7,237 matches
-
demență, încărcat de toxicitate: „Moartea e un somn lung, un vis nesfîrșit,/ despotică dinspre Lună solia îi vine tăcut;/ - Oh, desnădejdea mea se arunca nebună ca o lance/ în Luna rotundă și înverzită ca fața unui scut.// Rugina lui se scutura peste frunți/ fără elan purtînd din mit antic palori -/ nicicînd atît de alegoric Luna/ n-a otrăvit clanurile ei de feciori!” (Salomeea). Același astru devine ținta derizorie a unei carabine, într-un univers tot mai sălbăticit, dominat de un imbold
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
ibidem). Sau: „Pe dușumele sălta ca o broască inima poetului/ cît o baniță de porumb” (Fapt divers). Sau: „Cu inima de cretă dau îndemn” (Februarie mistic). Sau: „Cum cade noaptea din ram/ nebuni pe alge aleargă fiorii mei de pe piele/ scuturînd scrumbiile rătăcite de bancuri/ unde stau ascunse ca nervii în măsele” (Dresorul de sardele). Sau: „Viorile sunt duse în cazărmi să se culce” (Lumea fără stele). Nu mai puțin imaginea mării stăruitor evocate (ca și Tristan Corbière, Tonegaru era fiu
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]
-
lui de a scrie un poem dada: «Luați un ziar. Și o foarfecă. Alegeți un articol de lungime potrivită pentru poemul dumneavoastră. Decupați-l. Tăiați apoi cu grjă fiecare cuvînt din articol și puneți-le pe toate într-o pungă. Scuturați-o ușor. Scoateți apoi tăieturile din ziar una cîte una. Copiați conștiincios, în ordine...» Ce succes! Prietenii l-au purtat pe Tzara în triumf și au început să circule cele mai absurde zvonuri despre adevărata sa identitate... Alberto Savinio, care
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Am văzut mult. Noaptea nu dorm. Se face unu, se face două... trei... patru... Stau în fotoliu și mă gândesc. Stau, și, de atât trecut, rămân cu ochii deschiși. Somnul. * La plecare, CEI NOUĂ ZECI ȘI PATRU DE ANI îmi scutură viguros mâna, cu amândouă mâinile având aspectul unor căngi cărora nu le scapă nimic. În timp ce pletele albe îi cad în părți peste fața cu ochi încă poznași, ca ai unui student, la conservator, într-un rol de compoziție.
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
la un biet șoricel. Directorul mă recomandă: „Excelență, despre dumnealui v-a vorbit domnul Vlahuță...” Leu se mai îmblânzi: „Unde funcționezi?” La Răducăneni, în Fălciu, excelență”. Ministrul a rămas îngândurat. S-a lăsat pe spate în fotoliul ministerial, și-a scuturat coama de leu și, cu ochii pe jumătate închiși, a privit visător tavanul, ca și cum ar fi contemplat cerul. Eu mă gândeam: „Probabil că de acest târgușor îl leagă o amintire foarte plăcută.” Și, într-adevăr, după această lungă reculegere, oratorul
Fără șase 1OO (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13530_a_14855]
-
caiet de matematică nescris: «cochilie, s.f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini etc.». Creionul zăbovește în aer; nu înțelege pe deplin. Mai citește odată ce a scris. Scutură din cap. Ceva nu merge” (p. 44) Les incertitudes du language, ar putea comenta Jean Paulhan aceste rînduri care fac cît un eseu despre relația scriitor-cititor, limbajul metaforic și, eventual, criza lecturii. Cu dicționarul într-o mînă și romanul lui
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
astupăm urechile și inhalăm cuvinte îmbibate cu urină/ în pauză ne frecăm hainele de pereți/ ne ducem pe la majorate «vai, cu ce parfum te-ai dat?»/ «nu, nu e dior?» bărbații se oferă să ne țină paltoanele/ le perie le scutură le mângâie/ ca să ne simtă prezența chircită prin buzunare/ nimănui nu-i trece prin cap că sunt niște oameni/ sunt oamenii-haine omul pus peste om să-i țină de cald/ lipit de spinare prins în bolduri/ nici mai lung nici
Post - Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13557_a_14882]
-
lumină. Parcurg luminându-mă această secvență de Autoportret și, în afară de o mică modificare cu efect vizibil bun, am lăsat totul la voia inspirată a autorului: „Întorc timpul spre mine./ Îmi văd scaii,/ șura cu fân/ ici-colo înverzit,/ cât să se scuture moartea/ care mă trage în toate părțile.// Deșertul e linia care-mi desparte/ cerul de pământ.” Din Palimpsest, doar trei din cele opt versuri sunt importante: „Acum nopțile sunt mai lungi decât zilele./ Îmi număr în liniște stelele./ Vâslesc pe
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
