176 matches
-
jungla columbiană; este o poveste de dragoste între o tânără din Barcelona, care-și urmează iubitul - un scriitor-jurnalist incomod, care deranjase prin scrierile sale societatea actuală columbiană - în Bahía Negra (Golful negru), un sătuc izolat de lume, lângă ocean și selvă, unde speră să scape cu viață. Lumea care ni se dezvăluie în acest cătun este, la o scară mai mică, lumea din Columbia actuală, o lume marcată de lupta cu orice preț pentru supraviețuire, "unde oamenii ucid pentru a nu
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
caz în care ceea ce dânsul numește substanța reflexivă al fi elementul major al unei, în fond, meditații despre viață și moarte, despre plurisemia misterului. Cu riscul de a se pierde, cititorul prozelor dlui Andrei Oișteanu va admira oricum priveliștea de selvă amazoniană a amplelor sale diorame, în întreaga ei gratuitate menită, și asta e sigur, să trezească într-însul mai multe discordante memorii, legate de obiecte uitate în cuvinte, în sunete stranii, de asemenea, resuscitate. Barbu CIOCULESCU, "JURNALUL LITERAR", serie nouă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe locul orelor neocupate. Cât despre Mecanic, acesta înainta ușor în fruntea celorlalți tovarăși ai săi, iar frații Mendoza făceau același lucru în extremitatea opusă. Atâția ani în care urmărise dușmani de-a lungul și de-a latul câmpiilor și selvei africane îl determinaseră pe armean să se decidă pentru o tactică despre care știa din experiență că obișnuia să dea rezultate excelente atunci când reușea să-i oblige pe cel mai bine plasați franctirori să iasă din ascunzătoarea lor. Înaintând mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
obținută, prin uscare sau prăjire, din rădăcina de mandioca, plantă perenă din familia Euformiaceelor. Tatú Gigante. Priodontes giganteus, măsoară până la 1 m lungime și atinge 60 kg. Are urechi de mari dimensiuni și trăiește În regiuni puternic irigate, cum sunt selvele tropicale ale Americii de Sud. Thebusiene. Vezi Pardo de Figueroa, Mariano. Tortilla quemada. „Omletă arsă“; prăjiturică rotundă, preparată din făină, grăsime, apă și sare, ornamentată cu un strat de zahăr ars. Tresiete. Joc de cărți numit tres sietes, „de trei ori șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
caz în care ceea ce dânsul numește substanța reflexivă al fi elementul major al unei, în fond, meditații despre viață și moarte, despre plurisemia misterului. Cu riscul de a se pierde, cititorul prozelor dlui Andrei Oișteanu va admira oricum priveliștea de selvă amazoniană a amplelor sale diorame, în întreaga ei gratuitate menită, și asta e sigur, să trezească într-însul mai multe discordante memorii, legate de obiecte uitate în cuvinte, în sunete stranii, de asemenea, resuscitate. Barbu CIOCULESCU, "JURNALUL LITERAR", serie nouă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
iar el accepta. Era tributul pe care trebuia să-l plătească pentru pacea acelor meleaguri. Inspiră profund. Mirosul de pădure, de pământ reavăn, de frunze putrezite, de flori cu parfum prea greu, îl pătrunse adânc. Era mirosul de dimineață al selvei, atât de diferit de cel al nopții și chiar de cel al căldurii tăcute și apăsătoare a amiezii. În Amazonia, mirosurile se schimbau de la o zi la alta, așa cum se schimba intensitatea luminii sau miile de nuanțe ale celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Picuratul apei ce se prelingea era tot ce se putea auzi în dimineața liniștită. Ambarcațiunea își pierdu elanul și se opri. Papagalii de abia de se mai auzeau, ca un zvon îndepărtat; briza, foarte blândă, aducea un parfum verde-închis, de selvă virgină, dar nici un singur zgomot, nici o voce omenească, nici un huruit de mașină, nici cântece, nici râsete... Nimic. Lumea era învăluită în liniște și în tăcere. Într-o tăcere deplină. Și asta era ceea ce-și dorise dintotdeauna... O lume calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
