15,737 matches
-
arată diferit de la persoană la persoană. Se creează trasee urbane pe linii geometrice bazate, dincolo de funcție și siguranța, pe o anumită corespondență cu nevoile vizuale și senzoriale ale orășeanului. Procesul seamănă cu manipularea unei camere de luat vederi într-o secvență de film anticipată de un scenariu. Orașul te “trădează”, cum spuneți, cănd mișcarea “camerei” personale nu mai corespunde scenariului creat prin interactia îndelungată cu un loc. Stimulii vizuali creați și anticipați prin experiență zilnică a unui loc nu mai există
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
ar avea șanse? Hai pariuri, neamule, cine pariază pe musca, cine pe cocos, cine pe supergrea? Noi, boborul ne bucurăm să vedem sînge. Cum ar fi fost România fără comuniști și fără oameni cu mentalități primitive ?... Cine urmărește cu atenție secvență selectata de Realitatea TV și “Cotidianul” o să constate că primul care își încalcă misiunea care i-a fost încredințată este Bucurenci. În calitate de moderator, el nu are dreptul să ne spună (mai ales că era vorba de o emisiune electorală!) la
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
unde se vede un munte. E capătul pămîntului, e o bisericuță scorojită, e o cruce de lemn; cei trei au venit, la ieșirea din pușcărie, la mormîntul lui "nea Costică" ("nea Costică arăta ca un Dumnezeu cu vioară"...) E o secvență care va fi des citată, de-a lungul timpului, ori de cîte ori va fi vorba de unul dintre cei trei actori... Dar mai există, în Turnul din Pisa, o mulțime de alte momente antologabile; de pildă Dinică, filmat "din
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
expresivitate, a bisericii Kariye Djami din Fanar și pînă la analiza, pe un ton cît se poate de științific neutru, a episodului în care, cu cîțiva ani în urmă, Emil Constantinescu invoca în timpul campaniei electorale protecția unui misterios călugăr athonit - secvență înțeleasă ca recurs la depozitul simbolic propriu unui alt model social decît cel democratic. Acestea, alături de lectura textelor adînci, pline de savoare și înțelepciune sfîntă, din perioada primelor veacuri creștine. Totul, într-un discurs de o desăvîrșită continuitate și coerență
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
atent ar ajunge la concluzia că, în respectiva emisiune, la tonă kilometru, dl Corneliu Vadim Tudor a comis o greșeală de neiertat, depășind cota de nouăsute nouăzeci și nouă, oficial permisă. O gafă - mai precis. Să; oprim derularea emisiunii la secvența în care intervievatul, ascultat cu gura mereu deschisă de dl. Dan Diaconescu, aduce la universală cunoștință obiectul vizitei d-lui Adrian Năstase în Italia - cea mai puțin mediatizată -, respectiv construirea unui palat proprietate personală, pe o insulă mediteraneană, grațios oferită
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
sublinieze atmosfera de carnaval, ele se consumă izolat și asta pentru că aripile fanteziei scenice nu s-au deschis suficient spre a institui sărbătoarea ce se lasă mai degrabă ghicită decât văzută. Parcă aș fi vrut ca veselia la care aspiră secvența carnavalului să fie susținută de "turtă dulce - panorame - tricoloruri - lampioane - limonadă - fracuri - decorațiuni - decorați - donițe - menajerii - provinciali - fluiere - cerșetori - ciubere - cimpoaie - copii - miniștri - pungași de buzunare"... (Moșii - tablă de materii). Or, tocmai din această serie de combinații se naște toposul
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
britanică, istoria capătă puternic iz balcanic. Măgureanu, celălalt nume al lui Pașadia, are prin urmare o poveste preaosebită, mîndră și balcanică. Dincolo de evidenta coincidență, povestea rămîne în roman numai a străbunicului, nu și a italianului de la curtea engleză, pentu că secvența mizează nu pe rezonanța unei istorii prea puțin știute, ci pe ecoul produs de sonoritatea numelui. E între acesta și portret un vădit contrast, pornind de la portul boieresc al primului dintre Măgureni, căruia i se adaugă lucrurile deja știute de
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
și sufletesc al armașului e citit de Povestitor în bună parte după semnele portretului din salon. Restul - e chipul lui Pașadia, căci stirpea coborîtoare din armaș, ni se spune, i-a moștenit felul și firea. Cu această constatare, diferențele dintre secvența de la început și cea care ni-i aduce în față pe străbunic și pe ultimul dintre urmașii săi devin semnificative. De la Pașadia, Povestitorul află că armașul era un Bergami, un italian poate, după rezonanța numelui. în orice caz, un occidental
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
