432 matches
-
de la inspiratul sau mentor, Ramiro Ortiz, dinspre cercul vestitei publicații florentine "La Voce" (interferente subtile cu "impresionismul" analitic ilustrat admirabil de un Renato Serra). cineva i-a pus ștampila divinul și, în realitate, l-a expediat în țarcul unui clișeu searbăd, gongoric. Vorbele mari au instituit gratuități de parada, de natură să obtureze perspectiva și accesul spre imensul travaliu călinescian. Anii dedicați de el descifrării tenace a lui Eminescu echivalează cu o răscruce în însuși felul criticului de a se așeza
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
loc, care sînt profund și insuportabil altfel decît le-am dori, si, mai grav, decît ne-am închipuit că ar putea fi ele. Deziluzie, sau rătăcire din ordinea stabilită de Dumnezeu, în orice caz ceva ce face totul în jur searbăd. Pe călugăr, akedia îl cuprinde, după avva Evagrie, pe la ceasul al patrulea al amiezii, cînd timpul începe să se dilate amețitor, amenințînd să nu se mai sfîrșească vreodată (e foarte sugestiv cuvîntul german pentru plictiseală, Langeweile, timp îndelungat,prea îndelungat
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
Dar acesta a intrat singur în legenda pe care ne mulțumim a o consemna. Comentariul dedicat literaturii, lipsit de puterea admirației așternut exclusiv cu un condei "pozitiv", în care nu se-ncîlcește niciodată un fir din lumina imaginii fabuloase, e incomplet, searbăd, uscat. Nici E. Lovinescu, care notifica "degetul de lumină" al lui T. Maiorescu, nici G. Călinescu care-i înregistra cu ajutorul unui alfabet mitologic pe o seamă de însemnați contemporani, nu se abăteau de la regula scriiturii în care, alături de corzile polemice
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
de a creiona un peisaj urban gri. Mocirla, cheagurile de sânge, proximitatea viețuitoarelor parazite, devenite atât de familiare, încât împrumută ceva din personalitatea titularului, împlinesc spațiul său domestic. Pantelimon 113: "cineva, [...] ar putea crede că aici lumina e atât de searbădă încât bulevardul nu mai e locuit de mult. [...] dar, pe neașteptate, ies și traversează strada grupuri de șobolani, aproape umani. [...] când vin în vizită, își scot pălăria și beau cu măsură. bat grijulii la ușă când unul de-al nostru
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
inspiră nu în felul sterp al actelor epigonice, ci în reacțiile pe cît cu putință personalizate, în raport cu circumstanțele schimbate mereu ale vieții literare, cu obiectul primenit pe care ni-l oferă ea. Nu e vorba de mimetism, de o subordonare searbădă, lipsită de orizont, față de o mare personalitate, ci de continuarea direcției sale, o direcție cu atît mai importantă cu cît e mai generoasă, permițînd și chiar stimulînd diferențierile individuale, adaptarea cea mai lejeră la imprevizibilul dezvoltării domeniului creator de care
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
de pildă, o schimbare de perspectivă în interpretarea etimologică: la țap (Tomul XII, partea 1, Litera Ț, 1994), sau la vatră (1997) explicația e tranșantă: "cuvînt de origine traco-dacă. Cf. alb. (...)." Volumele anterioare optau, prudent - a se vedea mazăre, mînz, searbăd - pentru o simplă trimitere, cu confer, la albaneză (strategie păstrată și de DEX); în seria veche (v. barză, brad), albaneza era pur și simplu indicată ca sursă a cuvîntului. Prima parte a tomului XIII (V - veni) cuprinde, păstrînd tradiția dicționarului-tezaur
Ultimele litere ale alfabetului... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16373_a_17698]
-
Zimbolici, stă într-un vechi palat netulburat de inovații, care se transformă însă de îndată ce postelnicul se însoară cu demoazela Agăpița, suflet al vremurilor noi, chiar dacă nu citește romanțuri sau "povești a lui Hoffmann ce te umple de fiori la lumina searbădă a lampei", nu cântă Beethoven la pian și nici nu scrie versuri în stilul lui Victor Hugo. în schimb, Agăpița "iubește frumusețile naturei", și, "privindu-și florile, citește pe Émile a lui Rousseau". în primul paragraf din Émile, Rousseau numea
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
cu referire specială la Sfântul Grigorie de Nyssa..., p. 28. Norme de redactare Pentru Sfântul Grigorie, în opera In Canticum canticorum, cuvântul „miresme” - „mirodenii” ține locul excelențelor - sau, am putea spune, al „virtuților” - ființelor umane. Lucrurile care conferă picanterie tocăniței serbede a existenței umane sunt „înțelepciunea, temperanța, dreptatea, curajul, prudența și celelalte aidoma; și fiecare individ își asumă o altă mireasmă pe măsură ce este atins de [aceste mirodenii] conform puterii și alegerii sale”48. Aceste calități care condimentează viața umană nu pot