probleme. Zorii zilei și căderea serii în oraș au fost întotdeauna cele mai proaste momente ale lui. De dimineață, în drum spre slujbă, cu frigul și cu somnul, iar la căderea serii, înspre casă, cu oboseala și tristețea. Dar în selvă, acestea erau cele mai bune ore. Blândul răsărit de soare, plin de parfumuri și de o lumină atât de curată, și asfințitul, cu cerul colorat într-un roșu intens, papagalii luându-și rămas-bun de la lumina zilei și stârcii trecând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adiere. Era acolo, dens, inconfundabil și pătrunzător, șerpuind la firul ierbii, prinzându-se de trunchiurile copacilor, de liane și de hățișuri. Era o miasmă acră, agresivă, inconfundabilă, amestec de duhoare de țap și putoare de cocină. Era mirosul fricii în selvă, care alunga chiar și jaguarul și anaconda, împingea în apă crocodilul și cățăra în copaci oameni și maimuțe. Erau porcii sălbatici, „huanganas“ sau pecari, care înaintau, în turme, scurmând nesățioși, devorând tot ce găseau în cale, o armată de neîmblânzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună cu cea mai îmbietoare îmbucătură a selvei, până și jaguarul și omul - cele mai de temut animale de pradă - stăteau mult pe gânduri până să pornească lupta. Pe malurile râului Pastaza se istorisea povestea unui vânător care a atacat o turmă de huanganas și și-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ciudat amestec de fericire, dezamăgire și scârbă. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau vietnamezi în junglă. Nu li se mai auzeau glasurile. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau huanganas în selvă. Nu li se mai simțea mirosul. O porni pe drumul de întoarcere. Ajungând la un cot al râului, pe o plajă liniștită, sări din caiac. Apa era călduță, dar într-o clipă ajungea să se simtă chiar rece. Se culcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
verdele în ochi. În autobuzele orașului și-a imaginat singurătatea, liniștea și murmurul vântului. La Chicago a citit cartea aceea care vorbea despre cei șase mii de kilometri de ape și copaci ai Marelui Amazon, Tatăl Fluviilor, Selva-Mamă a tuturor selvelor... Avea doisprezece ani..., poate treisprezece, și chiar în noaptea aceea a vrut să evadeze din infernul acela de frig și de umbre și să meargă până va ajunge în paradisul luminii și al căldurii. Cum zburau păsările iarna către Sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
până va ajunge în paradisul luminii și al căldurii. Cum zburau păsările iarna către Sud, va pleca și el, pe jos sau târâș, și în trei sau patru zile - poate o săptămână - va ajunge la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în trei sau patru zile - poate o săptămână - va ajunge la Tatăl Fluviilor, la Selva-Mamă a selvelor... Călătoria lui a durat douăzeci și opt de ani! Dar era aici: scăldându-se într-un pârâiaș al Tatălui Fluviilor, odihnindu-se la umbra Mamei selvelor... Respiră adânc și își cufundă fața în apă. Se amuză lăsând să-i scape lin bulbucii, ascultând clipocitul lor sub apă, simțind în nări gâdilătura lor. Apoi își înfipse mâinile pe fundul apei și le înălță, lăsând nisipul să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cel mai mare. Se găseau acolo, în râu, și chiar în mlaștină, sub coliba lui. Le văzuse când a înfipt piloții. Erau diamante de bună calitate, dintre cele cu care se împodobesc stelele de cinema și care atrăgeau în inima selvei garimpeira și aventurieri din lumea largă. Erau diamante care transformau selva într-un infern de ură și de egoism, care pricinuiau încăierări și morți, care le chemau cu scânteierea lor pe toate prostituatele de pe Amazon, de la Iquitos până la