63 matches
-
dreptul fasciști. În anumite sensuri, ideile eugeniste au sprijinit răspândirea secularismului dincolo de cercurile intelectuale, căci populația țărănească nu a avut (și, din păcate, nici acum nu are) un rol activ În cultura publică. Aceasta le era livrată țăranilor În spirit semănătorist: idilic și pios. Legionarii au impus drept componentă identitară ortodoxismul. Fiindcă nici primarii, nici alte autorități civile nu valorau mare lucru ca importanță În comunitatea țărănească, eugeniștii au căutat alianțe Între preoți. Dar ortodoxia promova mai ales caritatea din milă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Copilul în „Amintirile” lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1931; Privire fugară asupra operei literare a domnului Const. Kirițescu, Râmnicu Sărat, 1933; Anotimpuri, Râmnicu Sărat, 1934; Poezia lirică a domnului N. Iorga, Râmnicu Sărat, 1934; N. Iorga. Naționalismul semănătorist. Semnificația dramelor sale istorice, Râmnicu Sărat, 1934; Însemnări despre gândirea lui Creangă, Râmnicu Sărat, 1935; Ioan Creangă, Râmnicu Sărat, 1935; Însemnări despre poezia populară și poezia cultă, Râmnicu Sărat, 1935; Zodiac și Întoarcerea la sat, Râmnicu Sărat, 1935; Bogdan Petriceicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286549_a_287878]
-
comentată de D. Murărașu, 1931, și M. Eminescu, Opere, vol. I-IV, 1939, alcătuite de Ion Crețu). Spiritul gazetăriei eminesciene (e vorba în continuare de receptarea ei) va fi preluat după aceea, simultan și cu entuziasm debordant, de tradiționalismul mișcării semănătoriste al cărei mentor era Iorga și de naționalismul radical orchestrat de A.C. Cuza, între altele și unul dintre editorii operei eminesciene (v. Opere complecte, Iași, 1914). Curentul iorghist era interesat, cum observa Pompiliu Constantinescu, de refacerea portretului moral al poetului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
onorurile timpului. Tot în același an, la 6 ianuarie este numit medic al Domeniilor Coroanei, funcție care îi prilejuiește alte avantaje, dar el rămâne omul care nu profită de surprizele vieții. În literatură continuă să fie cunoscut tot ca poet semănătorist, un tradiționalist, un autentic rural care îl continuă pe Coșbuc sau Vlahuță, departe de marii lirici, Blaga, Arghezi, Pillat sau Maniu... Apariția volumului „Pârgă” în 1921, ca și numirea ca subdirector al fundației Culturale „Principele Carol” sunt semne de urcuș
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
înghesuie, cu figuri de pantomimă, zece amintiri într-o singură frază de nu le mai dai de capăt. A fost însă mai coerent cînd s-a referit la vizita pe care i a făcut-o lui G. Tutoveanu. Bătrînul poet semănătorist continua și prin anii ’50 să-și primească oaspeții, în casa sa din Bîrlad, „pus la ținută” (frac), pregătit să le citească din versurile proprii. Persistența sa în vechi habitudini îl singulariza nu numai între cetățenii urbei, ci și în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Adela! - sau „elevii” cenaclului lovinescian, Holban, M. Sebastian, Camil Petrescu, H.P. Bengescu. Din nefericire, prestigiul foii lui Lovinescu, Zburătorul, și al lui, ce nu era prea mare la începutul anilor treizeci - el însuși respins la Academia Română prin refuzul arogant al semănătoristului Iorga! -, ca și inconsecvențele autorilor citați mai sus (Sebastian scriind mai mult teatru, Holban murind de tânăr ca și Gib Mihăiescu, Camil alunecând spre teatru, filozofie etc., nesemnând decât două romane, în timp ce naturaliștii în proză, un Cezar Petrescu, un Rebreanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
individualismului de artă în alt articol. „Artă pentru artă "criticul se declară adversarul artei cu tendință nu admite nici patriotismul" care se face simțit în multe opere, din opoca de la 1850 nici umanitarismul sub forma „socialistă" nici „Naționalismul” provocat de semănătoriști. După Ovid Densusianu „arta nu are rolul să se facă armă de campanie, să apere anumite cauze, anumite idei" ea, nu trebuie utilizata nici pentru pledoarie, nici pentru rechizitorii fiind sortită să stea deasupra agitațiunilor trecătoare, deasupra frământărilor unora și
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
A. Diaconu stăruie în a individualiza gândirismul, dincolo de niște constante, descifrând, aprofundând și nuanțând prin comentarii proprii de mare rafinament sintagme precum "etnicismul estetizant al lui Blaga", "tradiționalismul decorativ al lui Pillat", "suprafața autohtonistă a lui Voiculescu", "ortodoxismul cu inflexiuni semănătoriste al lui Crainic", "bizantinismul estetizant al lui Maniu". În cazul lui Crainic, discipol al unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă ca substitut teandric ("Iisus în țara mea", "Sensul teologic al frumosului"); se oferă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