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ai avut casă în Queens, în Manhattan sau în București. Visăm o bună parte din viață să trăim în poezie, dar, inevitabil, ajungem să recunoaștem pînă la urmă că existența noastră se transformă, pe zi ce trece, într-o proză searbădă. La cîțiva ani după stabilirea sa în Statele Unite ale Americii, poeta Carmen Firan își redirecționează cariera literară prin publicarea volumului său de debut în proză, Caloriferistul și nevasta hermeneutului. Este o carte introspectivă, a crizelor care tulbură viața cuplului, transformînd
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
ținând tira cu mine, căci el cunoștea toată tărășenia. E Român oricum. Jupânul e român? Vai moșule ce ocară. El e lup, strigoi sau fiară Dar numai Român nu este că mult mai Român sunt eu. Nu căta că este searbăd și pârlit obrazul meu Că și pâinea de secară, este neagră, dar hrănește. Că nici noaptea nu e albă, dar pământul odihnește. Și-apoi moșule mai află că eu nu sunt orișicum. Măiculița fu Româncă. Moldoveancă? Se-nțelege. Ce-aud
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
comerț”. Întru totul și pentru toți era o adevărată magie. Asemenea tuturor, și bietul Schmitz îi resimțea forța și magia; așa că a urcat treptele austerului edificiu simțind zvîcnirile puternice ale inimii. Era așteptat. L-au poftit imediat într-o cămăruță searbădă, nearanjată, ce aducea mai mult a debara decît a birou. Acolo, înăuntru, ce săracăcioasă îi apărea Anglia! După cîteva momente s-a prezentat un tînăr îmbrăcat civil ce l-a poftit să ia loc pe singurul scaun disponibil. Ofițerul s-
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]
-
minore în insignifianța lor încît nu le poți atinge fără să te molipsești de un iz de josime. Norocul Mădălinei Diaconu e că, fiind prea cultă spre a se lăsa atrasă de detalii pe cît de exotice, pe atît de serbede sub unghi speculativ, nu cade în morbul pestriț al eseisticii facile. Un simptom al crizei prin care trece filosofia este extravaganța de nișă a subiectelor abordate, autorii aplecîndu-se asupra unor teme despre care un Kant s-ar fi rușinat să
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
doar trupul are nevoie de „hrană”, după cum spuneam mai devreme, ci și sufletul, iubirea fiind cea mai accesibilă în acest sens... Cred că oamenii cei mai săraci din lume sunt cei care nu pot iubi, pentru că viața fără iubire e searbădă și tristă, sufletul rămânând incomplet, suferind, infirm... Sper, în final, ca iubitorii de poezie să se regăsească în versurile mele și să se împlinească prin ele, fiindcă dragostea, iar alături de ea, suferința și moartea fizică fac parte din tabloul vieții
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
ar avea motive să fie pedant ca un păun, nu se pot reduce la ideea că ar fi un veston prea larg pentru el! Un pictor maestru nu vede într-o miriște doar o tavă de fân sub un clopot searbăd de cer, ci zărește roua ce lăcuiește și-nviorează iarba, florile, care nici într-o vază de aur n-ar putea fi regine cum sunt în câmpie, păsările în armonie delicată cu fâșiile orizontului, cu valsul ierbii în brațele vântului
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
cu Timpul, învestită, pare-se, cu valențe fizice de Titan, dar și cu virtuți metafizice de Luceafăr, mistuită mereu, neîncetat, zi de zi, clipă de clipă pe rugul Iubirii - rug căruia nu i-a îngăduit să o metamorfozeze într-o searbădă, palidă cenușă, ci, dimpotrivă, ea a fost cea care a ars rugul, printr-o flacără cu mult mai puternică, flacăra Pasiunii întru om și Dumnezeire, urcată până la treapta supremă: Amor intellectualis Dei, Iubirea Spirituală, de Dumnezeu, Cel în Trinitate întrupat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93615_a_94907]
-
2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Se luptă gură, amorțind Și mintea-n resemnări, băltind; Nimic să sper, nimic să știu - Să reclădesc tot în pustiu. Mai bate vântul pe cuvinte Și cade brumă celor sfinte Pe scrisul searbăd, fără rost, Ținându-te bătrân și prost; Când preaslăvim limbaj de lemn, Ușor, ușor, parcă mă-ndemn Să bat cinci cuie în sicriu, Unde să dorm, fără să știu Nici cât de goală este cartea, În care lupii își țin
ARS MURIENDI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382228_a_383557]
-
am confirmat doar că opțiunea mea fusese conștientă. Acum, cu prilejul acestor relecturi autocritice, nu voi ezita să mă dau în vileag de îndată ce aș cădea peste vreun "compromis" uitat cu ideologia comunistă. (Am și pus mâna pe unul, mic și searbăd, în "Existența pe aripi": "alte durate lansează/ necontenit dialectica".) Din pricina Clepsidrei, am avut de suferit nu puține contrarietăți... Împreună cu Mircea Ciobanu, m-am afundat într-o operație riscantă: aceea de a scoate tot ce ne părea, mie și lui, superfluu
