376 matches
-
Sînt trăitul meu și frămîntările și liniștea. Habar nu am avut, cîndva, că Iosif Sava va însemna, pentru mine, atît de mult. Deși, dacă privesc lucid în urmă, simt și acum vibrația fabuloasă a momentului cînd m-a descoperit în semiîntuneric, undeva pe holurile radioului. Fără cuvinte prea multe, m-a condus în împărăția sunetelor, în locul unde această instituția își avea comoara. Un spațiu deloc gigantic stoca muzica lumii. Un domn atipic, care parcă plutea neatingînd pămîntul era stăpînul și îngrijitorul
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
Marina Constantinescu Spațiu mic, intim. Un fel de careu format din gradene și public închide la mijloc o pantă. Nu abruptă. Scena. Pe ea, cîteva siluete, încearcă o acțiune clară. Coerența este frîntă mereu. Semiîntuneric. O agitație sfîșietoare, coordonată, dacă se poate spune așa, de o lamentație evreiască autentică, foarte puțin prelucrată muzical. Tema se repetă. Iarăși și iarăși. Actorii își continuă căutarea. Mișcările sînt sacadate, precipitate, unele, repetitive, altele, mișcări spasmodice care ar vrea
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
căreia singurul lucru pe care îl poate face este s-o descrie. Iar atunci cînd reușește să-i prindă chipul și să-i surprindă nuanța, Halter își molipsește cititorul, introducîndu-l într-un univers în care penumbrele sunt sursa ispitei și semiîntunericul e stimulul imaginației. E lumea crepusculară a unui sfîrșit care cere, drept prelungire afectivă, un ton de sfîrșeală sufletească. Și tocmai în asta stă talentul lui Halter: în felul cum îți transmite sfîrșeala, în modul cum, molipsindu-te cu cîmpul
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
E cel mai contraindicat cu putință. În schimb o tentă ambiguă de resemnare senină, curățată de ranchiuni ascunse și de nădejdi neîntemeiate, poate cîntări mai mult decît o predică pro domo sua. Clar-obscurul atrage mult mai mult decît lumina, iar semiîntunericul e mai inspirator decît claritatea, întocmai cum spiritul creștinismului s-a perpetuat în catacombe și ocnițe, nu în naosuri încăpătoare strălucind de odoare desuete. În privința aceasta, Toni Halter e un misionar de foarte bună calitate: jurnalul lui te atrage așa cum
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
se balansa în stânga și-n dreapta, ridicând prora peste valuri uriașe în urma cărora pupa cădea peste golul rămas. Cerul întunecat îi alungase pe toți turiștii în cabine. Primiseră prosoape în plus și fuseseră rugați să nu iasă pe punte. Din semiîntunericul cabinei nu puteau decât să ghicească ce se petrecea deasupra. Restaurantele și toate sălile de pe vas fuseseră închise, paharele, vesela și șezlongurile fuseseră strânse, iar televiziunea cu circuit închis nu mai funcționa. Majoritatea călătorilor zăceau în cabine, doborâți de răul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ai avut ce rata. . O rază de soare a intrat pentru câteva clipe printr-o spărtură a ,,ușii,,. Antoniu Întinde mâinile părând că vrea să și le Încălzească la ea, ca la un foc salvator. Raza s-a retras, lăsând semiântunericului să-și vadă mai departe de formele lui grotești. -Continuă , Îl Îndeamnă Kawabata. Împărțim de aproape cinci ani culcușul ăsta mizer și nu știu despre tine mai nimic. Ai 54 de ani, ești spurcat la gură cu mine, dar ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu puteam să-mi dau seama ce mă atrage la ea: vorbea mult, zâmbea, Îmi povestea despre familia ei, și, ceea ce m-a mirat, era faptul că parea că mă cunoște dintotdeauna. Pe inelarul mâinii stângi verigheta ei strălucea În semiântunericul barului, ca o steluță mișcătoare. Sportul Îi sculptase trupul, dându-i o elasticitate copilărească. Părul șaten, era strâns Într-o coadă de cal care se mișca dintr-o parte În alta, În funcție de mișcările capului, iar ochii erau cu adevărat fascinanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Răsuna atât de alarmant încât m-a determinat să mă ridic și să mă duc până la ușă. N-am putut suporta liniștea care se așternuse și, ca să nu-l mai aud încă o dată, am deschis ușa. Honor Klein stătea în semiîntunericul de pe palier. Ne-am privit în tăcere, eu încremenit cu mâna pe ușă, ea ținându-și capul plecat și privindu-mă pe sub sprâncene. Pe buzele roșii, arcuite, stăruia un zâmbet crispat abia perceptibil. M-am întors, permițându-i astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
