71 matches
-
industrială s-a accentuat tensiunea creată de izolarea și asimilarea (voită sau forțată) a evreilor, factori importanți ai istoriei generale și ai celei evreiești contopindu-se în complexe explozive, care se vor întoarce împotriva evreilor: pe lângă modificarea relațiilor socio-economice dintre sefarzi și așchenazi, industrializarea a adus cu sine și o repotențializare mai catastrofală decât oricând a constantelor tradiționale ale „existenței evreiești”. Conflictelor legate de formarea și afirmarea identității evreilor, variabile după loc și perioadă, li s-a adăugat o altă scindare
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
copilăria autorului În cadrul comunității evreiești din Rusciuc - reușește dificila performanță de a nu pomeni nici măcar o dată etnonimul (horrible dictu !) „evreu”, iar când nu-l poate evita Îl Înlocuiește cu cel de „sefard” : „alături de bulgari trăiau [În oraș] atâtea alte naționalități : sefarzi, turci, români, armeni, ruși” <endnote id="(325)"/>. În perioada august-octombrie 1919, Benjamin Fundoianu a publicat În revista evreiască de limbă română Mântuirea o serie de 11 eseuri, sub titlul „Iudaism și elenism”. În 1980 s-a Încercat republicarea acestui text
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ar fi „asediat” cartierul bucureștean Dudești- Văcărești <endnote id="(843, pp. 103 ș.u.)"/>. Într-un interviu acordat la 10 ianuarie 1938 ziarului Paris-Soir, poetul Octavian Goga, pe atunci prim-ministru al României, credea că „evreii de tip pur semit [sefarzi], cu ten măsliniu, cu ochi negri, cu păr negru, În general, destul de fini și de rasați” și cu care, „la rigoare, ne-am fi putut acomoda”, nu au „nimic În comun” cu „evreii barbari” [așkenazi], „cu tenul roșcat, cu ochii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreu - nota I. Barasch În 1842 - există În mai toate comunitățile israelite din Moldova.” La jumătatea secolului al XIX-lea, Iuliu Barasch scria În notele sale de călătorie despre evreii așkenazi din Iași că „iubesc mult curățenia”, iar despre cei sefarzi din București că „sunt curați” <endnote id="(194 ; 778, p. 33)"/>. Această mărturie poate fi luată În seamă, pe de o parte, datorită obiectivității de care, În general, a dat dovadă dr. Barasch, iar pe de altă parte, datorită specializării
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Christopher Marlowe Evreul din Malta (1589-1590). Ea este „frumoasă la Înfățișare” ca omonima sa biblică (I Samuel 25, 3). Spre deosebire de evreii așkenazi din Galiția, Bucovina, Moldova și Transilvania, cei din bazinul mediteranean erau, În marea lor majoritate, de „rit spaniol” (sefarzi). La frumusețea, eleganța și bogăția evreicelor sefarde - din București, de data aceasta - se referea cu superlative și Iuliu Barasch, la jumătatea secolului al XIX-lea : „Femeile [sefarde] au o frumusețe frapantă... Există un respect deosebit acordat femeilor. Soția este considerată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
tocmai prin aceasta cucerește. Parcă ar fi o fecioară din Vechiul Testament. Rose - 23 ani. O fată mândră, drăguță, elegantă. Frida - 20 ani. O ovreicuță nostimă care se Îmbracă simplu și cu mult gust” <endnote id="(734, p. 1207)"/>. Tot din sefarzi se compunea și ampla comunitate evreiască din Salonic (peste o jumătate din total), stabilită aici la sfârșitul secolului al XV-lea, imediat după expulzarea evreilor din Peninsula Iberică (1492 din Spania și 1497 din Portugalia). La sfârșitul secolului al XIX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
altfel, o expresie similară există și În franceză : Riche comme un juif <endnote id="(3, p. 65)"/>, după cum există și alta, invers formulată, În poloneză : „Care evreu a fost vreodată sărac ! ?” <endnote id="(70, p. 121)"/>. „Dacă scarpini un [evreu] sefard - spune un proverb -, găsești dedesubt monede de aur” <endnote id="(361, p. 183)"/>. În tradiția populară românească și cea aromânească <endnote id="(511)"/>, legende de tipul celor de mai sus coexistă cu povești care subliniază cupiditatea evreilor (Într-o legendă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un Înger unui intelectual? S) vorbeasc) - s) vorbeasc) admirabil, inspirat, profund. Eu și Alexandra accept)m bucuroși invitația la cin) vineri la familia profesorului Werblowsky. Binecuvânt)rile și rug)ciunile sunt foarte elaborate. N-am auzit niciodat) o limb) ebraic) sefard) mai elegant) că a profesorului Werblowsky. Trei adolescenți, dou) fete și un b)iat - copiii lor -, ne servesc la mas) sub supravegherea mamei lor. Profesorul, În manier) patriarhal), este servit primul. Este evident c), Încântat) de tot ce face și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
