KorAP: Find »[drukola/base=selvă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...8 >

176 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

sămânța se prinde în ei, pentru că poartă în ei nevoia de a Crede într-o Ființă Bună la Suflet care să-i apere de nenumăratele primejdii ce-i pândesc - trase din nou din pipă și murdări iar de fum liniștea selvei. Cu toate acestea, continuă el, când e vorba să-i adaptezi la lumea noastră, la secolul în care trăim, totul devine mult mai complex. Într-atât de complex, încât ajung să fiu descumpănit. Credința noastră, veche de două mii de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel nu o vom reuși nici cu indienii din selvă. Vom putea să-i distrugem; niciodată să-i asimilăm. — Atunci de ce nu renunțați la luptă? — Le aduc indienilor ceea ce cred eu că trebuie să primească de la mine: ajutor la boală, mângâiere la nenorocire, pâine la foamete, și Credința în Hristos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
este, întotdeauna, o bătălie câștigată. Mică sau mare, e câștigată; și la fel cum e singurătatea pentru tine, pentru mine este munca mea: singurul meu mod de viață. Bărbatul mișcă din cap și zâmbi: Ciudată pereche, nu-i așa? Această selvă trebuie că dă cel mai mare procentaj de nebuni pe cap de locuitor din toată lumea. Doi locuitori, două feluri de nebuni. — Oare om fi într-adevăr? Sau ei sunt cei nebuni, cei care sunt de cealaltă parte? Întârzie cu răspunsul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
care își aplecau ramurile apărând parcă luminișul și oferindu-le florilor și fluturilor umbra lor; urmări cu privirea zborul liniștit al unui stârc; simți pe obraz adierea, prea caldă; auzi strigătul curcilor în călduri; aspiră parfumul greu și istovitor al selvei; observă cerul ce începea să se coloreze în roșu spre asfințit și clătină din cap convins: Nu - spuse el cu hotărâre. Nu sunt eu nebunul. De asta sunt sigur. Înaintau foarte încet, atenți la cel mai mic semn de pericol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
dulce și păstos. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci. Așa cum începea simfonia nocturnă, se pornea și marele joc al întunericului, pentru că, în selvă, jumătate de viață se petrecea ziua, iar cealaltă jumătate aștepta noaptea. Maimuța avea nevoie de lumină ca să descopere fructul sclipitor, dar jaguarul prefera întunericul ca să pândească maimuța adormită. Pasărea își construia cuibul sub un cer strălucitor, dar șarpele îi devora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
sine. Mă spionezi sau încerci să mă ajuți? Porți pe cineva înăuntru?“ Câteodată, ziua, vedea trecând, foarte sus, uriașe avioane comerciale în drum spre Sud. Își imagina ce or fi crezând pasagerii când vedeau ivindu-se din imensa monotonie a selvei amazoniene un firicel de fum din coliba singuratică. Un reactor putea zbura șase ore fără să distingă altceva decât imensul covor verde, sfâșiat pe alocuri de râuri șerpuitoare. Șase ore fără să vezi un munte, o pășune, un drum sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cerând ajutor...“ „Poate pădurea care arde singură...“ Nu și l-ar imagina niciodată așezat în coliba lui, citindu-l pe Huxley, încercând să evadeze din Minunata lume nouă pe care o descrisese. El ar fi „Sălbaticul“, iar coliba lui din selvă, farul părăsit dintre Putterham și Elstead. Aici ar veni jurnaliștii să-i ia interviuri, să-i facă fotografii și să-i înregistreze imaginea pentru televiziune, astfel încât oamenii de la Londra, New York sau Chicago să se poată minuna de viața absurdă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în apă, unde ar deveni o pradă ușoară pentru miile de răpitoare dintre mangrove. Aștepta caimanul, nu anaconda, și dacă venea aceasta, doar o minune și o norocoasă lovitură de macetă l-ar putea salva. „Güio“ era teroarea tăcută a selvei, care îi înspăimânta și pe cei mai curajoși războinici indigeni, iar el însuși învățase să se teamă de ea. Asculta. Privea. Mirosea aerul... Uneori, anaconda sâsâie ușor. Anaconda agită apa cu încrețituri diferite de cele ale caimanului. Anaconda duhnește a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