Vâslesc pe apa dintre două gânduri.” Transcriu în continuare, cu foarte mici amendări, cu atente propuneri de îmbunătățire a topicii ș.a., câteva din poemele lăsate la redacție. Adaug totodată mulțumiri pentru florile-soarelui aduse în dar, pentru aura lor de polen scuturat pe birou. Speranța că ne vom revedea, după externare, cu sănătate răsfoind și citind numerele de revistă apărute în răstimp și păstrate pentru autor. Solstițiu mi se pare impecabil: „În cele din urmă am cedat,/ am lăsat resemnarea să-și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
melodramă, fără o preocupare specială pentru formă, urmând însă cu încredere modelele dramaturgiei interbelice. Multe și variate motive, așadar, pentru a figura în Dicționar Poate, totuși, luptă pentru el împrejurarea că, de la un moment dat, "A. B. a încercat să scuture praful stalinist de pe paginile sale, revenind la temele favorite ale teatrului bulevardier. Traiect care "depășește valoarea de conjectură, mai ales că a făcut posibilă existența comediei satirice într-o epocă a elogiului necondiționat. Să mai adăugăm că, pe patul morții
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
de gală: "S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un copil/ Lui îi plăcea stilul aripei/ Mai mult decît lutul umil.// Lui nu-i plăcea viața cu glugă/ Cu lacrima pînă-n mormînt/ Veneau rar slugile să-l scuture/ De păsăret și de pămînt.// Dar păsările îl iubeau / Ele sunt crucile de sus/ Numai pămîntul nu se clintea/ Din somnu-i greu sedus.// Venise șarpele descolăcindu-se/ Din Biblie din Palimpsest/ Și i se-ncolăcea pe trunchi/ Ca să devină mai
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
nimicului, atunci cum va fi când inima va zburda de fericire, când fiind în centrul lumii, în spectacolul ei cu împliniri pe toată linia? Vorba dvs., „când ești tumult de ape/ dar vorba nu te-ncape,/ iar când toamna își scutură/ vânturi pustii/ albit te trezești scriind poezii..." Universul pe care ni-l propuneți în zeci de variante de romanță, cu duioșii și nostalgii care nu mai mișcă jucăreaua minții și nu mai au asupra auditoriului efectul pe care-l avea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
să se adăpostească de arșița dogorîtoare a soarelui în umbra umedă a uneia din nările ei; și cu greu ai fi putut hotărî care dintre amîndouă erau mai iscusite în strategie, musca sau Pisicuța? Căci, dacă Pisicuța își apăra nasul, scuturînd din cap în toate părțile, musca, nu mai puțin, cu o preciziune vrednică de cea mai desăvîrșită balistică, ochea și prindea nasul Pisicuței din zbor și se înfunda, cu iuțeala unei săgeți, în adîncul uneia din nările ei; Pisicuța sorbea
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
o vreme, musca își schimbă planul de atac și începu să bată în prățile mai slabe ale citadelei, ca și cum, adică, Pisicuța n-ar fi avut nici picioare, nici coadă, nici dinți și, mai cu seamă, darul neprețuit de a-și scutura cu atîta putere pielea spatelor sale, încît geniul strategic al tuturor muștelor universului la un loc ar fi rămas neputincios..." Comicul alunecă uneori spre grotesc, de exemplu în portretele celor două femei, mamă și fiică, una cu mustăți și ghebă
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
copii mutilați femei în haine de cauciuc/ fetițe de opt ani cu chiloții rupți/ execuții cu public în arabia saudită/ și tu mai ai curaj să îmi spui/ că ești aproapele meu/ că nu trebuie să mă strivești/ să te scuturi de mine cu toate puterile/ te provoc pipăie-mi cearcănele/ atinge-mă și iubește-mă/ hai iubește-mă". Un poem atrage totuși atenția asupra a ceea ce s-ar putea numi o structurare "arhetipală" a imaginii subiectului, abia sugerată dar nu
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
de cuvinte prohibite și trebuie să o spunem nu în cele mai fericite contexte. După ce descrie cu lux de amănunte nu fără rafinament misterul primei întîlniri amoroase cu ființa iubită ( "Încercam să o ating și eu cu mîinile, dar se scutura, se ferea ușor, deși cu o anume precipitare. Și-a scos singură costumul de baie (...). Printre firele negre și lucioase îi vedeam buzele mari de culoare roz spre cenușiu, printre care se întrevedea rozul pur și simplu exploziv al celor
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
întoarcem la istorie, cea care, singura, oferă răspunsuri la toate. Încă mai adânc în timp, cum procedau oamenii zorilor civilizației cu uzații și ruginiții lor veterani? Nu-i cățărau ei din ram în ram, în vârful unor mlădioși arbori seculari, scuturându-i, apoi, cu energie? Iar unde copaci nu creșteau, triburi de oameni ai ghețurilor, nu-și aduceau edentatele babe care, oricum, nu mai puteau mușca din halca de morsă, la margini de zare, spre a fi păpate de ursul polar
