420 matches
-
răspund: l-am risipit în patimipe drumul meu timid câtre apus.Mi-au mai rămas: o lacrimă de piatră,un trist cuvânt pe care nu l-am spus,un boț de lut să-mi fie mâine trupul,un suflet mai secat ca o fântână,o mare-mbrățișând la țărm nisipul... X. LUCEAFĂR PENTRU NEMURIRE, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. La mijloc de Ianuar, sub clar de lună, când bucium alb răsună-n Ipotești, din noaptea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
mă întorc”. ...Și a rămas. După o dispariție de o zi, poliția l-a găsit fără viață pe undeva, într-un desiș, pe Guadalupe River. Probabil și-a luat viața, în ambianța exotică a vegetației exuberante de pe malul râului aproape secat. Ne-am întâlnit cu Ema, care ne-a spus chestiile astea. De data asta se grăbea, căci după ceremonia funerară trebuia să prindă avionul, pentru a se încadra în termene și legi. De atunci căutăm, seara, mereu alte locuri de
„HAYWARD FAULT”. In: Editura Destine Literare by Erwin Lucian Bureriu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_203]
-
de lângă casa familiei Mustață, aflat sub niște nuci bătrâni, o scenă idilică, cu parfum de epocă: ascunse de soarele nemilos, strânse unele în altele, porci, oi și găini. Drumul trece de mai multe ori peste pârâu. Ici-colo, în albia aproape secată, zace tăvălit la soare câte-un porc. Toți din aceeași rasă, de Bazna. Rar de tot se arată câte-o femeie. În fața unei case, două autoturisme cu numere de Timiș. Parcă rătăcite în timp. Ajungem la Izvorul Brusnicel. Aici oprește
Agenda2004-35-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282804_a_284133]
-
difuza și către arhiva sistematizata, el a ajuns astăzi un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează atît cercetarea docta cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secata, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, fosgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar, promisiunea literară a
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
-le de rococo. "Vechea grădină" devine la Eichendorff deopotrivă obiect al nostalgiei, ca orice lucru apus, și întruchiparea monotoniei - semn al vieții sufocate, îngrădite de reguli artificiale. Cele mai multe descrieri sunt ale grădinii pustii, cu statui în parte sfărâmate, cu bazine secate - sporire a impresiei de absență a vieții. Or, unde nu e viață, nu e nici poezie: Când a ajuns la modă filosofia matematică, codrul cel liber al poeților a fost îndată tuns, transformându-se într-o ciudată grădină în stil
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
de surse alternative de curent? De ce nu s-au construit centrale atomice, în loc să se arunce banii cu sacul în Valea Jiului, pentru a-i transforma pe mineri într-o armată privată a F.S.N.-ului? Nu e, oare, o răzbunare a râurilor secate faptul că tocmai în parohia lui Miron Cozma oamenii au ajuns astăzi să moară de sete?! Că e și destul circ în brusca îngrijorare pogorâtă pe chipurile altminteri zâmbitoare ale guvernanților, n-am nici un dubiu. Când eu văd pe geam
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
să tot stai și unde știi că o să te simți bine. E înconjurată de o curte plină de verdeață, din pomi se puteau "fura" deja pere și prune, după cum ne îndemna Lyggia, iar dincolo de gard fusese cândva un lac, acum secat. Lyggia continua să vină aici, vara, ca înainte. Curând după întoarcerea la București s-a mutat de pe Aviator Petre Crețu, în zona în care, în tinerețe, locuise împreună cu Gellu. Pe strada Paul Greceanu, bloc 20 A, etajul I Nu uita
Amintiri cu Lyggia Naum by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11910_a_13235]
-
de sable / viperele dorm în temple verzi/ stropi rostogolindu-se pe dale// în căușul palmei cascade asfințesc". Din elementele unei ambianțe terne țîșnesc feerii geometrizante: "case căpițe garduri molizi/ un păienjeniș de linii/ dezvăluie savante geometrii// cărări ca niște albii secate// petele de zăpadă joacă rolul/ zonelor de vid/ din peisajele chinezești". Chenarul absenței se umple de eflorescențe ivite intempestiv: "absența ta e plină/ de flori de munte și de flori de grădină/ și de imagini alb-negru și color/ ale chipului
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
Tălpilor le-aș da cărări presărate cu sulfina, gândului trecut prin vama, doar lumini și nicio vină. Peste răni aș pune mir dintr-o lacrima de tei, dimineața unei clipe mult prea repede ne-o ei... Iar fântânii ce-i secata i-aș udă buza uscată, cumpănă deasupra vremii să nu scârțâie vreodată...! foto sursă internet Camelia Cristea Referință Bibliografica: Cumpănă / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia
CUMPĂNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382696_a_384025]
-
ceea ce astăzi am putea numi vegani. Motive pentru aceasta ar fi destule: pământul a fost pustiit de neamul lui Cain care a dezvoltată o misterioasă eră industrială - vedem un fel de primitive instalații de foraj -, pădurile rase, iarba arsă, apele secate, totul fiind deșertificat. Prin urmare, sursele de hrană sunt tot mai puține, iar un animal hăituit, rănit își găsește o ultimă alinare înaintea morții în brațele lui Noe care-i pedepsește pe vânători și arde cadavrul canideului cu respectul cuvenit
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
acesta sugerîndu-l pe cel metafizic). Avem a face cu o evaziune, fie și la un plural ce indică trudnica-i înfăptuire: "ah acele evaziuni obscure / imagini putrezite / decupate dintr-o magică zare / de dincolo de ziduri plesnite / de șanțuri cu apă secată" (ibidem). Sumbru prinț, "exilat din cetate / tîlhar lasciv de-asfalt și de ruine / alungat în hățiș de arini"(ibidem), poetul e, firește, un eșantion al unei crize ontologice, dar și al uneia legate de ambianță, de momentul și locul ce
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
respire mărunt toată viața// profetul respiră adânc în timp ce stă ghemuit cu niște brațe de sârmă/ aproape de o inimă mare/ mare de tot"; odihnă: "cămașa lui e atât de aspră că nici nu există/ realmente/ o spală senin într-un râu secat bine/ îngenunchiat// ziua/ sârma care trece prin carnea lui/ e/ mereu o minune/ aproape de finalizare/ mereu se ridică pe șira spinării/ undeva// oricum poporul/ ca o piele de care nu știe/ crapă/ ca o sursă așa că vrea undeva unde să
Actualitatea by Carol Daniel () [Corola-journal/Journalistic/8273_a_9598]
-
redus la pură fantasmagorie poetică: "pruncul cu ochii mari / spre / copacul tînăr / rădăcina privește prin / frunze // și numai ce coroana-l / îmbrățișează / cu crucile // bătrîn cernit / sub secunde / cu firul tăiat". Ori: "apele cerului / înghit / ceafa de calcar / din brădetul secat // grunzul / adormit în marea / de iască / plutește ca o / închipuire de spaimă // și trec printre brazi / inexistenți / fulgeri fugari // și ceva nu se poate / ceva nu se poate / chiar într-atît" (Rîul plecat). Paradiziace reflexe plutesc în emulsia de corespondențe rustice
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
câteva luni, când Lacul Tei era încă secat, mergând pe mal, pe partea dinspre linia tramvaiului 16 și 36, am intrat pe un teren pustiu, un teren viran. Am parcurs o distanță de aproximativ 30 de metri. Pe fundul lacului secat, era un rottweiler mort cu urme de mușcături. S-a mai întâmplat ca trecând prin zonă să mai văd așa ceva. La aproximativ 50 de metri mi-a fost atrasă atenția de o imagine sumbră, doi pitbulli, parțial arși. Am fost
Au fost câini de luptă în Parcul Tei. Mărturie FOTO și VIDEO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/70799_a_72124]
-
Și, fără a urmări să realizeze ceva anume, deșiră a doua zi tot ce a lucrat până atunci. De o ilustră inutilitate este ritualul schimbării gărzii pe podul de lemn din fața catedralei din port. Ridicată peste ,,un fir de apă - secat acum", amplasată ,,cu un capăt în mlaștini", construcția e departe de a reprezenta un punct strategic demn de importanța care i se dă. Pentru Caius, om al locului, orașul înseamnă masa cu oglinzi și, implicit proprietarul acesteia - Ion Popescu, cu
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
incluse în secțiunea Din ,,Memoriile unui om tânăr" și în Dropia. Moara este considerată un spațiu misterios cu personaje reale. Din ea au rămas doar ,,niște râpi și niște dâmburi pe o întinsă porțiune de pământ", pe coasta unei albii secate. Lângă ruinele lăcașului creștea un plop uscat în care vara apăreau maci roșii (semne lăsate vreunui iubit de morărița ,,furată mereu de neastâmpăr și de un fel de dragoste zburătoare"). Nimeni nu a uitat povestea morarului îndrăgostit, care nu a
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
El îi turnase în vene tifosul Africii, pulberea de aur a stepelor, tăcerea răscoaptă a platourilor de rocă. El îi arătase prima oară Magrebul pe o hartă a hotelului în care stătea și îi vorbise de golf și de albiile secate ale deșertului, de palatele din Maroc și de ferigile roșii ale Algerului, de bordelul Cartaginei și de Dougga, până când simți că se-ndrăgostește vorbind de dragostea pe care i-o transmitea și îi spuse: Dacă rămâi, poți să vezi toate