O studie îndelung și îi cercetă canalul țevii. Părea la fel de neted ca și țeava unei puști de vânătoare și muștiucul se potrivea pe dinți. Era o armă fabricată conștiincios, cea pe care și-a dorit-o de când a ajuns în selvă. Kano întinse mâna, apucă sarbacana, scoase din tolba lui cu săgeți o dardă subțire, o înveli în bumbac moale și o duse la gură cu un gest iute. Înălță sarbacana, ținti spre bananierul cel mai îndepărtat și suflă scurt și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mânca decât resturile, atunci când războinicii și copiii sunt deja sătui. Făptura din fața lui nu era socotită o ființă omenească nici măcar de către propriii ei semeni. Indienii refuzau să admită că femeile ar putea avea suflet, că ar putea vorbi cu spiritele selvei sau că ar putea înțelege ideea unui Dumnezeu Atotputernic. Dacă Dumnezeu ar veni vreodată, ar fi doar ca să-i mântuiască pe războinici. Nici un Dumnezeu care s-ar prețui pentru ceea ce este nu și-ar face griji pentru soarta unor ființe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lege decât a lor. Se va simți oare jignit Kano dacă o refuza pe sora lui? Cine putea ghici ce se petrece în mintea unui yubani? Ce știa el despre yubani? În anii aceia fusese preocupat de fiecare amănunt al selvei care îl înconjura, adaptându-se la fiarele, șerpii, insectele și foarte complexa ei floră, dar, în tot acest timp, nu învățase absolut nimic despre oamenii ei: „sălbaticii“ care se mișcau printre umbrele ei. Se putea lupta cu jaguari și anaconde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
preocupase chestiunea. Unde și când se inițiau? A ajuns chiar să creadă că virginitatea era un mit: legende din alte timpuri, cum erau sirenele, vrăjitoarele sau amazoanele. Nu se putu împiedica să nu zâmbească... Va întâlni oare aici, în inima selvei, ceea ce încetase să mai caute cu atâția ani în urmă? Încercă să se concentreze din nou asupra cărții. Citi aproape o pagină fără să priceapă ce voia să spună autorul și îi sustrase atenția un susur inconfundabil. Își ridică privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și nu reușește decât să dezvolte o bestialitate mult mai rafinată. Ce instinct animalic s-ar putea cristaliza în torturile Inchiziției, în lagărele de concentrare naziste sau în măcelul de la MY-LAI? Aici, în jurul său, simțea palpitând cea mai crudă dintre selve, dar, cu toate astea, în doi ani nu asistase la nici o singură scenă care s-ar fi putut compara cu groaza unui bombardament cu napalm, cu dezgustul pentru o suburbie a Saigonului sau cu degradarea bețivilor din Bowery. Nu locuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mai mândru iaht nu meritau prețul pe care societatea te obliga să-l plătești cu libertatea. Ăsta era un punct asupra căruia era de acord cu yubani-i și cu duzinile de triburi sălbatice care preferau să se ascundă în adâncurile selvei amazoniene, decât să accepte un singur beneficiu care ar cere, în schimb, un preț de vreun fel oarecare. Părintele Carlos îi atrăsese atenția că firea specifică indianului făcea cu neputință orice fel de comerț regulat cu ei. Misionarul venea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
o denumire pur braziliană -, constituiau cea mai joasă speță de persoane indezirabile care puteau exista, nu numai pe Continent, ci în toată lumea. Naziști urmăriți și camuflați, dezertori din toate armatele, evadați din toate închisorile, aventurieri de toate naționalitățile mișunau prin selvele din Brazilia, Venezuela, Columbia, Ecuador, Perú și Bolivia, aflați mereu pe urmele zăcământului liber, ale diamantului adormit pe fundul râurilor sau târât în aluviuni de la îndepărtate sedimente pe care nimeni nu reușea să le găsească vreodată. Râurile Caroní în Venezuela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
și diamantele lor, suportau frecvent consecințele unei avalanșe de garimpeiros, atunci când se răspândea zvonul că se descoperise o nouă „bombă“. „Orașe-fantomă“ se iveau peste noapte, precum San Salvador de Paul, Diamantina, Porvenir, Cristálida... Și acolo unde înainte nu erau decât selvă și sălbatici, apăreau deodată cafenele de mâna a doua, bordeluri, cabarete, săli de jocuri de noroc, chiar și cinematografe. Într-o lună, o tabără putea ajunge de la neantul absolut la cincisprezece mii de locuitori, ca să dispară în același fel luna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se așeză să aștepte. A doua zi, au venit ploile. Asistase în tăcere la o asemenea risipă de activitate; privi îndelung marea pe care cerul o arunca pe pământ și oftă. Nimic pe lumea asta nu era perfect și imperfecțiunea selvei amazoniene începea cu venirea ploilor. Puteau dura la fel de bine o lună sau patru și, asta, nu era în stare nimeni să o prezică. Indienii și unii garimpeiros anunțau dinainte cât mai era până la acele ploi, dar nici unii, nici ceilalți nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