De la Pașadia, Povestitorul află că armașul era un Bergami, un italian poate, după rezonanța numelui. în orice caz, un occidental. Decide însă să-i spună cititorului că armașul era fugar "din părțile turcești". "Urîtul port boieresc" ar putea deveni în secvența anticipativă, dacă ignorăm polisemia arhaică a cuvîntului, "portul semeț". Iar numele cu sunet apusean e înlocuit de o "poreclă", luată, după obicei valah, de la numele moșiei. Constatarea primei incongruențe e însă suficientă ca cititorul să se oprească asupra secvenței altfel
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
în secvența anticipativă, dacă ignorăm polisemia arhaică a cuvîntului, "portul semeț". Iar numele cu sunet apusean e înlocuit de o "poreclă", luată, după obicei valah, de la numele moșiei. Constatarea primei incongruențe e însă suficientă ca cititorul să se oprească asupra secvenței altfel decît vor Pașadia sau Povestitorul. Pe acesta din urmă îl putea uimi, în întîlnirea cu portretul străbunicului, contrastul dintre nume și costumul boieresc levantin, cam același peste tot în Balcani la începutul secolului al XIX-lea. Un occidental îmbrăcat
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de Occident rămîne, pînă la primele cuvinte spuse de Pașadia, neghicită și chiar înlăturată ca posibilitate. Odată divulgată originea străbunicului, Pașadia poate fi bănuit de mistificare. Povestitorul, s-ar zice, îl acuză indirect, din moment ce l-a avertizat pe cititor în secvența anticipativă de zvonul care îi atribuia veneticului ajuns în patul domniței Ralu o origine joasă, asupra căreia, pare-se, acesta păstra tăcerea. Cum istoria plăcintarului levantin, malițioasă invenție a tatălui, și a pretențiilor nobiliare pe care le avea Mateiu Caragiale
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
imediat pentru ochii oricărui cititor atent la contradicțiile dintre cele două fragmente peste lectura vieții autorului și mistificarea pe care pare să o încerce Pașadia devine mistificarea încercată de autor în propria viață. De altfel, Barbu Cioculescu aduce în discuție secvența portretului străbunicului și povestea legăturii dintre regina Marii Britanii și Bartolomeo Pergami, în contextul în care discută viața lui Mateiu Caragiale și "rîvna de a aparține aristocrației într-un moment istoric tîrziu". Dar dacă Bergami sugerează un nume nobiliar, neîndoielnic faptul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Cioculescu ne spune de altfel cu certitudine că a fost curier, despre celălalt, Pașadia nu ne dezvăluie nimic, așa că cititorul e liber să creadă în zvonurile pe care Povestitorul i le-a adus deja la ureche. Contrastul dintre prolepsă și secvența la care trimite nu vine din infirmarea nobleței de neam a personajului. E adevărat, Povestitorul dă glas zvonurilor despre originea plebee a celui dintîi dintre Măgureni, dar Pașadia nu a afirmat niciodată contrariul. Mai degrabă negată, noblețea rămîne sub pecetea
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
la una singură. Cea care îl opune pe balcanic apuseanului. În fragmentul de la începutul Crailor unde Povestitorul spune istoria lui Pașadia, cititorul găsește în scăpările de condei ale acestuia mai multe frînturi de poveste decît află Povestitorul de la Pașadia în secvența care îi aduce în fața portretului armașului. Fie și numai faptul că e vorba de un "îndoit omor", în timp ce Pașadia abia sugerează ideea de crimă. Cum nu știm mai nimic despre el, l-am putea bănui pe Povestitor stăpînit de curiozități
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Povestitorului, mai înainte de a afla că acesta l-a văzut la Pașadia. A doua oară la Pașadia, tot cu ochii Povestitorului, cînd portretul e Pașadia, cu amănuntul, aparent neglijabil, al portului diferit și al vîrstei mai tinere. în această ultimă secvență, Povestitorul surprins de asemănare încearcă să spună totul despre chipul marelui armaș printr-o singură frază: "Asemănarea sa cu Pașadia era așa desăvîrșită că s-ar fi zis că era chiar acesta...". E invitat cititorul în acest fel, cu doar
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
imediat Povestitorul în fragmentul deja citat ("De o sobră eleganță... rămăsese apusean"). Putem, cu oarecare îngăduință, privi pasajul acesta tot ca o prolepsă. Portretul conturat de citirea semnelor chipului apare ceva mai încolo, dar chipul e cel al străbunicului, în secvența care, la rîndu-i, o anticipează după cum am văzut, pe cea din salonul împodobit. Să reluăm textul, odată cu precizarea că el pare o interpretare a semnelor de pe fața primului Măgurean, așa cum l-a văzut Povestitorul în portretul din salon și cititorul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
cuvinte fac din ultimul altceva decît chipul urmașului: cerbicia și cruzimea, lenea, semeția... Suficiente ca portretul să nu mai fie unul apusean. Pe străbunicul Măgureanu, chipul îl trădează a fi balcanic. Cititorul va primi pe deplin confirmarea, ca și în secvența portretului urmașului Măgureanu, două fraze mai încolo, de data aceasta prin legea sîngelui, atît de frumos și cumplit invocată încît cu ușurință se uită că e vorba, de fapt, despre cel mai obișnuit clișeu care definește Balcanii - amestecul de nații