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
de ape, colinele lin ondulate, râpele și umeri dealurilor împingându-se în piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de argint izbită de muchia cerului încărcat de strălucirile lui metalice după care, pământurile, respirând domolite, prin fânețele, grâiele, făgașele de ape secate, ogoarele de trifoi, floarea-soarelui și cartofi, arzând ninse sub lună, curgeau, înecate-n lunci grase, pe malul Siretului. Totul mișuna de exodul mărunt al lighioanelor și vietăților adunate în turme nesfârșite să-și găsească sfârșitul pe drumul pierzaniei. O pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oameni ori de câte ori se ivea prilejul.Asculta păsul tuturor, ca un Înțelept ce era, făcând fapte bune una după alta.Ajuta văduvele dându-le câte un bănuț de argint, copiilor orfani le da câte un colăcel, punea apă În fântânile aproape secate, scotea animalele căzute În râpă, logodea fetele cu feciori vrednici și harnici, mângâia bătrânii neputincioși.Și câte și mai câte nu făcea moș Nicoară. Ba, el certa Soarele și-l păzea când acesta vroia să se ascundă după nori, lipsind
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
difuză și către arhiva sistematizată, el a ajuns astăzi un factor dinamic al vieții culturale românești, un laborator în care se realizează atît cercetarea doctă, cît și maieutica subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secată, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, foșgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar, promisiunea literară a
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
durerea stranie a Generălesei. Strivită de personalitatea soțului, a prejudecățiilor, a celor ce se fac și a celor ce nu se cuvin. Ce zîmbet amar, ce revoltă demult înăbușită printre cutele rochiei! Doar focul din păr strigă clișeul acestei vieți secate de sevă. Un rol interpretat desăvîrșit de Peter Hilda. Scriitorul lui Dimeny este o alcătuire de durere și triumf al neconvenționalului, de vitalitate labilitate fizică. (Accent autobiografic al lui Bernhard) Prea puțin, mult prea puțin pentru o lume rece, dusă
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
definită și incontestabilă în realitatea ei nemijlocită. în cea de-a doua parte a albumului materia se dezagregă, chipul determinat se surpă în expresia generică, forma se topește în tușele ei componente și portretul se varsă, asemenea unui rîu aproape secat, în albia mare a existenței colective unde orice fizionomie se pierde. Melancolia se preschimbă și ea în disperare, contemplația în strigăt, tihna privirii în revoltă. Baba cel dintîi, gospodarul sever și orgolios, solar și viril, descoperă acum un alt sens
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
sociali care să-i voteze pentru o găleată și un tricou. PNL nu mai înțeleg ce vrea, având un lider nefuncțional și rupt de electoratul propriu (anti-PSD). 2. Acordul cu FMI este o găleată cu apă aruncată într-un puț secat. Atâta timp cât statul nu trece la un excedent bugetar, cum vom plăti noi acești bani înapoi? Sunt bani care vor trebui plătiți începând cu 2012 (după câte știu) și atunci noi avem prognozat un deficit de 3%. Dacă nici atunci nu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
tale, stimulate de meditație, nu detectează vreo pânză freatică, probabil de aceea a și fost părăsită această cetate, de altfel destul de bine organizată și poziționată, găsești totuși o cisternă subterană, cu coloane atent aranjate, care o susțin, cisterna este complet secată, dar cu tubulatură funcțională încă, tragi o fugă până la trunchiul baobabului-tău-bătrâncapricios, ai o discuție tête-à-tête cu el, urci din nou până la micul ox, dai un cep mic în rădăcina laterală de baobab, conectezi cu pricepere inginerească tubulatura cisternei la cep
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
moartă. O iubire Încă În floare, atât de frumoasă În cumințenia ei, În neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară În neant, fără o lacrimă. Un râu secat nar fi fost suficient pentru preaplinul adunat În mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se Întețise și lovea cu putere În ferestre. Am tresărit. Sigur, m-am Înșelat. Nu puteau să urle lupii În plină
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]