aplicat prolificului scriitor român încă de la debut este cauzat și de uriașa disproporție dintre ambiția creatoare, permanent biciuită de lecturi grandioase insuficient digerate, și modestul produs artistic, parazitat și paralizat de un verbalism excesiv. Scrierile lui, ivite din vălurelele siajului semănătorist, demonstrează o dată în plus că inerția unor reflexe de receptare continuă și după spargerea marelui val. Gazetar cu ochiul atent la evenimentul senzațional, întemeietor și director de reviste mai mult sau mai puțin longevive, printre care și România literară (1939
Decembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14472_a_15797]
-
era moșier și senator de Dorohoi. Bibliotecile conțineau toate vechile cronici și în special cărți de istorie căci istoria era studiul preferat al lui I.C. Brătianu. Erau și cărțile poeților noștri romantici ai veacului al XIX-lea și a celor semănătoriști din primul sfert al secolului XX, ale căror poeme copilul, si apoi adolescentul Ion Pillat, le știa pe dinafara, căci ecoul lor se discerne în poeziile sale din prima tinerețe din Cântece de demult. O altă fotografie reprezintă luxoasa bibliotecă
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
codri, Păsări și frunze călătoare, Ploi și neguri, Glasul toamnei, Toamna și iubirea, Toamna și amintirea, Toamna și moartea, ceea ce creează o miscare dramatică - care răscolește și dă un interes deosebit tabloului autumnal sugerat prin poeme alese din operele poeților semănătoriști, simboliști și tradiționaliști. Poemele sunt astfel selectate încât fiecare pare a continua și dezvolta melodia și înțelesul celei precedente. În 1918, Ion Pillat începuse să scrie poemul Bătrânii terminat și apărut în 1922 nu numai că expunere a unei arte
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
Chendi. A doua o reproduce, de fapt, pe aceea a ediției Minerva din 1906. Volumul are la sfârșit un tabel de „cuvinte mai neobicinuite" alcătuit de Al. Vasiliu, învățător, și de G. T. Kirileanu. Pe copertă, un desen cu sugestii semănătoriste, cu o țărancă torcând și cu un flăcău cu plete care-i citește dintr-o carte. Ediția aceasta din Creangă a fost tipărită de vechea Editură Cartea Românească, aceea care a funcționat în imobilul de pe Calea Victoriei, de lângă Capșa, distrus de
O carte veche by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6090_a_7415]
-
bucureștean (Hasdeu, Pantazi Ghica, Gellianu-Anghel Demetriescu, Petre Grădișteanu, Gherea), și cel transilvănean (Al. Grama, Aron Densușianu), pentru ca partea a doua, mult mai elaborată, să avanseze structuri paradigmatice mult mai largi, cu o aplicată metodă de catalogare și clasificare (critică estetică, semănătoristă, impresionistă, critica formei și a configurației). Răspunsul istoricului literar pentru prima categorie avansează ideea unei situări pe poziții false a interpretărilor cutărui critic (ex. determinismul, factorul social, implicațiile criticii socialiste și efectele ei la semănătoriști), care au condus la o
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
catalogare și clasificare (critică estetică, semănătoristă, impresionistă, critica formei și a configurației). Răspunsul istoricului literar pentru prima categorie avansează ideea unei situări pe poziții false a interpretărilor cutărui critic (ex. determinismul, factorul social, implicațiile criticii socialiste și efectele ei la semănătoriști), care au condus la o siluire a textului eminescian, la interpretări neadecvate obiectului. Pentru partea a doua, cea a investigațiilor clasificate, Popovici îmbină analiza punctuală cu sinteza. Fiecare studiu critic are o structură relativ fixă: descrie compoziția studiului, insistă pe
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
Simona Cioculescu În decembrie 1938, poetul semănătorist I. U. Soricu l-a acuzat pe Lucian Blaga de plagiat în ziarul "Curentul". Articolul, în serial, a apărut cu titlul . Blaga s-a simțit, cum era și firesc, profund afectat de "înjurăturile și calomniile Soricului". Faptul se poate deduce
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
și Estoril, prietenilor literați. Lui O. W. Cisek îi scria, printre altele, în ianuarie 1939 la Praga, unde acesta era atașat de presă: "Am o mare rugăminte. Pe la Crăciun am fost obiectul unui foarte stupid atac din partea unui oarecare domn semănătorist (Soricu), care mă acuză de un fel de copiere a poeziei cehe. Textele pe care le citează, nu au nici un fel de asemănare, încât eu cred că domnul nu e în regulă cu injecțiile! Am căutat să-mi procur cartea
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