veninul strop cu strop, astfel ca atunci cînd se vor întoarce în Iudeea să-i stîrpească pe vecie pe băștinașii filisteni pentru că nu au acceptat să fie sclavii ivriților. Cred că de la acest oraș și-au luat ei numele de sefarzi, adică cei din Iudeea, iar cazarii de pe Volga se numesc așchenazi ca să se știe și ceva adevăr în această mare de minciuni ivrite, toate scornite și revelate doar lor pentru a ilumina Neamurile! Un alt înveninat de atîta străinătate Țefania
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
într-o națiune, subliniind rolul pe care mișcarea sionista îl va juca. Herzl dorea că viitorul stat evreu să fie un model de toleranță religioasă, în care să fie permise toate dialectele limbii evreiești, precum și practicarea ambelor ritualuri: askenad și sefard. 317 Comunitate evreiască din Palestina. 318 Planul Uganda nu răspundea în totalitate aspirațiilor sioniste, mai ales celor legate de conexiunea istorică între poporul evreu și Palestina; cu toate acestea, singurul avantaj era acela că pentru prima oara evreii erau recunoscuți
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a născut la 10 iulie 1830 la Charlotte-Amalie, un port pe insula Saint-Thomas (pe atunci Antilele Daneze), azi Insulele Virgine Americane. Este cel de-al treilea fiu al lui Abraham (Frederic) Gabriel Pissarro și Rachel Manzano-Pomie. Părinții săi, de origine evreiască, sefarzi portughezi, provenind din Bordeaux, se stabiliseră pe insulă în anul 1824, tatăl fiind proprietarul unui prosper magazin cu articole de fierarie. La vârsta de 12 ani, Pissarro este trimis la o școală din Franța. Timp de cinci ani va locui
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
d. 14 mai 1923, București) a fost un industriaș, bancher, moșier și filantrop evreu, cetățean român, ales post-mortem (1993) membru al Academiei Române. Jacques Menachem Elias s-a născut în anul 1844, în București, într-o familie evreiască de rit spaniol (sefard), tatăl său numindu-se Menachem H. Elias. Nu se cunosc prea multe date biografice despre persoana sa. Din testamentul său reiese că a avut doi frați care au murit la Viena, că nu a fost niciodată căsătorit și că nu
Jacques M. Elias () [Corola-website/Science/307170_a_308499]
-
centrale otomane, populația Yaffei nu încetează de a crește. Până în 1840 rabinii sefarzi din Ierusalim nu încurajaseră așezarea de evrei în Yaffo pentru a-i convinge pe toți pelerinii evrei să se așeze în orașul sfânt. În 1840 rabinul șef sefard și haham basha al Ierusalimului, Avraham Haim Gaggin, a numit pentru întâia oară în fruntea evreilor din Yaffa ( 122 ca număr în 1839) un rabin - pe Yehuda Halevi Mi'Ragusa (din Ragusa, Dubrovnikul de azi, 1783 - 1879). Acesta, pe lângă funcția
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
-și înmormânta morții, care până atunci trebuiau transportați la Ierusalim. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea trăiau la Yaffa circa 5000 de locuitori - ,arabi musulmani, creștini de diferite rituri (catolici, greci ortodocși, maroniți,etc) , precum și 400 evrei, marea majoritate a acestora sefarzi (320 în 1872). După anul 1840 este reafirmat regimul așa numitelor capitulații prin care puterile europene creștine primesc de la sultanul otoman privilegii comerciale și juridice pentru cetățenii lor veniți în Țara Sfântă. Crește în acest fel influența consulatelor străine și
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
1974 de Jacques Chirac. Tatăl său este "Nagybócsai Sárközy Pál", provenind dintr-o familie aristocrată ungară din regiunea Szolnok, născut în 1928 la Budapesta, refugiat în 1944 în Franța. Mama sa este "Andrée Sárközy", născută "Mallah", fiica unui medic evreu sefard originar din Salonic, convertit la catolicism în 1917 cu ocazia căsătoriei cu Adèle Bouvier (1891-1956). "Andrée Sárközy" este de profesie jurist și a lucrat vreme îndelungată ca avocat, înscrisă fiind în baroul Nanterre. Soții Sárközy au împreună trei copii: "Guillaume
Nicolas Sarkozy () [Corola-website/Science/306964_a_308293]
-
iar catolicii, protestanții, musulmanii și evreii nu erau considerați cetățeni români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ abia după primul Război Mondial. Simultan au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți” (greci), „sefarzi” (otomani, de origine spaniolă) sau „avdetiți” (otomani turciți, adică deveniți musulmani, numiți „dönme” în turcește), cu toții instalați de secole în țările române și vorbind perfect limba română, ci evreii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
preferă să urmeze încă, cel puțin în parte, regulile de bază ale alimentației rituale din casa părintească. Unele probleme în aplicarea alimentației rituale au putut fi generate de abordarea și interpretarea regulilor de către diferitele școli de rabini ortodocși, așkenazit sau sefard. O mare parte din evreii care au trecut prin Holocaust, sau, care au trăit în perioade grele din timpul regimului comunist au avut mari greutăți de "a ține" regulile mâncării cușer chiar dacă au vrut: în cazul celor deținuți în ghetouri
