93 matches
-
calea ferată! Trec ziua, cică să spoiască căldările de aramă! Da de unde! Ei trec să fixeze ce ar fi de furat noaptea! Lasă-i vecine, până la ziuă cu Cartuș să le țină de urât și să-l chemăm pe Popescu, sectoristul. Excortați de Cartuș, cei doi hoți de rufe au stat până la ziuă în magazia de lemne cu ușa deschisă. Cum se mișcau puțin, Cartuș mârîia sau îi lătra. Nici ei nu au dormit, dar nici noi. La ziuă, tata-mare i-
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
lume: un grup de trei pentodauri din constelația Gemenilor, care sorbeau din trei sonde suc de nutreț, două cilioaie de 19-17 ani care, deși nu arătau prea bine, arătau niște poze, doi plutonieni și un plutonier, mic și verde, probabil sectoristul localului. Nici n-apucaseră să treacă pragul că, de după o perdea vișinie pe care scria „Puteți intra și în bucătărie”, se ivi un chelner pe rotile și-i conduse piruetând în jurul lor, la o masă de șase locuri. — Doriți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mă servești!” Vecinii de la celelalte mese priveau curioși scena. Chelnerul își ieși din fire și-l împunse cu arătătorul în piept zicându-i răstit: „Ieși afară, bețivule, vii aici în stare de ebrietate și mai faci și scandal, acum chem sectoristul”. Speriat, Policarp Resteu plecă nemâncat, alergă, alergă... dar foamea nedându-i pace, intră într-un magazin alimentar de unde cumpără pâine, salam, brânză și cu pachetul sub braț ieși din magazin. Nu merse mult și-l fulgeră un gând „Pâine, salam
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
ultima silabă se face nevăzut). CUCU (stupefiat): Bâlbâiță... unde ești mă'? Arată-te din nou. Îl caută prin încăpere). Unde ești mă'? Noroc că nu te-am trecut în cartea de imobil că n-o mai scoteam la cap cu sectoristul. Sau ce mă făceam eu la recensământ? Unde-ai dispărut mă'...? (În diverse puncte ale scenei, apoi în sală se aude intermitent: Cu-cu Cu-cu! CUCU: Dacă nu te arăți una două îți dau foc la drăcovenie. (Scoate și
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
colegii de prin alte țări. Cu toate acestea, prin anii optzeci riscam mult, invitându-i la noi acasă. Pretextul unei petreceri cu grupa de la facultate era cam transparent. Știam dealtfel că vecinii erau obligați să ne observe atenți și că sectoristul era îndreptățit să controleze la orice oră din zi și din noapte zona de care răspundea. Pe peretele din bucătăria noastră era agățat un bloc notes cu file de răsfoit. Îl poreclisem „Ghiulănel” pentru că întruchipa un fel de hopa-mitică, cu
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
ce va aduce ziua. Uneori apărea o expresie sau un banc, alteori mesaje de-ale musafirilor sau reflecții umoristice legate de te miri ce. „Ghiulănel” reflecta destul de bine cam tot ce se întâmpla în anturajul nostru. Ghinionul nostru era că sectoristul blocului, care avea obiceiul să ne viziteze și să ne mustre anemic pentru serile cam gălăgioase, deprinsese obiceiul de a răsfoi notițele în mod regulat. Abia după ce ne-am oferit să-i îndrumăm fiica la pregătirea pentru admiterea la ASE
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
două obiective din fiecare zonă, excepție făcând „Zona de Nord” unde nu am punctat pe ea sediul Poliției întrucât s-a mutat la Rădești(din 2004 comună cu propria lor hartă și administrație) și a fost înlocuit cu un virtual sectorist care va patrula non-stop. Din respect, nu am evidențiat pe harta noastră nici Primăria pentru a nu deconspira cetățenilor locația. Notă. Ar fi un exemplu de prețuire și respect pentru munca înaintașilor noștri dacă, în orice localitate, obiectivele culturale, străzile
„Au uitat” () [Corola-blog/BlogPost/339943_a_341272]
-
ultima silabă se face nevăzut). CUCU (stupefiat): Bâlbâiță... unde ești mă'? Arată-te din nou. Îl caută prin încăpere). Unde ești mă'? Noroc că nu te-am trecut în cartea de imobil că n-o mai scoteam la cap cu sectoristul. Sau ce mă făceam eu la recensământ? Unde-ai dispărut mă'...? (În diverse puncte ale scenei, apoi în sală se aude intermitent: Cu-cu Cu-cu! CUCU: Dacă nu te arăți una două îți dau foc la drăcovenie. Scoate și
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
