62 matches
-
o lopată de țărână se depune.” (M. Eminescu) • sau dezaprobarea față de alegerea făcută în realizarea unei acțiuni: „Puteai să te duci dracului cu românul și cu muntele tău cu tot.” (C. Hogaș) Din punct de vedere morfologic, capacitățile flexionare ale semiauxiliarului a putea sunt cu mult mai dezvoltate decât ale verbului a trebui, dar limitate, totuși, în comparație cu ale verbului predicativ a putea; se întrebuințează la prezent, indicativ: Poți să aluneci dacă nu ești atent, potențial-optativ: Ar putea să aibă vreo 20
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aluneci dacă nu ești atent, potențial-optativ: Ar putea să aibă vreo 20 de ani... sau la imperfect indicativ, cu valoare de potențial: Puteam să-i spun orice, el nu se supăra. Unele valori modale implică totdeauna aceeași formă temporală a semiauxiliarului; astfel, irealul și dezaprobarea sunt introduse în sintagma predicatului compus numai de imperfectul indicativ sau de perfectul potențial al semiauxiliarului, sinonime între ele și conținând în însăși semantica lor temporală posibilitatea exprimării acestor valori modale: Putea să alunece și să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de potențial: Puteam să-i spun orice, el nu se supăra. Unele valori modale implică totdeauna aceeași formă temporală a semiauxiliarului; astfel, irealul și dezaprobarea sunt introduse în sintagma predicatului compus numai de imperfectul indicativ sau de perfectul potențial al semiauxiliarului, sinonime între ele și conținând în însăși semantica lor temporală posibilitatea exprimării acestor valori modale: Putea să alunece și să-și frângă gâtul. Cel mai adesea, semiauxiliarul a putea se construiește cu modul conjunctiv: Poți să mă bați, eu tot
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în sintagma predicatului compus numai de imperfectul indicativ sau de perfectul potențial al semiauxiliarului, sinonime între ele și conținând în însăși semantica lor temporală posibilitatea exprimării acestor valori modale: Putea să alunece și să-și frângă gâtul. Cel mai adesea, semiauxiliarul a putea se construiește cu modul conjunctiv: Poți să mă bați, eu tot nu plec. Sunt, însă, destul de frecvente sintagmele cu verbul principal la infinitiv; în structura acestora, pe de o parte, infinitivul verbului principal poate apărea fără prepoziția-morfem: Poți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu verbul principal la infinitiv; în structura acestora, pe de o parte, infinitivul verbului principal poate apărea fără prepoziția-morfem: Poți avea vreo 15 anișori..., pe de alta, elemente lingvistice aflate într-o relație sintactică directă cu infinitivul pot trece în fața semiauxiliarului: Îl poți ruga oricât, e tot degeaba. Când verbul principal se află la conjunctiv, întreaga sintagmă variază în funcție de număr și persoană, indiferent de forma temporală a semiauxiliarului: pot să mă rătăcesc, poți să te rătăcești etc.; puteam să mă îmbolnăvesc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elemente lingvistice aflate într-o relație sintactică directă cu infinitivul pot trece în fața semiauxiliarului: Îl poți ruga oricât, e tot degeaba. Când verbul principal se află la conjunctiv, întreaga sintagmă variază în funcție de număr și persoană, indiferent de forma temporală a semiauxiliarului: pot să mă rătăcesc, poți să te rătăcești etc.; puteam să mă îmbolnăvesc, puteai să te îmbolnăvești etc. CÎnd verbul principal este la infinitiv, rolul gramatical revine semiauxiliarului, care exprimă numărul și persoana verbală: Pot răci, poți răci, putem răci
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întreaga sintagmă variază în funcție de număr și persoană, indiferent de forma temporală a semiauxiliarului: pot să mă rătăcesc, poți să te rătăcești etc.; puteam să mă îmbolnăvesc, puteai să te îmbolnăvești etc. CÎnd verbul principal este la infinitiv, rolul gramatical revine semiauxiliarului, care exprimă numărul și persoana verbală: Pot răci, poți răci, putem răci etc., dacă... Verbul A FI Se opune, ca semiauxiliar, verbului predicativ, prin lipsa de autonomie semantică și prin caracterul limitat al capacității sale flexionare. Se opune verbului auxiliar
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.; puteam să mă îmbolnăvesc, puteai să te îmbolnăvești etc. CÎnd verbul principal este la infinitiv, rolul gramatical revine semiauxiliarului, care exprimă numărul și persoana verbală: Pot răci, poți răci, putem răci etc., dacă... Verbul A FI Se opune, ca semiauxiliar, verbului predicativ, prin lipsa de autonomie semantică și prin caracterul limitat al capacității sale flexionare. Se opune verbului auxiliar a fi, prin lipsa de autonomie morfologică a sintagmei în care se cuprinde. Se opune verbului copulativ, prin structura generală a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