Kașrut () [Corola-website/Science/303238_a_304567]
-
pondere importantă a partidului national religios Vatra evreiască și a fracțiunilor clericale ultraortodoxe. Partidul „Vatra evreiască” al lui Naftali Bennett a obținut, între altele, portofoliile educației (Benet însuși) și justiției (Ayelet Shaked, reprezentantă laică a acestui partid). Partidul clerical ultraortodox sefard „Shas” în frunte cu rabinul Arie Deri, personalitate carismatică care a ispășit în trecut o pedeapsă cu închisoarea pentru corupție, a primit portofoliul economiei, ulterior schimbat cu cel al afacerilor interne și al dezvoltării Neghevului. In coaliție a intrat și
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
300 - 250 IC, inscripție găsită la Oropos, un mic orășel pe coastă, între Atena și Beoția, inscripție care se referă la “Moscos, fiul lui Moshion, evreul”, fiind vorba probabil despre un sclav. Romanioții sunt evrei, la origine deosebiți de cei sefarzi și de cei așchenazi. Este posibil ca primii evrei să fi ajuns în teritoriile elenizate (în Antichitate, practic toate coastele și orașele mari ale Imperiului Roman de Răsărit) după zdrobirea revoltelor evreiești antiromane, prin anul 70 DC. În sec. 12
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
textul tradus în Ladino (limba iudeospaniolă), de cealaltă parte fiind textul tradus în ievanică. După 1492, mulți Evrei sefarzi au fost expulzați din Spania. O parte dintre aceștia s-au stabilit în Grecia, pe atunci sub stăpânirea Imperiului Otoman. Acești sefarzi bogați se considerau mai educați și mai cultivați decât evreii romanioți, în consecință, au format comunități complet separate. Limba lor, Ladino (lb. iudeospaniolă), era complet diferită de cea ievanică. În Salonic se găsea una din cele mai numeroase comunități evreiești
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
au format comunități complet separate. Limba lor, Ladino (lb. iudeospaniolă), era complet diferită de cea ievanică. În Salonic se găsea una din cele mai numeroase comunități evreiești din lume, având o solidă tradiție rabinică. Majoritatea comunității era de rit spaniol (sefard). După sosirea evreilor sefarzi în Grecia, mulți dintre romanioți au fost asimilați de către cei sefarzi. La începutul sec.20, comunitatea romaniotă din Ioannina număra cca. 4000 de membri, marea majoritate fiind mici negustori și artizani. Numărul lor a scăzut datorită
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
ievanică. În Salonic se găsea una din cele mai numeroase comunități evreiești din lume, având o solidă tradiție rabinică. Majoritatea comunității era de rit spaniol (sefard). După sosirea evreilor sefarzi în Grecia, mulți dintre romanioți au fost asimilați de către cei sefarzi. La începutul sec.20, comunitatea romaniotă din Ioannina număra cca. 4000 de membri, marea majoritate fiind mici negustori și artizani. Numărul lor a scăzut datorită condițiilor economice, astfel că puțin înainte să înceapă cel de-al doilea război mondial, 1950
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
evreii aflați în zonele controlate de Germania și Bulgaria au fost deportați, în ciuda eforturilor Bisericii Ortodoxe a Greciei de a-i salva. Mulți evrei s-au ascuns la vecinii lor greci. Peste 49 000 de evrei, atât romanioți cât și sefarzi, au fost deportați numai din Salonic. Mulți romanioți au reușit să scape de deportare, datorită faptului că vorbeau perfect limba greacă, fiind mult mai greu de identificat decât evreii sefarzi, pe care-i trăda accentul. Din Ioannina, au fost deportați
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
cca. 3500), alți 1000 în Salonic. Marea majoritate a romanioților trăiesc azi în Statele Unite, cu precădere în New York și în Israel. Deși mulți dintre ei se identifică drept romanioți, majoritatea au adoptat ritul sefard. Ritul religios romaniot, complet deosebit de cel sefard, nu a supraviețuit, cu excepția doar a câtorva imnuri utilizate de comunitățile din Corfu. În Ioannina, comunitatea romaniotă se reduce azi la un număr de cca. 50 de persoane, majoritatea în vârstă. Sinagoga Kehila Kedoșa Yașan este închisă, dar se poate
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
sau înrudite cu cea de serdar: Cel puțin în prima etapă a existenței acestei funcții în Țările române (sau chiar în spațiile care aparțineau în mod direct Porții Otomane), serdarii veneau din sudul Dunării, fiind în genere greci, evrei spanioli (sefarzi) etc., ca de exemplu Emanuel Giani Ruset, între altele serdar de Chișinău, Basarabia în 1755 și vel serdar în 1756. El a fost de asemenea caimacam de Craiova, capuchehaie, spătar, vel postelnic, dar și domnitor, atât în Țara Românească (oficial
Serdar (dregător) () [Corola-website/Science/304899_a_306228]