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
în anii 60 la New York, Lady V. duce cu ea cititorul în ambianța anilor 1870, Whistler și Gautier devenind personaje. Raportul dintre viață și artă este surprins prin aventura spiritului peregrin aflat în căutarea propriei identități (existența intimă fiind una searbădă și neînțeleasă) care se petrece într-un decor estetizat, în care transparența și opacitatea, inefabilul și greutatea formează o unitate inedită, într-o viziune fantastică plină de poezie și senzualitate. Cadre enigmatice, decoruri fascinante, însuflețite de culoare, arome și muzică
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
ore de repetiție, dispare. Discrepanța este cu atît mai dramatică cu cît luăm în seama și ceea ce spune: căci, scos din matca replicilor învățate și desprins de tiparul psihologic al personajelor cu care s-a identificat, limba lui cade. Devine searbădă și ineptă, precum pasta răstită pe care o auzim pe stradă. Pe scurt, scos din convenția teatrului, un actor nu se poate reprezenta pe sine cu aceeași pregnanță cu care se prezintă pe scenă. El încetează să mai fie o
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
sfântă efegie/ Cu împăratul Constantin.// Eu te cunosc de mult... În parcul/ Cu-alei de clematite pale,/ Ce mor în tonuri indecise - / În parcul de'ntâlniri fatale - / ți-ai distilat în flori privirea,/ În clipa când plângeŕ iubirea/ Pe-aripa searbădelor vise.// Eu te cunosc de mult... Parfumul/ Evaporat în nopți cu stele,/ Când îți desfac potirul, crinii - / L-ai presărat printre dantele/ și-ai adunat în ele - aroma:/ Ca'mpărătesele din Roma,/ Sculptate'n aur de Cellini...// Eu te cunosc
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
generații apte să trăiască exponențial în condițiile sufocante ale epocii. Romanul Prins, chiar citit la rece, deține suficiente elemente de parabolă politică: mașina neagră a Securității, plutonul de execuție, Inginerul ca personaj simbol al unei generații, boala ca ideologie, festivismul searbăd al manifestației de la 1 Mai. Situarea romanelor într-un mod polemic față de soluțiile spirituale și ideologice (v. mimetismul literar oficial) se produce prin respirația și tensiunea inoculată de celulele în degringoladă unui organism individual/social. Romanul Prins este o frumoasă
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
să trăiesc liber La telefon: Hélčne! Voce tristă, lipsită de speranță. Ce departe este de mine! O iubire moartă pe care nu credeam s-o văd murind vreodată. Dar a apărut Emma și toată viața mea dinainte mi se pare searbădă. O sun: mobilul ei rămâne mut! Mi-a spus: "La ora 10,30, la Contigné." Până atunci va fi o veșnicie, și mi se face teamă. Pe 10 septembrie, am operația de cataractă. Dacă nu m-aș trezi din anestezie
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
Trenul literaturii Europa 2000, alții, ca Brina Svit, sunt prizonierii unei baronese cam excentrice, patronând, în Toscana, o colivie cu scriitori, găzduiți contra 500 de cuvinte pe zi. În fine, unii sunt universitari, având de înfruntat, în campusurile gazdă, prelegeri serbede despre sistemele ratate, de găsit pe meleagurile estice de unde vin. În totul, călătoriile sunt aseptice, sub clopot de sticlă. Deși, altminteri, profesioniști ai detaliilor, scriitorii nu văd mai nimic din realitatea țărilor pe care le străbat. Un program aranjat atent
Scriitorul global by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3905_a_5230]
-
stîrnindu-i imaginația și încurajîndu- l să atingă acea treaptă de înțelegere potrivit căreia „lumea nu e altceva decît reprezentarea mea“. Din acest moment, viața capătă alt înțeles chiar și pentru spiritul mediocru. Mai mult, în comparație cu istoria, care e o disciplină searbădă menită a consemna fenomene efemere, poezia surprinde ființa omului în universalitatea ei. Ce e perisabil ține de istorie, ce e imuabil ține de poezie. Dacă ai citit Herodot sau Tacitus, alte lecturi istorice sunt oțioase, căci știi deja cum va
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
face, ca preopinenții săi din epocă și de azi, propagandă. Studiile și articolele sale reacționează, desigur, la contextul de care vorbeam, dar nu exagerările și deformările tracomane constituie factorul declanșator al cercetărilor sale. Studiile clasice nu sunt, pentru el, o searbădă disciplină academică, de frecventat doar din rațiuni universitare, ci un crez și, totodată, un nutriment spiritual. Asta explică, probabil, popularitatea sa printre studenți - atestată de mărturiile unor iluștri colegi, ca Mircea Eliade -, ca și în viața literară, în ciuda faptului că
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]