durere surdă și permanentă, obiectiv predilect al muștelor și al țânțarilor. Căpușele erau cel mai mare blestem al desișului, unul din prețurile cele mai ridicate pe care Natura îi obliga să le plătească pe cei care doreau să locuiască în selvă. Căpușe, căldură umedă și țânțari, cele trei mari impozite ale selvei. Dar plătea cu plăcere, acum, când încetaseră ploile. Puse caiacul pe apă și vâsli foarte domol până se opri în mijlocul lagunei, unde nu era decât tăcere, apa se vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Căpușele erau cel mai mare blestem al desișului, unul din prețurile cele mai ridicate pe care Natura îi obliga să le plătească pe cei care doreau să locuiască în selvă. Căpușe, căldură umedă și țânțari, cele trei mari impozite ale selvei. Dar plătea cu plăcere, acum, când încetaseră ploile. Puse caiacul pe apă și vâsli foarte domol până se opri în mijlocul lagunei, unde nu era decât tăcere, apa se vedea foarte liniștită și lumea era în pace cu sine însăși. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ivindu-se sfios printre coroanele copacilor din micuțul luminiș, și se întrebă ce făcea el acolo, atât de departe de tot. Departe de lumea lui, departe de Chicago, departe chiar și de grosolana lui colibă care devenise căminul lui din selvă. Dacă l-ar părăsi Kano, poate că nu ar ști să se întoarcă la laguna, la cărțile, la cârligele și la tristele lui economii. Niște bocanci vechi, un pantalon făcut ferfeniță și o macetă era tot ce avea cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
la cărțile, la cârligele și la tristele lui economii. Niște bocanci vechi, un pantalon făcut ferfeniță și o macetă era tot ce avea cu el... Dar avea ceva ce compensa totul. Avea niște profunde cunoștințe și o nesfârșită dragoste pentru selvă și, cu ele, se considera în stare să supraviețuiască fără nici un alt ajutor decât maceta. Se simțea „asimilat“ de lumea care îl înconjura - atât de ostilă pentru restul oamenilor albi - și, în clipele acelea, i se părea mai simplu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
San Pedro și râul Yubani s-ar putea stabili douăzeci de mii de coloni... — Între San Pedro și Yubani nu ar supraviețui nici o sută de coloni, și dumneavoastră știți asta, le răspunse el. Acest pământ nu e bun decât pentru selvă. Dacă tăiați copacii și încercați să semănați, în patru ani totul ar deveni pârloagă, fără posibilitatea de a fi recuperat. Prima recoltă va fi magnifică; a doua, normală, iar a treia, practic, nu ar mai exista. Orice student în anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
să oprească progresul? Până când vom consimți să ne distrugă? În numele cui trebuie să se admită ca toată porcăria asta pe care o aduceți cu dumneavoastră să aibă cale liberă.? Priviți afară: acum o săptămână, aici era o frumoasă porțiune de selvă, unde creșteau copaci și flori și trăiau zeci de animale... Priviți acum! Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
liberi, liberi să nu privească, chiar din clipa când nimic nu-i împiedica să o facă. Înțelese că tocmai intra într-o lume stranie: singura lume amazoniană pe care nu se îngrijise să o cunoască până atunci: lumea omului din selvă. „Văzu“ cum Kano stătea de vorbă în limba lui cu războinicii, cum aceștia clătinau îngrijorați din cap și cum îi arătau celui cu picioare diforme să-l aducă înăuntru pe străin. Se așeză pe vine în fața lor, alături de Kano, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ziua cugetase la posibilitatea de a călători la Santa Marta și chiar în capitală, la Santa Cruz, și de a vorbi cu cineva mai dispus la dialog decât căpitanul Salas sau inginerul Planchart. Asta l-ar sili să iasă din selvă, să se întoarcă la oraș, la oameni, la trafic, la zgomote... Fir’ar să fie! exclamă el încet. Apoi se întoarse spre Correcaminos: — Mâine o să dau răspunsul, făgădui el. La cină, îi oferiră ciozvârtele din spate ale unei mari maimuțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]