haine care i-a fost dat să le mai poarte în scurta să viața. b) Confundarea județului Dâmbovița cu Argeș (localitatea Izvoarele; în 1946 era comună, se află astăzi în componență comunei Voinesti, dar întotdeauna a făcut parte din județul Dâmbovița); c) TRAIAN MARINESCU GEAGU nu a fost „dus cu dubă în
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
mică decât cea a României”, ca stat. Limba română trebuie să fie acasă stăpână, ca singura limbă oficială în Statul Român! Mai ales acum, când unii asudă să subțieze orele de limba română în școlile României, să „înghesuiască” și să „scurteze” istoria, să elimine latina, poate chiar și religia unui popor, primul născut creștin în Europa, prin Apostolul Andrei. Unii, neputincioși guvernanți, mereu împing în față, pentru a se scuza, în nimicnicia, în nemernicia, în micimea lor, Uniunea Europeană, acest șarpe Boa
„Gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi!” [Corola-blog/BlogPost/93983_a_95275]
-
Dan-Bogdan Hanu Înserare cu lup uitarea sau aducerea aminte sînt ca o teacă cu timpul acolo poveștile se tocesc încet dinspre deznodămînt spre început se scurtează și parcă devin mai strîmte se adaptează și ele vremurilor silite să expire mai repede (pentru a nu stîrni alergii?) personajele se împuținează pericolele se îndepărtează așa că îmi voi aminti și apoi voi uita cum mergeam pe strada aceea pe
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
la veterinar. Acolo, are loc următorul dialog suprarealist. Doctorița: Ce s-a întâmplat? A.: A fost lovit de o mașină. Doctorița (după câteva tentative ratate de a face mai ușoară suferința animalului): Nu mai putem face nimic. Doar să-i scurtăm suferința. Sunteți de acord? A.: Dacă nu se poate altfel... (cățelul se chinuia, într-adevăr, nasol). Asistenta (către doctoriță, rugător): Haideți, doamna doctor! Apoi către A.: Doamna doctor nu face decât 7 eutanasieri pe săptămână. Asta e a șaptea. Ați
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
cu bunătatea, de dinainte de-a fi schimbat vreo vorbă cu el chiar. Uite, eu vă zic de doamna Gabi a mea. Doamna Gabi lucrează la un atelier de retuș de pe Academiei. Acum vreo doi ani, tot încercam să-mi scurtez o haină. O fustă, o rochie, ceva de genul ăsta. Mi-o luasem deja în freză la un atelier de retuș din pasajul Vilacrosse, de la niște zgripțuroaice acre și neserioase pe deasupra (genul care te cheamă vineri să-ți ridici obiectul
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]
-
mine, dar, mai cu seamă și în primul rând, am simțit-o. De mine, doamna Gabi s-a îndrăgostit din prima, cum m-am îndrăgostit și eu de ea. Mă duc des în atelierul ei, că mereu am ceva de scurtat, de strâmtat, de modificat în vreun fel. De fiecare dată, ne certăm. Eu cu ea pentru că refuză să-mi ia bani, ea cu mine pentru că nu accept să refuze să-mi ia bani. Uneori trec doar să-i las un
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]
-
demonstrat că nu înțelege nimic, stimularea asta o să fie ultima. Ne termină sigur. Foto: Forbes Guvernul României are o calitate. E consecvent. De fiecare dată când vrea ceva, iese altceva. Când vrea să simplifice lucrurile, le complică. Când vrea să scurteze termene, ele devin mai lungi. Când vrea să facă economii, iese mai scump că înainte. Așadar, oferta asta de ajutor mă sperie teribil. Guvernule, iti promit că dacă nu ne ajuți, o să ieșim mai repede din criză, si o sa dam
Fereşte-ne, Doamne, de ajutorul de stat! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82586_a_83911]
-
vă doresc să trăiți vreodată ce a trait Regele Mihai atunci. Vă cer doar să aveți un dram de respect pentru un om care a trăit timpuri mai crâncene decât domnia voastră și care, într-o clipă de curaj nebunesc, a scurtat cu luni de zile soarta unei conflagrații mondiale, salvând viețile a mii de soldați, inclusiv români. Am citit declarațiile dumneavoastră cu stupoare. Va cunosc furia oarbă și verbul pripit, lipsit de menajamente. Am tot sperat, de când v-am votat, acum
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
candoare, o ezitare - și ce mai ezitare sfioasă de tălmăcire divină marea unduind sub licuriri mîna însemnată de neant, ne pleacă - ne pleacă pînă și pădurea părăsind arborii într-o desfrunzire, iarna pustie de nea nimic nimic nu ne poate scurta drumul înscris Nimic mai adîncă decât durerea de memorie, hiatul iubirii, un gol prelins pînă-n inimă. o inimă nicicînd zărită, în sine o chemare dăruită auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
modelor... ale modelelor de moralitate... ăștia aveau "har"... eu lichidam una-două! Ei erau... eu se pare că abia începusem să fiu, ba nu... deja fusesem... ce nostimadă! Mi-am zis: aripa dreaptă e mai lungă decît cea stîngă. S-o scurtăm nițel, s-o aranjăm din foarfece... Privindu-mă atent în oglindă, mi-am dat seama că acum aripa stîngă e mai lungă decît aripa cea dreaptă. Și am scurtat-o nițel, am tușinat-o... Uitîndu-mă iarăși în oglindă (se aburise
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]