de tip romantic, care permite ca în același text să apară cuvinte poetice din zone semantice diferite, cromatică, portret artistic colectiv sau individual, religie, istorie. Sentimentul acut al înstrăinării și dorul manifestat între străini apare la Goga ca un accent semănătorist, exagerat exploatat de istoria literară. În fapt, depărtarea de locurile și de oamenii dragi, dorul purtat în lume a plinului vieții satului apare la Goga drept o stare și un sentiment tipic romantic, cu un ușor accent militant. Pe calea
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
cîntec. Vine de departe,/ Adus de vîntul serii, și mă cheamă.../ Ah, nu-s iluzii, nu-spăreri deșarte!/ Edoina ta cea dulce, dulce mamă!..." (Un cîntec). Toate ticurile iritante ale poetului - sentimentalismul, auto-înduioșarea - pleacă de la acest gen de inspirație. Ardelean și semănătorist rămîne Iosif și atunci cînd, consonant cu doctrina iorghistă, compune poezie pe teme istorice și folclorice; rezultat - balade fals eroice, cu figuri de operetă, desuete încă din clipa aparției (Novăceștii, Pintea, Gruia etc.). Poetului nu i se potriveau în nici un
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
de cer s-a luminat./ Și codru-i plin de soare.../ Ieșim voioși la cîmp deschis/ Și-mi pare că a fost un vis / Furtuna trecătoare!... (Furtuna). Mai interesant devine Șt. O. Iosif - poet al erei moderne. Evocînd temele dragi semănătoriștilor, el lăsa impresia că urmează mai degrabă o modă; cînd atmosfera simbolistă îl captează însă, pare a redeveni el însuși. Brusc, atmosfera fin-de-siècle se instalează spontan. („Te simți mai singur astă sară/ Mai mohorîtă-i azi odaia.../ Auzi cum șiruie afară
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Patriarhale, 1901), melodia versului ștergea, la Iosif, semnificația temei. Există, fără îndoială, în liedurile lui zăcăminte de sentimentalism, dulcegării și autocompătimire, exprimate prin diminutive și termeni familiari; dar, în cele mai bune exemple, adierea simbolistă trece pe deasupra cuvintelor, transformînd lamentația semănătoristă în poezie autentică: „Torcea, torcea, fus după fus,/ Din zori și pînă-n seară;/ Cu furca-n brîu, cu gîndul dus,/Era frumoasă de nespus/ În portu-i de la țară...// Căta la noi așa de blînd,/Senină și tăcută;/ Doar suspina din
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
A. Diaconu stăruie în a individualiza gândirismul, dincolo de niște constante, descifrând, aprofundând și nuanțând prin comentarii proprii de mare rafinament sintagme precum "etnicismul estetizant al lui Blaga", "tradiționalismul decorativ al lui Pillat", "suprafața autohtonistă a lui Voiculescu", "ortodoxismul cu inflexiuni semănătoriste al lui Crainic, "bizantinismul estetizant al lui Maniu". În cazul lui Crainic, discipol al unei estetici poetice de tip bremondian, se aduce în discuție conceptul de artă ca substitut teandric ("Isus în țara mea","Sensul teologic al frumosului"); se oferă
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
Livius Ciocarlie Călinescu se miră că semănătoriștii l-au atacat pe Maiorescu deși toate ideile lor erau deja la el. Erau, dar exaltarea lor iorghistă, pompieristică, naționalistă nu era. Luându-și drept criteriu descrierea universului eminescian, Călinescu pune unul lângă altul, dizgrațios, „Al vieți-mi giuvaer” cu
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
pe hârtie, care, în fond, ar fi constituit un «poem artificial»: deformat, rezultat printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un «poem citadin“, ‘țăranii cosind’ - un «poem semănătorist», ‘visul cu ochi deschiși’ un «poem suprarealist», ‘vorbirea în dodii’ un «poem dadaist», ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un «poem lettrist», ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un «poem postmodernist» (inter-textualism). O
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
o rugăciune veche, din vremea când munții și pădurile erau cetăți de apărare pentru oamenii fugiți din calea prădătorilor.” Ați văzut, stimați cititori, cât de bine a descris Pazi hăituiala, Încheind cu un splendid tablou natural, În stilul marilor prozatori semănătoriști. Cum aveau să se deruleze partea finală a arestării și, apoi, ancheta, vom arăta În numărul proxim al revistei. Însă, Înainte de a Încheia această parte, vom cita portretele sintetice ale celor douăsprezece colege de lot ale autoarei, reale modele ale
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe hârtie: „port cu mine caietul acesta și scriu aceste note.” Metoda gidiană de a transcrie existența ta într- un caiet pare să-l atragă pe narator deși e clar că autorul nu face literatură memorialistică. Scriitorul renunță la evocările semănătorist pășuniste și, după cum remarca Iulian Băicuș în eseul Anton Holban sau casa ficțiunii cu o singură fereastră, bunica lui Sandu are rude îndepărtate, mai exact, o soră geamănă în literatura franceză, pe bunica lui Marcel. Și între eroi există
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]