KorAP: Find »[drukola/base=selva & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

111 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

frișcă, azvârli o jumătate în lagună și lăsă ca cealaltă să ardă câteva minute, până când ploaia, furioasă, îl transformă în cărbune întărit. Într-o dimineață, un soare violent dădu o crâncenă bătălie ca să se impună; scoase sclipiri din lagună, pictă selva în culori, transformă cenușiul monoton al orizontului în mii de culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mușca niște sâni, de a-și cufunda fața în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos, lângă patul de campanie și privi, prin fereastră, ploaia blândă și constantă. Cerul era o pată cenușie, și tot cenușie era și selva, și tot cenușie, lumea sub diluviul amazonian. Blestemată ploaie care dădea naștere la nostalgie, care îi trezea amintirile, care-i lăsa timp să se gândească la fete alergând pe plaja de la Malibu! Blestemați și cei cărora le făcea plăcere să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Juana și Coyotito - care fugeau cu perla, urmăriți de toată lumea -, care îi amintea de indiancă. Și de el însuși. Ploile n-au ținut mult. Trei luni. Apoi, într-o dimineață, cerul se prezentă fără nici un nor, de culoare albastru-peruzea, iar selva, atât de bine spălată, renăscu mai verde decât oricând. Într-o săptămână, apele au scăzut în albie, pământul a început să se usuce și miile de viețuitoare ale junglei au revenit la viață după o lungă tăcere. Se putea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
decât să privești în urmă și să înțelegi zădărnicia unei vieți întregi de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
la sută din tribul urubú. Aveți pretenția ca yubani-i să se expună la așa ceva ca să vă permită libera trecere? Și ce se va întâmpla cu garimpeiros, căutătorii de aur, aventurierii care străbat Amazonia adulmecând fierul, bauxita, țițeiul? Acum îi oprește selva și frica de yubani, dar când șoseaua va trece prin mijlocul teritoriului lor, nu-i va mai opri nimic. Îi cunosc pe oamenii ăia. Când se adună, sunt ca lupii: în Brazilia au dat gata peste cincizeci de triburi. — Garimpeiros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Nu e altceva decât o imensă ladă de gunoi, pentru că progresul dumneavoastră nu aduce decât ambiție și căcat... Cineva, undeva, vrea să câștige milioane, smulgând din Masivul Papagalilor cuprul și, pentru asta, nu se dă în lături să porcăiască toată selva, să dea gata indieni și animale, să distrugă singura priveliște frumoasă care a mai rămas pe pământ. Și asta se numește progres! Vreți să vă spun ceva? Puteți să vă băgați în cur tot Progresul vostru... Inginerul zâmbi: — Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
în cur tot Progresul vostru... Inginerul zâmbi: — Într-un anume sens, sunt de acord. Vocea lui suna mai împăciuitoare decât oricând. Dar, la urma urmelor, dumneavoastră ce pretenție aveți? Să trăiți în pace? Bine. Noi nu ne opunem... Vă plac selva, singurătatea, copacii și pescuitul dumneavoastră... Foarte bine...! Continuați cu toate astea... E loc pentru toți... Compania mea vă poate garanta aproape două mii de kilometri pătrați de pădure. Chiar poate pune o parte din pădurea asta pe numele dumneavoastră... — Cu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
distruge. Avea nevoie de spațiu pe care să-l semene, de spațiu pentru mașini, de spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să-i doboare. Indianul, nu; indianul conviețuia cu selva, i se supunea ei și se adapta la realitatea de netăgăduit că, în fond, selva era întotdeauna mai puternică. Pentru ca să o domine, trebuia să o ucidă, să o facă una cu pământul, să o ardă până la rădăcină, transformând-o în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
spațiu pentru vite... Copacii îl deranjau, îl copleșeau, îl sufocau și nu găsea altceva de făcut decât să-i doboare. Indianul, nu; indianul conviețuia cu selva, i se supunea ei și se adapta la realitatea de netăgăduit că, în fond, selva era întotdeauna mai puternică. Pentru ca să o domine, trebuia să o ucidă, să o facă una cu pământul, să o ardă până la rădăcină, transformând-o în deșert. Cel mai desăvârșit îngrășământ creat de chimie nu va fi în stare să fertilizeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
