18,720 matches
-
mi-a plăcut mult în facultate, majoritatea cursurilor erau interesante, chiar și cele care dpdv practic sunt inutile gen latină sau franceză veche (interesant să vezi schimbările treptate dintr-o limba în altă până nu mai seamănă deloc). Experiență ta seamănă însă mai degrabă cu un exercițiu de “ascultare” monastica și de răbdare. Chiar nu e nimic interesant la cursuri? Sau te plictisești prea repede de orice? Răzvan să dea la arhitectură la “Mincu” :))) și după ce face 6 ani să dea
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
mai manea house tare :)) Loved it. Moșule, ce ai în sac :)? :)))))) ou șont leș spikes d’antan?... Auuuuu... ce pot să spun ... linia melodica este, dar restul e .. MEGAAASTAAAR ! :)) țipă cred că e fan alexandra ungureanu, era un “ăă” care semăna poate din întâmplare (hmm) Asta e dovada că nu toată lumea poate cântă rap...sau house . Sau rap pe negative house. Mesajul e pe sistemul “floare verde marijuana / nu este ca și banană “
Tu nu vezi decat un distrus by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82967_a_84292]
-
btw, daca pohtești la o descindere în zona de rezidență (așa cum ți-i scrisă în buletin) pentru o cercetare calitativa, ai deja un mușteriu pentru însoțire! florin salam? nu văd nici un florim salam în clip... e drept că minune asta seamănă un pic la voce cu salam, dar de aici și până să-l confunzi calea e lungă - florin salam e bashtan, câtă vreme florin minune e un loser care a apărut de vreun an (a circulat o vreme pe you
Yet anOtherinconvenient truth by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82964_a_84289]
-
și de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-așteaptă cu luminile stinse în mașină parcata la colțul străzii, care ne plătesc consumația, care ne întrețin, ne savurează și apoi ne roagă să le uităm. Femeile care seamănă cu actrița noastră preferată. Femeile urâte care știu cum să facă un barbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaților, care intră singure în sex-shop-uri și care l-ar face
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
just congrats! Este cel mai frumos elogiu adus femeii de la “De ce iubim femeile” încoace, sper să nu te deranjeze comparația, era inevitabil, mi-ai răscolit cele mai intime și mai nebănuite gânduri. superb și breath-taking Cam dubios privești tu femeile Seamănă cu românul “Elogiu femeilor mature” de Stephen Vizinczey. După el te-ai inspirat sau e doar o coincidență? Dacă e coincidență, iti recomand acest român, e savuros și foarte lucid. Cred că încă mai e de găsit prin librarii. E
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
un bărbat... adevărat. Pudelii infantili să-și pună lesă singuri și să se lase plimbați de domnișoarele prețioase și fitoase. o femeie adevărată ...de curând. @monstru, l-am citit pe Vizinczey acum vreo șapte ani. Totuși, în afară de titlu, nu prea seamănă... cunosc cel putin o femeie care e toate în una. puțin din fiecare?nu..tot din oate și toate în una. e ciudat. superb,oricum. Bucurenciule, tată, daca texul asta-i scris de tine (fără să te fi inspirat de pe
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
și de urât despre asta. Bărbații care ne trimit cadouri, care ne-așteaptă cu luminile stinse în mașină parcata la colțul străzii, care ne plătesc consumația, care ne întrețin, ne savurează și apoi ne roagă să îi uităm. Bărbații care seamănă cu actorul nostru preferat. Bărbații urâți care știu cum să facă o femeie să se simtă dorită. Bărbații care întorc capul după femei, care pun mâna pe fundul femeilor, care intră singuri în sex-shop-uri și care l-ar face să
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
ideea de a lua la mișto OC lovind în echipele de la advertising. acolo se duce toată lumea în disperare. ai văzut câți sunt înscriși anul ăsta? aruncă un ochi și pe blogurile de echipă și ai să vezi câte “idei revoluționare” seamănă cu astea din clipuri. Nu e nimik tare, dimpotrivă. Scabros, penibil, aberant, autosuficient. De astă se suferă la greu: de autosuficienta. și în advertising, și în politică, chiar și la tine, bucurenci. ok, ai dreptul să fii cum vrei, dar
Olimpiadele schizofrenizarii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82988_a_84313]
-
Bucurenci Inventarierea lor e un gest util și necesar pentru că e bine să știm „pe ce ne bazăm” atunci cand strigam sus și tare că vrem să ne integrăm în Europa, în lipsă de ceva mai bun, prin cultură. Lista „minunilor” seamănă cu multe dintre vitrinele kitschoase care decorează sufrageriile românilor: o duzină și ceva de vechituri cu valoare sentimentală, cateva gadgeturi industriale care merg prost sau nu mai merg deloc, un bibil mare cât Pentagonul, o colecție de cimilituri funerare și