auxiliar a fi, prin lipsa de autonomie morfologică a sintagmei în care se cuprinde. Se opune verbului copulativ, prin structura generală a sintagmei din care face parte, prin condiția sa semantică și prin rolul său în semantica sintagmei. Exprimă, ca semiauxiliar, în spațiul sintagmei predicatului, • irealul: „Era să dărm bunătate de casă din pricina carului.” (I. Creangă) • potențialul: „...Nu era să dai tu opt sute de lei taxiului.” (I. Vinea) Capacitatea flexionară a verbului este redusă la maximum; se prezintă sub formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de imperfect, persoana a III-a singular: era să cad; indicii de persoană și număr caracterizează doar verbul principal, totdeauna la conjunctiv prezent: era să adorm, era să adormi, era să adormim etc. În limba vorbită, își schimbă forma și semiauxiliarul în funcție de număr și persoană: „Dar cât pe ce erai să mă gâtui, jupâneșico.” (I. Creangă) Verbul A AVEA Este sinonim verbului a fi în exprimarea sensurilor de • irealul: Aveam să cad. • potențialul: I l-am dat; ce-aveam să fac
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezent, de asemeni, variabil în funcție de persoană și număr. Verbul A VREA Ca verb semiauxiliar, nu mai exprimă un act de voință a subiectului, ci imprimă sintagmei în care pătrunde sensul de ireal: Am vrut să cad. S-a fixat ca semiauxiliar în forma de perfect compus. Se construiește cu un conjunctiv prezent. Amândouă verbele sunt variabile în funcție de persoană și număr: am vrut să cad, ai vrut să cazi, a vrut să cadă, am vrut să cădem etc. Se folosește mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la persoanaI. Nu admite forma negativă. Realizarea înțelesului de ireal al sintagmei este condiționată de conținutul lexical al verbului principal, care trebuie să exprime, în general, acțiuni care nu pot fi, în condiții normale, obiectul dorinței sau voinței subiectului. 2. Semiauxiliarele de aspect Prezintă acțiunea verbului cu care intră în sintagma predicatului ca imperfectivă: a sta, a vrea. Verbele A STA și A VREA Sunt instrumente ale exprimării iminenței acțiunii verbului predicat; acțiunea e pe punctul de a se produce, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
stat să-i dea lacrămile.” (D. Zamfirescu) Precedate de adverbul parcă, cele două verbe pot sta la potențial-optativ: Parc-ar sta să plece undeva., Parc-ar vrea să ningă... În limba vorbită, verbul a muri intră, uneori, în sintagmă cu semiauxiliarul a trage, pentru a exprima împreună starea, condiția particulară în care se află subiectul gramatical: Bătrânul trage să moară... Ca semiauxiliar, verbul a trage are o flexiune limitată, la prezent și imperfect mai ales: Trăgea să moară când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să plece undeva., Parc-ar vrea să ningă... În limba vorbită, verbul a muri intră, uneori, în sintagmă cu semiauxiliarul a trage, pentru a exprima împreună starea, condiția particulară în care se află subiectul gramatical: Bătrânul trage să moară... Ca semiauxiliar, verbul a trage are o flexiune limitată, la prezent și imperfect mai ales: Trăgea să moară când am ajuns eu Semiauxiliarele de aspect se construiesc totdeauna cu un verb la conjunctiv prezent. Conținutul lexical fundamental este exprimat de verbul principal
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trage, pentru a exprima împreună starea, condiția particulară în care se află subiectul gramatical: Bătrânul trage să moară... Ca semiauxiliar, verbul a trage are o flexiune limitată, la prezent și imperfect mai ales: Trăgea să moară când am ajuns eu Semiauxiliarele de aspect se construiesc totdeauna cu un verb la conjunctiv prezent. Conținutul lexical fundamental este exprimat de verbul principal. Amândouă verbele își schimbă forma pentru exprimarea persoanei și numărului: (eu) stau să plâng, (tu) stai să plângi, (el) stă să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
schimbă forma pentru exprimarea persoanei și numărului: (eu) stau să plâng, (tu) stai să plângi, (el) stă să plângă etc. dar se folosesc mai ales la persoana a III-a. Nu se folosesc, în mod curent, la forma negativă. 3. Semiauxiliarele de temporalitate Introduc acțiunea reprezentată lingvistic de verbul-predicat într-o temporalitate specifică, distinctă de timpul categorial: a fi, a avea. Verbele A FI și A AVEA Se folosesc pentru exprimarea unor valori temporale, în sintagme nu îndeajuns de morfologizate, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-o temporalitate specifică, distinctă de timpul categorial: a fi, a avea. Verbele A FI și A AVEA Se folosesc pentru exprimarea unor valori temporale, în sintagme nu îndeajuns de morfologizate, pentru a se cuprinde între sintagmele timpurilor compuse. Ca semiauxiliare, verbele a fi și a avea nu exprimă, de fapt, un timp verbal propriu-zis ,ci relații de esență temporală. În exprimarea acestor relații - cel mai adesea de posterioritate față de o acțiune verbală desfășurată în trecut -, semiauxiliarele de timp introduc două