care nu schimbase nici măcar trei vorbe și, atât timp cât nu o va iubi, nu se va culca cu ea, chiar dacă l-ar arde pe dinăuntru toate focurile iadului. Nu ajunsese atât de departe încât să înceapă să abdice de la principii. Nu selva îi va domoli voința și îi va distruge niște convingeri care l-au însoțit de când avea uzul rațiunii. Nu se va arunca asupra ei să o posede și să-și calmeze înflăcărarea, pentru ca apoi să se căiască ani în șir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
ouă proaspete. Își pregăti cea mai pantagruelică omletă din viața lui. Dormi atârnat în hamac între două trunchiuri de palmier, protejat de apărătoarea de țânțari ușoară și cârpită, fără alt acoperiș, decât cerul fără nori, și fără alți pereți, decât selva de o parte și râul de cealaltă parte. Se trezi la răgetul jaguarului dând târcoale prin împrejurimi, deranjat poate de ciudata prezență a omului, poate în călduri, poate înfometat. Visă selve fără căldură și țânțari, fără umezeală și lilieci-vampiri, fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Ce ciudată minune! comentă el. Ermitul afară din peșteră. Cărui fapt datorăm onoarea vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede că selva îți ține treze simțurile. Cea mai bună fasole din Barco de Ávila, cadoul unui preot care e în vacanță în Spania, și cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
că și „xavantes“ se află într-o răzvrătire deschisă. Triburile aucas din Ecuador continuă să ucidă pe oricine le iese în cale și același lucru se întâmplă cu anumite familii jíbara de pe râul Santiago, în Perú. Dacă lucrurile se extind, selva asta va arde de la un capăt la celălalt; de la poalele Anzilor la coastele Atlanticului. Se opri câteva clipe ca să-și smulgă un fir lung de păr negru care îi ieșea dintr-o nară a nasului său ascuțit. Reuși la a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
mai mare parte a timpului, angajații de la Interne și militarii din garnizoană trebuiau să vină la birourile lor cu haină și cravată, polițiștii să fie încălțați cu cizme înalte, iar preoții să poarte sutană. Orașul Santa Marta voia să uite selva care îl înconjura, copleșindu-l, amenințându-l cu invadarea străzilor, a pieței, chiar și a caselor și, de aceea, în Santa Marta se bea whisky, în locul tradiționalului rachiu de trestie de zahăr, se aducea cu avionul carne de vacă, înlocuind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
autoritate în materie de faună tropicală, zâmbi el. Într-o zi, cărțile Paulei și ale lui Ignacio Ávila-Gorsky vor fi texte obligatorii în Universități. — N-o luați în glumă, părinte. N-o luați în glumă, râse Inti. Ne aflăm în selva asta și nu vom pleca de aici până nu vom reuși. Vom lăsa Omenirii un studiu autentic asupra selvelor virgine, înainte ca Omenirea să le transforme în „selve-târfe“. La ritmul evenimentelor, tot ce vor ști nepoții noștri despre Amazonia va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
se află în templu“, cum spunea Muir, vor face selvele una cu pământul - tonul vocii lui devenise din ce în ce mai pătimaș pe măsură ce vorbea. Va sosi curând ziua în care aceste ținuturi nu vor fi decât o frumoasă amintire și un imens deșert. — Selva asta este foarte tare, comentă el. O cunosc și știu că se va apăra cu vitejie. Omenirii îi va fi foarte greu să dea gata Amazonia. Omenirea dă gata orice, declară sentențios Inti Ávila. De când bântuie pe fața pământului, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lua sifilis...“ Când negresa ajunse pe celălalt mal și dispăru printre copaci, se întoarse, dar misionarul nu mai era lângă el. Se făcuse nevăzut în interiorul hotelului. Rămase pe terasă privind satul pe jumătate pustiu, văzând cum curge râul murdar, observând selva de pe celălalt mal, o selvă care părea diferită prin simplul fapt că era presărată cu vreo două duzini de cocioabe de chirpici. Nu erau stârci pe coroanele acelor arbori de capoc, nici maimuțe care să sară dintr-o ramură într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