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
se întîmplă în "Oda crepusculara" din volumul Diotima din 1975. Obsesia reapare într-un poem inedit, "Oda" și într-un fel cu totul ciudat în "Portretul unui vânator", tot din 1975. Aici tema e marcată de reluarea într-o singură secvență a construcției cu ritm safic, sonoritatea fiind cu totul stranie. Există însă o poezie care reia acest poem în întregime, dar așa cum am mai spus, reluarea se face în stilul personal al poetului Ursachi. Nu e vorba de pastișa, nici
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
deșert care a stat mai demult/ sub apăsarea apelor./ Gestul tău încremenise la jumătatea/ dintre întîmpinare și rămas-bun,/ ochii aveau liniștea unui sanctuar de gheață" (ibidem). Evident, clima algidă, înghețul care oprește procesele vitale sînt ipostaze antibaroce. Însă următoarea splendidă secvență reabilitează barocul în maniera unui parnasianism geologic: "Tăcută, spirala melcului se albește-n adîncuri,/ octopode caline își descarcă vrăjile asupra prăzii,/ picioarele crabilor - actinii negre răsturnate,/ și hipocampi și țestoase rătăcesc prin grădinile/ coralilor morți, meduzele își pun în mișcare
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
ei, deși formal s-a "autoreprezentat". Atunci când nu poți distinge între bit și byte îți poți închipui calculatorul mai mult decât este: o aglomerare de "relee" cu două stări posibile, conectate într-un anume fel și acționate după o anumită secvență numită program. În esență ceva extrem de banal care ajunge la performanță numai datorită cantității (miliarde de celule) și vitezei mari de lucru. De pildă, atunci când s-a aflat că Deep Blue a reușit în sfârșit să-l domine pe campionul
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
cu omul"...!" Să reduci "opera pintiliană" la asta, e o caricatură, care nu avea nevoie de trei stele. Nimic despre ce a însemnat filmul în epocă, nimic despre traseul lui accidentat, nimic despre premiile lui, în schimb cîteva rînduri despre secvențe "lungite necontrolat pînă la banalitate, precum vînzătorii de afine sau goana după gîște"! Cireașa de pe tort e finalul, din care aflăm că "întreaga partitură rezervată lui Emil Botta e o adevărată eroare estetică"! Să spui așa ceva despre rolul splendid al
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
îndrăznind să i se opună fățiș, au fost condamnați, dar nu zdrobiți. Hans Bergel, prin ceea ce a scris, a spus și realizat, pare a confirma uluitoarea rezistență fizică și morală a celor care cred în elementarele virtuți morale. Relatîndu-mi unele secvențe din anii de detenție, Hans Bergel nu a omis să menționeze că tovarășii săi de suferință îl comparau cu o stîncă. Impresie pe care am avut-o și eu, stînd de vorbă cu scriitorul, la mulți ani după repetatele și
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
că este de datoria mea, în ceea ce privește România (am plecat din țară în 1968), să vorbesc în conferințe și expuneri, să scriu fie în cărți, fie în publicații, cît se poate de mult în legătură cu cele trăite de mine, în fond adevărate secvențe din istoria secolului trecut. R. B.: D-voastră nu ați fost doar martor, ați fost și victimă a dictaturii. Ce resimțiți atunci cînd expuneți în conferințe sau evocați în scris acest capitol? În ce măsură poate fi el veridic exprimat, ce mijloace
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
descris în epistolele pauline. Nu întâmplător amintesc de cei doi mari discipoli ai lui Cristos, de vreme ce opera lui Coelho se pretează cel mai bine unei descifrări în cheie creștină. Cheie oferită de însuși autorul Alchimistului, a cărui premisă e o secvență din Evanghelia după Luca, aceea a opțiunii salutare făcută de Maria cea dornică de cunoaștere, sora ursuzei și robotitoarei Marta. Manualul războinicului luminii se deschide cu un motto din aceeași Evanghelie, care definește explicit raportul maestru-discipol și măsura valorii fiecăruia
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
secundare. Producătorul Charles Roven, admirator declarat al serialul creat acum mai bine de trei decenii de faimosul tandem Hanna & Barbera (cei cu Tom și Jerry), arată: "Am dorit nu numai să depășim așteptările fanilor și să incorporam obișnuințele desenului animat - secvențe cu acțiune spectaculoasă, secvențe înspăimântătoare, momente comice, apariții ale unor celebrități și, bineînțeles, demascarea personajului negativ - dar și să adăugăm și o profunzime personajelor și relațiilor dintre ele". Cel chemat să dea viața acestei lumi a fost Raja Gosnell - școlit
Trei filme de vacanță by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14883_a_16208]