în timpul nopții pentru a-i asigura cât de cât o față comercială în măsură să te îmbie a doua zi pe tarabă. Diferența de preț, juma' juma' cu gestionarul, amândoi consimțind în proporții egale la o sumă rezonabilă pentru ungerea sectoristului. De la lăptăria unde gestionarul se apucase să pună în vânzare marfa pregătită acasă din cutiile de lapte praf, până la taraba cu sclipici unde un țigan bătrân vindea cioburi de oglinzi, mărgele de sticlă, piepteni, ochelari cu lentile de plastic, insigne
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
făcut cu ei repetate instructaje și controale de sprijin de către Aparatul Politic. Pe lângă nepriceperea ce în parte o dovedesc unii tov. secretari în munca cu ostașii, la care se mai adaugă și lipsa de inițiativă și faptul că ei sunt sectoriști și cu zilele stau pe teren, lucru ce-i face a nu duce un permanent control de sprijin în rândurile ostașilor, ci numai a-i instrui. Pentru remedierea acestei situații tov. din Aparatul Politic de câte ori au mers în deplasare la
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Zvonurile elaborate centralizat se propagau în toată masa. Greu îi distingeai între provocatori și pe autenticii adversari ai regimului. Cei din urmă, când își manifestau revolta (întotdeauna izolat), erau ridicați de milițieni sau civili răsăriți ca din pământ. Cel puțin sectoriștii, „oameni de ordine”, dădeau târcoale „pentru razii”, ocazie cu care își umpleau sacoșele prin față... Nu aveai nici un motiv să te revolți- oricine dintre cei de lângă tine putea fi omul secu. De la o vreme, începând de prin ’88 - îmi amintesc
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
te acuzi singur! Comerțul ambulant e interzis, i-ar dumneata trebuia să nu Încurajezi acest fel de inflație a banilor indigeni ci să informezi organele miliției. De ce n’ai făcut-o...?” „La drept vorbind am avut intenția dar, văzănd milițienii sectoriștii fumând tot țigări americane, am lăsat-o baltă...” Colonelul se prefăcu indiferent, adresându-se maiorului. „Se impune o riguroasă percheziție...!!” „Am Înțeles toavarășe colonel...!” - răspunse maiorul Huzum În poziție de drepți.Apoi se adresă lui Tony Pavone. „Obiectele electronice de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asta prin faptul că fac ce vreau”. Râdea în hohote, ducându-și mereu pumnii la gură. „Aiurea rezistență! Asta o pot face Goma și ăia care sunt acolo în Occident, la adăpost, nu ăștia mărunții ca noi, oricând la mâna sectoristului. Pe cât poți, fă ce-ți place și așa o să reziști.” S-a ridicat în picioare privind în depărtări, ca și cum ar fi recitat o poezie cu tovarășul Ceaușescu de față, și a început să peroreze: „Resistance à la Tămaș! Fă ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cui să le împărtășesc. Bumbu terminase monologul și acum fredona un fel de schelălăituri, încurajându-se de unul singur, „așa, taică, așa, oșenește“. Chelnerul venise pentru a nu știu câta oară la noi, rugându-ne să plecăm, pentru că altfel cheamă sectoristul și nu voia să ne jignească astfel. „Ați fost până acu’ o oră gentâlmeni ș-ați cotit-o dintr-odată pe mitomani. Io ce să fac, zi și mata, dom’ inginer?“ Mă întreba pe mine, după ce Bumbu, care îl tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se vor opri curentul și apa și că vor urma scumpiri la încălzire. Înjurăturile rămâneau aceleași, însă erau mai puține și aruncate cumva în treacăt. Uneori, după ce toată lumea se întorsese acasă, se auzeau bătăi în ușa de la biroul tatei. Era sectoristul, care se interesa dacă tata e bine sănătos. Ceea ce dorea el să afle de fapt avea de-a face cu viața vecinilor noștri. Câteodată, omul suna chiar la ușa apartamentului nostru. Tata îi răspundea totdeauna politicos. La noi se oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe tata. Cred că sexul e ceva minunat. Face ca oamenii să vorbească unii cu alții în limbi străine. „Se uită și tovarășul la asemenea filme?” - l-am întrebat acum două luni pe Dumitrescu. Tatăl lui era milițian, ca și sectoristul nostru, dar nu se ducea la oameni acasă, ci îi chema să vină la el. Știam asta, însă mi-am zis că acel lucru pe