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagmele timpurilor compuse. Ca semiauxiliare, verbele a fi și a avea nu exprimă, de fapt, un timp verbal propriu-zis ,ci relații de esență temporală. În exprimarea acestor relații - cel mai adesea de posterioritate față de o acțiune verbală desfășurată în trecut -, semiauxiliarele de timp introduc două perspective: • a narațiunii, situată într-un moment anterior momentului desfășurării procesului de comunicare; • a subiectului vorbitor, situat în momentul desfășurării procesului de comunicare și cunoscător al desfășurării acțiunii verbale, posterioară față de timpul evenimentelor narațiunii, dar anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
față de timpul vorbirii: „...Până ce să-mi iau măsurile pentru ce era să fie mai târziu, găsii cu cale...” (C.Hogaș) „Până atunci mai avea să treacă multă vreme.” (I. Slavici) Verbele a fi și a avea s-au fixat ca semiauxiliare de timp, exprimând posterioritatea din perspectiva trecutului, la forma de imperfect, variabil în funcție de persoană și număr. Verbul principal este la conjunctiv prezent, și el variabil în funcție de număr și persoană: aveam să mă duc, aveai să te duci etc. Verbul a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
persoană și număr. Verbul principal este la conjunctiv prezent, și el variabil în funcție de număr și persoană: aveam să mă duc, aveai să te duci etc. Verbul a fi poate intra și în sintagme al căror raport temporal este de simultaneitate; semiauxiliarul se află, în acest caz, la perfectul simplu: Când fu să ies pe ușă, sună telefonul. Raportul de simultaneitate este, în astfel de sintagme, de cele mai multe ori însoțit de o nuanță aspectuală; acțiunea este imperfectivă. Verbe personale - verbe impersonaletc "Verbe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Prefixul reare în mod frecvent natură lexico-gramaticală; reluarea acțiunii înseamnă totodată și introducerea unor schimbări calitative: a reorganiza înseamnă a organiza din nou, dar altfel, iar în structura unor verbe își pierde total sensul „iterativ”: a reieși = a rezulta. Prin semiauxiliare se exprimă iminența: a sta, a vrea: Ioana stă (vrea) să plângă. Stă (vrea) să ploaie. Prin verbe cu conținut aspectual 20 se exprimă toate sensurile: a începe, a prinde, a continua, a termina etc.: Începe (prinde)/continuă să ploaie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cărei conținut rezultă din raportul dintre conținutul obiectiv al comunicării și interpretarea (comentarea) lui de către locutor. Se alătură, în exprimarea acestui conținut, categoriei gramaticale a modului, verbelor cu conținut lexical modal (a putea, a trebui, a crede, a bănui etc.), semiauxiliarelor de modalitate (a trebui: „Trebuie să fie târziu.”, a putea: „Poți să te îmbolnăvești.”, a fi, a avea: „Era să cad.”, a vrea: „Am vrut să cad.”), mijloacelor fonetice și prozodice (intonație etc.). Unele adverbe exprimă modalitatea logică a frazei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modalitate: aproape, mai, cât pe ce: Hârsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să puie mâna pe mine!” (I. Creangă) Observații: Aceste adverbe exprimă foarte frecvent în mod redundant „irealul” concomitent cu semiauxiliarul de modalitate a fi: Cuprins de amețeală nu mai știam unde mă găsesc, și cât pe ce erai să mă prăpădești.” (I. Creangă) „...A venit un zburător / Și strângându-l tare-n brațe era mai ca să-l omor.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
visase de copil, a câștigat o mare încredere în el.”, ajungând ceea ce visase de copil realizează în ansamblu funcția de circumstanțial temporal (și cauzal). • compus; Poate avea această structură mai ales predicatul; în structura sa intră atunci două verbe: un semiauxiliar (de modalitate, de aspect sau de temporalitate) și verbul principal (predicativ sau copulativ): „Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții de prăvălie.” (E. Barbu) Semiauxiliarul dezvoltă „proiecția enunțării asupra enunțului.” Mai rar se realizează prin acest tip structural
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
această structură mai ales predicatul; în structura sa intră atunci două verbe: un semiauxiliar (de modalitate, de aspect sau de temporalitate) și verbul principal (predicativ sau copulativ): „Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții de prăvălie.” (E. Barbu) Semiauxiliarul dezvoltă „proiecția enunțării asupra enunțului.” Mai rar se realizează prin acest tip structural funcția de atribut: „... S-o confunde cu atâtea alte adrese pe care le șoptiseră atâția alți răniți, trăgând să moară, în ultimele luni.” (M. Eliade) Semiauxiliarul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]