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
adevărat Cuvintele Domnului. Închise cartea și privi în jur, să vadă dacă era destul de curat. Cărțile și hîrtiile lui Chanu erau vîrîte sub masă. Trebuia să le mute, ca doctorul Azad să aibă loc pentru picioare. Carpetele pe care le scuturase mai devreme pe fereastră și le bătuse cu o lingură de lemn trebuiau puse înapoi pe jos. Erau trei carpete: cu model roșu și portocaliu, verde și violet, maro și albastru. Covorul era galben cu un model de frunze verzi
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
răspunsul invitaților săi, vecinului de bloc, care noaptea târziu sau dimineața devreme simte nevoia să își găurească pereții, pensionarei cumsecade de la cinci, care gătește cu ușa deschisă pentru ca întreaga scară să se bucure olfactiv de meniul zilei și care își scutură cu seninătate fața de masă în capul trecătorilor, iubitorului de manele de la parter care, plin de generozitate, oferă gratuit întregului cvartal tânguirile lugubre ale lui Florin Salam și Vali Vijelie, șoferului de autobuz care te lasă să alergi duoăzeci de
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
dintre noi, cadență ce împrumută muzicii lui Hurel gestul apologetic, tranșant, deosebit de nervos, dispus în straturi tari, bolovanoase. Frazele sunt scurte, incisive, dense în evenimente, ca niște ciorchini de plumb ce atĺrnă pe tastaturile pianului și vibrafonului, și care se scutură în poala crotalelor, gongurilor thailandeze, cow-bells-urilor ori a tamburelor de lemn. Totul aduce cu un ritual în care sunt abandonate referințele și formalizările pentru a se deschide larg poarta subiectivității și spontaneității. Despre muzica lui Hurel, Grisey însuși spunea că
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
apropii obrazul, înfășurîndu-l. Crinii albi, cu polenul răvășit pe sălbioarele de frunze se abat în buchete despicate. Mă dor degetele, fiindcă n-am îngăduiala să le înmoi, să-mi mînjesc palmele, să le frec. Dalii, pretutindeni dalii. Aceeași înecare voluptoasă scutură lalelele. Bujorii, stînjeneii mă orbesc în roz, în violet. Pentru mine zugrăvesc tabloul cu flori. Alături sînt stufurile de lemn cîinesc și stufurile de liliac alb, de liliac albastru. Sus, trandafirii, sub boltă." O suavitate carnivoră își poartă amenințarea prin
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
Acel "hai să ne batem" pe care i-l aruncă, din senin, unui fost coleg pe care-l supărase, pesemne, cu spuse în doi peri, e un jind după forța vitală care-l apucă, din cînd în cînd, și-l scutură, pe el, păpușa, altfel, bleagă. În el se acumulează, cu fiecare pedalare înapoi, o cantitate tot mai mare de minus-viață. Un personaj pe o singură axă, fără memoria scării, sau măcar a ferestrei, păstrînd doar conturul încăperii. Izolat și trăitor
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
ce-are a face una cu alta? Păi are, că generația, în căutarea, mai mult sau mai puțin ipocrită - și nu BBC trebuie să arunce piatra... - a locului în sistem, e plină de moraliști de serviciu. Care, de obicei, nu scutură valorile consacrate, fiindcă poate fi ori ineficient (de exemplu, sînt deja în Universitate, și-atunci nu te mai legi de ei decît selectiv, pentru neelegante reglări de conturi), ori periculos. În schimb, pe principiul "să facem curat la noi în
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
taxă pentru locurile VIP, adică cu vedere mai bună și alte condiții în plus față de restul, prețul fiind de 20 RON. Artistul va interpreta piesele care l-au făcut cunoscut precum: “Femei, femei”, “A fost odată”, “Imnul bețivilor”, “ Când te scuturi de zăpadă”, “Paraschiva”, “Gore din Chitila”‘ ” M-am dus să tai un copac”, “Ce frumoasă ești” și multe alte piese de pe albumele mai vechi și mai noi. Citește tot... Elenă Gheorghe LIVE @ Verve Caffe, 8 iulie Vineri 8 iulie, Verve
Iasi 4u - Pagina 2 [Corola-blog/BlogPost/94712_a_96004]
-
sacîzul pe arcușul pierdut într-o zi pe la prînz cînd noaptea deja trecuse - nu mai era nimeni, sterp ca un uger de vacă în mîna unui bulgar scos la mezat pe cînd secolele își puneau țigările în cruciș, fumau, își scuturau scrumul în același văzduh respirat de nimeni ca și cum nimănui i s-ar cuveni totul, nimănui nimicul - și pînă la urmă, la masa lor, nimeni; un film din care curgea realitatea ca sperma pe fața unei femei fugite de acasă ca
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]