care îl făceau mama și tata nu putea fi rău nici pentru tovarășul, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și vedea cu bonurile în buzunar. Și mai grozav era să fii disident. Atunci nu aveai numai bonuri, puteai și să pleci mai repede în America. Tata nu era disident. Să fii disident însemna să nu stai de vorbă cu sectoristul în bucătărie la tine despre vecini, ci să cari bolovani la închisoare, preferabil mai mulți ani. Să fii disident însemna, de asemenea, să ai în permanență o umbră. Atunci, după o convorbire, telefonul făcea de două ori clic. Tata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a dreptul uimitor câte alte lucruri știe administratorul blocului nostru. De-a dreptul uimitor cât de bine vă cunoașteți sarcina, când e vorba să vă băgați nasul în viețile noastre, s-o faceți pe spionul și pe urmă să chemați sectoristul la dumneavoastră. Pentru ca statul să știe cum ne merg treburile. Statul ne poartă de grijă. Acum însă, tovarășe Teodorescu, acum, dintr-o dată, nu mai e sarcina dumneavoastră. Explicabil, fiindcă sarcina dumneavoastră constă în încasarea întreținerii și întocmirea de rapoarte. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
asta, sunetul ei va fi mult mai bun. Când mama exersa, eu n-aveam voie să calc în sufragerie. Era mai rău ca atunci când tata își asculta postul de radio străin, dar nu atât de rău ca atunci când ne vizita sectoristul. Ba era închisă bucătăria, ba sufrageria, ba nu trebuia să faci gălăgie. Mai întâi mama punea vioara pe pat, pe urmă se așeza alături și își trecea palmele ca o mângâiere peste tocul de piele, căutând pe pipăite, în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
multe ori s-o ajut, m-am înduioșat și i-am promis să mă urc în primul tren spre Arad, ca să prind acolo trenul care venea din capitală. Dar, în vreme ce așteptam pe peron, a răsărit lângă mine ca din pământ sectoristul nostru și s-a interesat pe un ton prietenos încotro intenționam să călătoresc. Naiba știe cum de adulmecase ce se petrece, în orice caz, eu i-am spus că trebuie să plec urgent la Arad. Mă aflam la Arad de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu plăcere. Ca și scuipatul. La el acasă, cu toții scuipau în toate direcțiile. Turi era copil de țigan și un element dificil. Eu nu înțelegeam asta, căci la chimie abia ajunsesem la al zecelea element din tabel. Dar așa spunea sectoristul. Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O oră mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Ca și scuipatul. La el acasă, cu toții scuipau în toate direcțiile. Turi era copil de țigan și un element dificil. Eu nu înțelegeam asta, căci la chimie abia ajunsesem la al zecelea element din tabel. Dar așa spunea sectoristul. Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O oră mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
element din tabel. Dar așa spunea sectoristul. Când sectoristul suna la apartamentul nostru, ușa de la bucătărie se închidea în spatele lui și al tatei. O oră mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
zațul cafelei ce avea să ni se întâmple în viitor, dar nu se pricepea foarte bine. Tata era de părere că ar trebui s-o angajeze tovarășul, ca să întocmească planurile lui cincinale după previziunile din cafea. Când tata vorbea astfel, sectoristul era deja plecat. Când trecea pe la noi sectoristul, tata îi povestea întâmplări din viața vecinilor noștri. Nu-i povestea lucruri cu adevărat importante, sectoristul știa și tata știa că sectoristul știe. Apoi își dădeau mâna și fiecare se ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în viitor, dar nu se pricepea foarte bine. Tata era de părere că ar trebui s-o angajeze tovarășul, ca să întocmească planurile lui cincinale după previziunile din cafea. Când tata vorbea astfel, sectoristul era deja plecat. Când trecea pe la noi sectoristul, tata îi povestea întâmplări din viața vecinilor noștri. Nu-i povestea lucruri cu adevărat importante, sectoristul știa și tata știa că sectoristul știe. Apoi își dădeau mâna și fiecare se ducea la ale lui. Și adulții verificau forța gravitației. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]