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
amendeze. Sunt, pur și simplu, mai mulți și nu-i mai lăsa să greșească. Am încredere că, prin repetiții zilnice, colegii noștri de trafic mai slabi de minte vor dezvolta un numar de reflexe condiționate care îi vor face să semene cu șoferii inteligenți. Insist asupra faptului că nu cred că avem de-a face cu mitocani, ci cu simpli netoți, care nu trebuie pedepsiți, ci ajutați. În fiecare zi, baletul polițiștilor în fața hoardelor de șoferi indisciplinați îmi aduce aminte de
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
pro-basesciana a ziarului EVZ, cât și cea de om neconformist, ce sparge tabu-uri, care nu se lasă captivat de ideile fundamentalist-reactionare ce bântuie azi pe scena intelectuală, atitudine care am admirat-o până acum la Dragoș Bucurenci. (Icsulescu) Da, seamănă puțin cu Idele lui Marte. În sensul ca si Cezar și Băsescu (Doamne ce comparație!) erau vremelnic în fruntea unei democrații și vroiau să câștige puterea absolută. Amândoi au fost opriți să o facă. În rest similitudinile se termină repede
Siluirea Constitutiei din respect pentru Constitutie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82981_a_84306]
-
Noi rămânem cu bietele noastre iluzii urbane și impulsuri autofage, până va veni cineva care să ne trezească la o altă realitate. Poate mai interesantă. Ha-ha, good point (anonimul de deasupra)! Toată povestea asta cu ‘cum să-ți construiești brandu’ seamănă cu un manual care-ți explică de-a fir a par cum să vinzi ceva... majoritatea însă nu are CE să vinda! ;-)) Ok, știu că - de la Warhol citire - nu prea mai contează, dar... prefer să fiu old-fashioned și contra-curentului decît
Cui i-e frica de branding? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82977_a_84302]
-
nu le iubesc, dar ceea ce nu le poți ierta este rânjetul cu care le desființează fără drept de apel. Ție poate că Sărbătorile ti-aduc aminte de copilărie. De familia care se adună să imbodobeasca bradul, de mustață Moșului care semăna cu a vecinului de palier, de cadourile după care tanjisei atâta timp și pe care acum, în sfârșit, le primeai, în schimbul a două-trei versuri. Poate că și lui Sărbătorile i-aduc aminte de copilărie. Poate că de Crăciun primea o
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
blogger-ul de pe Hotnews, Brăduț Ulmanu, profu care face www.jurnalismonline.ro, Lulutza, o fată care scrie pe blog că să-și facă animalul de casă celebru, si Florin, de la Hi-Q, al cărui blog îl știam deja. Mi-a placut că seamănă mai mult cu personajul care scrie pe blog decât cu solistul Hi-Q. Way 2 go. Am filmat pe Casa Scânteii și a fost foarte haios când Dragoș a întrebat-o pe Lulutza dacă ea se considera “underground”. Nu știu cât de mainstream
“Marfa” pe Realitatea TV by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83057_a_84382]
-
dar în care scriu oameni despre care trebuie să știi cum gândesc. În plus, între noi fie vorba, “Dilemă veche” e o poveste ratată, ostenita și ți-am spus, când am citit textul tău despre petrecerea timpului în București, că seamănă prea mult a “Dilemă veche”, de la o poștă chiar, ceea ce în esență nu e rău, dar România reală (chiar cea culturală) nu există în această publicație. Atunci cărui public i te adresezi? Să nu-mi spui că cei din “Frame
Ziua cand am devenit substantiv comun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83042_a_84367]
-
ideologiile, așa că în locul vechiului dosar dilematic dedicat “-ismelor”, vă propun o trecere în revistă a stilurilor de viață masculine alfa-sexuale. Folosirea acestor denumiri în contextul monden românesc și pe hârtia lucioasa tipărită se face încă timid și împiedicat, iar situația seamănă pe undeva cu bancul în care octogenara soție a unui filatelist le dezvăluie prietenelor ei senile că soțul ei este “sifilitic”. Așadar, dacă vă întrebați de ce sunt compuse denumirile stilurilor de viață contemporane cu adjectivul «sexual» și regretați iarnă «-ismelor
Nimic despre metrosexuali by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83072_a_84397]
-
un oraș creează o hartă mentală în mintea “utilizatorului”, care arată diferit de la persoană la persoană. Se creează trasee urbane pe linii geometrice bazate, dincolo de funcție și siguranța, pe o anumită corespondență cu nevoile vizuale și senzoriale ale orășeanului. Procesul seamănă cu manipularea unei camere de luat vederi într-o secvență de film anticipată de un scenariu. Orașul te “trădează”, cum spuneți, cănd mișcarea “camerei” personale nu mai corespunde scenariului creat prin interactia îndelungată cu un loc. Stimulii vizuali creați și