Belem, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care lua deseori apă; dar în clipa aceea, cu gestul acela, se putea asemăna cu cel mai bogat om pe de Terra. Zâmbi la asemenea gânduri și își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu-ți lipsește? Nu, sparanghelul. Toate astea... Mâncarea, cafeaua, băuturile? O țigară bună? — Câteodată. Dar pot trăi și fără ele. Singurul lucru de care am chef, din când în când, e o havană bună. Încerc să cultiv tutun, acolo, în selvă, într-un luminiș. Văd că ești hotărât să rămâi. — Bineînțeles! Cât timp îmi permit yubani-i, nu mă gândesc să mă mișc de aici. Și nu ți-e dor? — Dor? râse el, amuzat. De ce? Sau de cine? Dumneavoastră nu cunoașteți Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în toate birourile, se așază în toate barurile și circulă în toate autobuzele. Nu încerca niciodată să spună ceva scăpărător; nu atrăgea niciodată atenția asupra felului său de viață deosebit, nu căuta măgulire, nici admirație, nici măcar prietenie din partea nimănui. În afară de selvă și de libertatea lui, nu îi păsa de nimic, nici cât negru sub unghie. Când venea să-l viziteze, obișnuia să petreacă o săptămână sau două ca oaspete, dar nici până acum n-ar fi putut spune dacă bărbatul voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tău decât pe toată întinderea Europei. Ăsta ar fi un titlu bun: Un kilometru pătrat de Amazonia. Nu cred că vreun scriitor ar putea exprima ce înseamnă asta și nici că vreun cititor ar înțelege. Eu m-am îndrăgostit de selvă grație unei cărți, dar când am descoperit-o cu adevărat, mi-am dat seama că e foarte diferită de ceea ce îmi imaginasem. A trebuit să mă „reîndrăgostesc“, dar de data asta ținând seamă de realitate... Un fluture mare, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sămânța se prinde în ei, pentru că poartă în ei nevoia de a Crede într-o Ființă Bună la Suflet care să-i apere de nenumăratele primejdii ce-i pândesc - trase din nou din pipă și murdări iar de fum liniștea selvei. Cu toate acestea, continuă el, când e vorba să-i adaptezi la lumea noastră, la secolul în care trăim, totul devine mult mai complex. Într-atât de complex, încât ajung să fiu descumpănit. Credința noastră, veche de două mii de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel nu o vom reuși nici cu indienii din selvă. Vom putea să-i distrugem; niciodată să-i asimilăm. — Atunci de ce nu renunțați la luptă? — Le aduc indienilor ceea ce cred eu că trebuie să primească de la mine: ajutor la boală, mângâiere la nenorocire, pâine la foamete, și Credința în Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
este, întotdeauna, o bătălie câștigată. Mică sau mare, e câștigată; și la fel cum e singurătatea pentru tine, pentru mine este munca mea: singurul meu mod de viață. Bărbatul mișcă din cap și zâmbi: Ciudată pereche, nu-i așa? Această selvă trebuie că dă cel mai mare procentaj de nebuni pe cap de locuitor din toată lumea. Doi locuitori, două feluri de nebuni. — Oare om fi într-adevăr? Sau ei sunt cei nebuni, cei care sunt de cealaltă parte? Întârzie cu răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care își aplecau ramurile apărând parcă luminișul și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dulce și păstos. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sine. Mă spionezi sau încerci să mă ajuți? Porți pe cineva înăuntru?“ Câteodată, ziua, vedea trecând, foarte sus, uriașe avioane comerciale în drum spre Sud. Își imagina ce or fi crezând pasagerii când vedeau ivindu-se din imensa monotonie a selvei amazoniene un firicel de fum din coliba singuratică. Un reactor putea zbura șase ore fără să distingă altceva decât imensul covor verde, sfâșiat pe alocuri de râuri șerpuitoare. Șase ore fără să vezi un munte, o pășune, un drum sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]