doamne aplecându-se peste ziduri de grădină. Un perete era acoperit aproape În Întregime de o hartă mare a gării centrale, cu peroanele, magaziile de mărfuri, macazurile și semnalele marcate În culorile primare. Contururile mobilei erau acum vag vizibile În semiîntuneric, iar umbrele cădeau ca niște pânze de praf peste fotolii, născute de luminile străzii reflectate pe tavan și de luciul lămpii de citit de pe birou. Josef dădu cu fluierul piciorului peste una din măsuțe și aproape că răsturnă un palmier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cuvântului, trase de ușă și intră În compartiment. Fața palidă și lungă, ochii alburii, impresia culturii moștenite, toate Îl intimidară. Prin solicitarea sa, va recunoaște superioritatea preotului - și deveni iarăși, pentru o clipă, băiețelul cu mâinile murdare care roșea În semiîntunericul confesionalului la banalele sale păcate. Spuse În engleza țeapănă care-l dădea de gol: — Vă rog să mă scuzați. Poate că vă deranjez. Vreți să dormiți? — În nici un caz. Cobor la Buda. Nu trebuie să adorm până când ajung În siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
inginerului? pufnește ironic Radu. Proastă cafea! Mai bine făceai nes decît amestec. Un puști obraznic, zău! face un gest evaziv Paula, aprinzîndu-și țigara ținută între dinți. Am călătorit odată cu trenul împreună..., a aflat cum mă cheamă... Prin fumul țigării, în semiîntunericul camerei cu draperia plușată trasă la fereastră, Paula pare cu mult mai frumoasă decît ziua, pe culoarele spitalului, cînd trece grăbită spre reanimare, unde zic gurile rele îi trezește din morți pe bărbați numai atingîndu-i. Asta răscolește în Radu, violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de mantouri și pălării la care mă așteptam, așa că mi-e limpede că am greșit mortul. Dar e prea târziu să mă-ntorc și, în plus, am plecat special de acasă să particip la o îngropăciune. Chiar aproape de prag, în semiântuneric, o femeie în genunchi spală cu cârpa scândurile chioșcului. Fără să se ridice, împinge încetișor în față căldărușa. - Domnu’, dacă vrei prescură și lumânări, mai așteaptă, mai am de șters și de frecat, se-ncuibă mucegaiul, cât clor aș turna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dar nu mort. Te-am necăjit cu ceva? Îi plăcea vocea lui. Mai înainte de toate, o vrăjise cu tonalitatea joasă, hotărâtă, a glasului. În timpul dansului, acel prim dans menit să-i aducă împreună, îi vorbise întruna. Ea căutase zadarnic, în semiîntunericul din cameră, să-i mai zărească o dată chipul. Acea frumusețe care, preț de o clipă, cât fusese lumina aprinsă, îi tăiase suflarea. O zăpăcea apropierea lui. Îl dorea, cu slăbiciunea femeiască înnăscută, ori cu trăirile pornite din recunoștință sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
peste mașinile de scris; ceilalți, așezați pe scaune șubrede de birou sau pe paturi de campanie, trăgeau un pui de somn. Obloanele erau deschise, dar la umbra enormei clădiri vecine nu era niciodată multă lumină, doar un soi de permanent semiîntuneric. — Salut, matelot! a zis ea. — Ia te uită, a exclamat unul dintre ei rezemându-se de spă tarul scaunului, a venit Jakarta Jane, iubita armatei! Cu ce ocazie ne faci această nemaipomenită onoare? — Nici o ocazie, m-am gândit să dau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și al veselei, bușitul surd al sacilor descărcați din camioane, clinchetul nedeslușit de obiecte metalice, toate acestea Îi făceau bine, pentru că În semiîntuneric era ușor să-ți imaginezi că În furnicarul ăsta orașul nu se schimbase În ultimele două sute de ani. Prinsă În labirintul de fundături și de ulicioare fără nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vară, dimineața devreme. Intervalul acela când soarele nu s-a ivit încă de după linia orizontului și lumina e brăzdată de umbre lungi. Razele sunt calde, le simți pe piele în vreme ce aluneci printre ele, dar la umbră aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă și legănându-vă ușor, pe tine și barca ta, în vreme ce plutiți prin fâșiile yin-yang ale dimineții. Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început să arunc bucățile mai mari de dictafon în geanta de piele, tresărind din pricina țigării care încă-mi ardea în colțul gurii. Am împrăștiat fumul albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit în picioare tocmai când jaluzelele căzură la pământ și soarele după-amiezii se revărsă înăuntru. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rigoare și se trag concluzii: Nu-i mort, dar nici mult nu mai are. Dacă veneam ceva mai devreme... Fata începe să plîngă în hohote. Este ruda dumneavoastră? Nu..., treceam pe stradă. Salvarea pleacă și cei doi tineri rămîn în semiîntuneric împietriți. Nu știu unde să se îndrepte. Dacă era mai devreme..., suspină fata. Dar de unde știi că va muri? Nu știu, dar sora a zis clar că "dacă era ceva mai devreme"... De unde să știm noi că nu era un bețiv? Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la biserica unde Ionel era resemnat total. L-au privit atent și au înțeles imediat că este el, "bețivul". Iubirea dintre cei doi tineri a mai durat ceva timp. Fata însă, în cele mai intime momente, vedea un om, în semiîntuneric, cu o mînă ținîndu-se de o bară metalică și din care dispărea încet, încet, pîlpîirea vieții. Dacă era ceva mai devreme...", reveneau cuvintele neutre ale surorii, blocîndu-i bucuria de a iubi și a fi iubită. Flacăra iubirii dintre cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la cei deloc atenți: Dom' Parpanghel v-a trimis și borș cu carne. Unde? Omul dezvelește patru găleți, cam pe jumătate pline cu borș fierbinte. Aduceți-le aici, strigă crîșmarul. Oamenii cară gălețile și le pun pe o masă în semiîntuneric. Adă-ne linguri. Întîi aduceți-le aici, nu se lasă știrbul. Ca să scoți carnea tu? Derutați, adunații la reuniunea electorală se uită roată. Unul mai deștept bagă mîna în găleată, scoate o bucată de carne și începe să mănînce. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aranjat singur pentru tipar și a plătit editurii cîte o sută de exemplare. Toate pentru el. S-au vîndut ca pîinea caldă, am mai păstrat cîteva pentru prieteni. În casă dezamăgirea fetei a crescut și mai mult. Camerele erau în semiîntuneric, un miros greu de mucegai și o proastă aerisire au determinat fata să se grăbească de plecare. Nu este ce ai crezut, dar o mînă de gospodină ar face din casa asta minuni. De cînd stai singur? De zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
căutat nimeni din partea bulibașei? Doar e nepoata lor. Dar Gruia ce-o fi făcând? A trecut pe acasă? Sau...” De pe ulița Muzelor, Însă, i-au ieșit În cale două femei cu fuste lungi și Înflorate. Profesorul s-a oprit. În semiîntunericul zorilor a recunoscut-o pe una din ele. Era nevasta bulibașei... ― Sărut mânuțâli matali, domnu’ profesoru’ doctoru’. ― Bună dimineața. Ați venit să aflați noutăți despre Stăncuța, fata cea frumoasă? Are o apendicită și mâine va fi operată. Am pregătit-o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
edu-ca-ție fizică de la colegiu, a privirilor cu subînțeles sau a comentariilor vădit zeflemitoare nu m-a părăsit nicio-dată. Totuși, rușinea de a-mi mărturisi pudoarea persoanei care distribuia prosoape, apoi ambientul acelor băi ce datau din timpul ocupației turcești, precum și semiîntunericul de sub bolta maiestuoasă au sfârșit prin a mă convinge să rămân. Prin urmare, am lăsat deoparte orice ezitare și, fe--rindu-mă de privirile celorlalți bărbați care stăteau în bazinul mare și octogonal și pluteau în poziții dintre cele mai diverse, m-
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
-s decât aperitivul. Creierul e un stomac care digeră imagini. La face bucăți și le transformă într-o pastă fluorescentă. E o mașină de tocat fotografii vechi. - Hai, bătrâne, să bem o bere, mi-a zis el. El, Bodo. În semiîntunericul culoarului nu-l văzusem. Acest afectiv "bătrâne" era de obicei pentru alții. Vrea să mă îmbrobodească, mi-am zis, și l-am urmat. Asta pentru că vocea îi era domestică și moale, bună de șters bibelourile de praf. Pașii îi îmbătrâniseră
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
spectacolul să aibă clasă. Și încă ceva: abordarea atentă, ca un contrapunct solid, vizibil în spectacol față de text, a personajului Pavel Feodorovici Obolianinov, un conte cu rasă, dependent de cocaină și de protecția, de iubirea Zoikăi. Scoaterea acestui personaj din semiîntuneric mi se pare nota sfîșietoare pe care Alexandru Tocilescu o aduce în nebunia din casa Zoikăi, din demența de pe scenă. Contele, pianul și cocaina - Bulgakov știe exact ce însemană asta, a fost el însuși dependent o vreme - fragmente din valsuri
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]