aminti de Tom-Tom al copilăriei lui, traversă piața și se opri să urineze la singurul copac scheletic, ca și cum ar fi vrut să-l batjocorească pe supraviețuitorul solitar pe care oamenii îl lăsaseră din ceea ce fusese odinioară încă o porțiune din selva de nepătruns. Îi veni în minte fotografia care făcuse înconjurul pământului, distribuită de agențiile internaționale. Într-o piață din Spania, în apropiere de Madrid, un copăcel de abia doi metri înălțime încerca din greu să supraviețuiască, strivit de zidurile înalte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Luminos și ale Vulcanului Liniștit, atingând amândoi șase mii de metri altitudine. Trecătoarea șerpuia între cele două culmi, deschizându-și drum printr-un teren pustiu de culoare ocru, cu vegetație rahitică și care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul DC-3 se îndreptă spre Trecătoare, lăsă la stânga zăpezile orbitoare ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate, survolă oglinda de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
pistilelor unei euforbii... Rezemați-vă apoi de copac și ascultați. Vântul, frunzele care foșnesc, păsările care se cheamă unele pe altele, lătratul îndepărtat al unui câine... E ca o orchestră. Și există ceva magic în starea bună care ne invadează. Selva mea, asta este, dar nu o orchestră, ci o întreagă Filarmonică din Londra... Și scena se compune din milioane de copaci, de flori, de insecte, de păsări. Pot asculta și privi toată viața și să descopăr în fiecare zi lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
minim. În alte regiuni, mai aproape de șoseaua Transamazoniană, în Statul Pará, au urcat prețul la 53 de cenți pe un sfert de hectar. Se gândesc să vândă milioane. Primul lot se compune din peste 12.000 de kilometri pătrați din selva amazoniană, inclusiv indieni, copaci, râuri, minerale, țiței și tot ce poate exista. În 1860, Guvernul Statelor Unite își vindea pământurile cu 31 de cenți pe hectar. În anii următori, tăietorii de lemne au distrus câte zece milioane de hectare de pădure

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
știe niciodată. — Și nu va exista nici un alt loc pentru tine, care să nu fie neapărat selvă? Un sătuc izolat, o casă la țară? — Nu. Ăla e locul meu. Nu vreau altul. — Și eu? Nu însemn nimic? — Ți-ar plăcea selva. Te-aș învăța să o iubești și să o înțelegi. Îmi ceri să vin cu tine? — Mai mult sau mai puțin. — Te-ai însura cu mine? — Sunt însurat. — Poți să divorțezi... Nu cred. Sunt dezertor. Dacă încep demersurile pentru divorț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cultivi. Eu n-am bani... — Ai munci. Toată lumea muncește. — Eu, nu. Sări din pat, căută o țigară și o aprinse furioasă. Din celălalt capăt al camerei îl privi stăruitor: — Ăsta e motivul. Nu-i așa? Singurul care există. Nu e selva, nici libertatea sau zgomotul și poluarea... Nu-ți place să muncești. O privi câteva clipe și zâmbi batjocoritor. Dădu la o parte cearșafurile, își găsi pantofii sub pat și începu să se încalțe. Unde pleci? — La hotel, firește. Nu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
lumii, dacă vrei tu așa, dar nu-l voi părăsi pentru nici o femeie. — Nu e nevoie să fii grosolan. — Nu. Ai dreptate. Se îndreptă spre ușă. Se opri în prag și se întoarse o clipă: Cu alte cuvinte, nu dau selva pe tine, cel mult, te accept în ea... Ieși în strada pustie. La patru dimineața, Santa Cruz părea un oraș mort și putu să se plimbe liniștit pe mijlocul drumului, bucurându-se de răcoarea zorilor. O umezeală vâscoasă venind dinspre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
un om al secolului douăzeci. Vă rog, să nu mă interpretați greșit... Nu sunt rasist. Doar un om practic... Omenirea se împarte în indivizi romantici și în indivizi practici. Dumneavoastră aparțineți primului grup, eu, celui de al doilea. Pentru dumneavoastră, selva și yubani-i sunt ceva frumos care trebuie conservat cu orice preț. Pentru mine, sunt o povară pe care nu trebuie să o mai suportăm mult timp. Yubani-i trebuie să devină cetățeni folositori pentru comunitate. Selvele trebuie să se transforme în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]