Vlad Bina: Bucuresti, Paris XIX si Boston XXI by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83067_a_84392]
-
de întâmplări dintr-o istorie precipitată. Personal, această carte mi-a plăcut, mi-a fost agreabilă așa cum pot fi agreabile unele cărți nu neapărat fundamentale, canonice etc., care, nu rareori, devin ilizibile azi. Edgar Reichmann e autorul unei proze ce semănă mult cu cea a lui Isaac Bashevis Singer, cu care împarte aceeași spiritualitate și un soi de realism magic edulcorat și crepuscular în descrierea unor evrei domestici și simpatici, cantonați identitar în prima jumătate a secolului, transformați ulterior ireversibil. Formidabilă
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
cunosc bine și limba din care și aceea în care traduc. E o problemă de atitudine față de text: merge și așa! Altă consecință colaterală: greșelile din texte, de tipar ori de lecțiune. Nu mai poți avea încredere în nimeni. Cărțile seamănă cu niște furnicare de erori. încercările din ultima vreme de a retrezi interesul pentru lectura de carte sînt binevenite. Nu ajunge însă să recomanzi tinerilor fani ai computerului să citească și cărți. E nevoie de o acuratețe a textului, specifică
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
Se vede printre rînduri profunda adeziune a autoarei la subiectul pe care îl descrie, și care e mai mult decît tehnica antropologului ce încearcă să intre în lumea pe care o studiază. E un discurs asemănător celui al teologilor ruși. Seamănă atașarea Ancăi Manolescu față de subiect cu atașarea lui Florenski față de icoană, pe care o prezenta totuși într-o analiză picturală de factură academică. Dar drumul e aici invers : al intelectualului către semnificațiile profunde ale sacrului în Răsăritul creștin.
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
nu mai prezintă aproape nici un interes literar. Cele din urmă s-ar cuveni reconsiderate (o încercare face Alex Ștefănescu în chiar numărul de față al revistei). Ceea ce m-a frapat de la început în aceste romane despre sat este că nu seamănă deloc cu acelea ale lui Marin Preda. Teleormanul natal, comun lui Preda și Stancu, a putut da, iată, perspective incompatibile asupra țăranului român și a universului său moral. Ca și satul lui Rebreanu, acela din Moromeții este încă unul cu
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
extrem de puternic. întîlnirea Marilenei cu bărbații nu înseamnă decît o nouă agresiune, o nouă dezamăgire, o nouă păcăleală. Daneliuc înscenează o serie de avataruri ale "neajunsului de a fi femeie" într-un colț de lume blestemat. Suferința din anii '50 seamănă cu suferința "nouăzecistă". Limbajul este dur, totul este pus într-o lumină cenușie. Pisica ruptă este cea mai bună carte a lui Daneliuc de pînă acum. Marilena și cîteva voluptăți este un roman care merită citit pentru acel extrem de interesant
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
unui restaurant high-life de la Șosea. Așezat pe o platformă rotativă, cu aerul lui de chefliu deshăinat, Lenin i-ar stimula generos pe meseni în libațiile lor prelungite. Cît privește monumentul substitutiv, așa cum ni-l prezintă o fotografie din revistă, el seamănă izbitor cu o moară de vînt, părînd gata, deși imobilă, să-și anime aripile la prima adiere. Lucrarea discipolului devine astfel o emblemă străvezie a liber-schimbismului, efectuînd totodată un subtil racord cu viziunea maestrului asupra revoluției. Salutăm cu bucurie apropiata
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
special, niște profesioniști, în orice caz, nu cititori de rând... Ulise ședea încă în fața mea pe mesuța trasă anume încă înainte ca Jeff - asa-l chema - să se întoarcă de la restaurant. Atunci, din vorba în vorbă, îi spusesem că Joyce semăna cu Cervantes, că între Don Quijote și Leopold Bloom, că între două paranteze foarte largi, foarte încăpătoare, se îngrămădeau ceilalți autori, ca niște stridii înghesuite în stomacul gigantic al unui cașalot. Poziții contrare însă mergând împreună într-o convergență contrară. Cum
Reflexe pariziene VII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14773_a_16098]
-
întrevedeau tocmai dinpotrivă, trupește și sufletește semnele unei înalte stirpe în cădere: portul semeț și înfățișarea nobilă, trufia, cerbicia și cruzimea, lenea, sila de viață, setea de răzbunare și puterea de ură...". Știm deja că primul și ultimul dintre Măgureni seamănă pînă la indistincție. Mai înainte de a vedea aceasta în salonul casei lui Pașadia, către sfîrșitul romanului, cititorul are șansa de a întrezări asemănarea în aceste două portrete, ale căror semne par a trăda aceeași fire. Și totuși. O mare parte
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]