78 matches
-
distanță formula 7, denumită axa majoră a elipsei formula 1. Axa majoră / axa mare a unei elipse este un segment de dreaptă care trece atât prin centrul cât și prin cele două focare ale elipsei și unește două puncte opuse de pe elipsă. Semiaxa majoră corespunde jumătății axei mari și unește centrul de un punct de pe elipsă trecând printr-unul din focarele acesteia. În mod similar, segmentul perpendicular pe axa mare, care trece prin centrul elipsei și atinge elipsa este axa mică / axa minoră
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
de pe elipsă trecând printr-unul din focarele acesteia. În mod similar, segmentul perpendicular pe axa mare, care trece prin centrul elipsei și atinge elipsa este axa mică / axa minoră (în ). Axele unei elipse sunt echivalente ale diametrului unui cerc, iar semiaxele sunt analoage razelor. Lungimea semiaxei majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și de diametru formula 20, axa majoră a elipsei, este
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
din focarele acesteia. În mod similar, segmentul perpendicular pe axa mare, care trece prin centrul elipsei și atinge elipsa este axa mică / axa minoră (în ). Axele unei elipse sunt echivalente ale diametrului unui cerc, iar semiaxele sunt analoage razelor. Lungimea semiaxei majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și de diametru formula 20, axa majoră a elipsei, este cercul principal al acelei elipse
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
segmentul perpendicular pe axa mare, care trece prin centrul elipsei și atinge elipsa este axa mică / axa minoră (în ). Axele unei elipse sunt echivalente ale diametrului unui cerc, iar semiaxele sunt analoage razelor. Lungimea semiaxei majore formula 10 și cea a semiaxei minore formula 11 sunt legate prin excentricitea formula 12 și prin parametrul formula 13 : Cercul formula 17 de centru formula 18, centrul unei elipse formula 1, și de diametru formula 20, axa majoră a elipsei, este cercul principal al acelei elipse. Elipsa formula 1 este imagea cercului principal
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
principal al acelei elipse. Elipsa formula 1 este imagea cercului principal formula 17 prin afinitatea ortogonală de bază Ox și de raport formula 23. Cercul fiind o elipsă de excentricitate lineară nulă, axa majoră (axa mare) a unui cerc este diametrul său, iar semiaxa majoră este raza sa. Hiperbola este o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
cerc este diametrul său, iar semiaxa majoră este raza sa. Hiperbola este o conică de excentricitate lineară superioară lui 1. Axa transversă a unei hiperbole, segment al dreptei care traversează centrul și cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
cele două focare ale hiperbolei, este echivalentă cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se definească parțial o orbită. În mod general, în cadrul unei probleme a două corpuri, perioada orbitală a unui corp de masă formula 24 care orbitează
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
cu semiaxa mare a unei elipse. Axa conjugată a unei hiperbole, segment al dreptei cuprinse între unul dintre vârfurile hiperbolei și una dintre dreptele asimptote la curba cu același vârf, este echivalentă cu semiaxa minoră a unei elipse. În astronomie, semiaxa majoră este un element orbital important, care permite să se definească parțial o orbită. În mod general, în cadrul unei probleme a două corpuri, perioada orbitală a unui corp de masă formula 24 care orbitează în jurul unui alt corp de masă formula 2
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
în jurul unui alt corp de masă formula 2 este: unde: Dacă unul dintre corpuri este suficient de mic pentru ca masa sa să fie neglijată în raport cu a celuilalt: unde formula 30 este parametrul gravitațional standard. În acest caz, pentru toate orbitele cu aceeași semiaxă majoră, perioada este aceeași, oricare ar fi excentricitatea. Se obține proporționalitatea următoare: care corespunde celei de a treia legi a lui Kepler. Semiaxa majoră nu corespunde neapărat distanței medii dintre cele două corpuri pe orbită, deoarece această distanță depinde de
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
în raport cu a celuilalt: unde formula 30 este parametrul gravitațional standard. În acest caz, pentru toate orbitele cu aceeași semiaxă majoră, perioada este aceeași, oricare ar fi excentricitatea. Se obține proporționalitatea următoare: care corespunde celei de a treia legi a lui Kepler. Semiaxa majoră nu corespunde neapărat distanței medii dintre cele două corpuri pe orbită, deoarece această distanță depinde de procedeul utilizat: De altfel, „raza medie a elipsei”, care semnifică de fapt raza cercului cu aceeași arie, este formula 33.
Semiaxa mare () [Corola-website/Science/326381_a_327710]
-
ha și respectiv 1749 m raportate în anul 1909 de Geley Josef, pentru o suprafață de retenție a bazinului de colectare de circa 2,15 km². Cota oglinzii apei variază între 949 și 950 m. Lacul are o formă ovală, semiaxa mare fiind de 680 m iar cea mică de 470 m. Conform măsurătorilor efectuate în anul 2005, adâncimea maximă a lacului este de 6,4 m. Conform acelorași măsurători, grosimea maximă a sedimentelor este de circa 4 m. Lacul Sf.
Lacul Sfânta Ana () [Corola-website/Science/300772_a_302101]
-
scăzute, nu este vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ. Proxima este o stea eruptivă care suferă ocazional creșteri dramatice în luminozitate din cauza activității magnetice. Proxima Centauri b orbiteză steaua sa gazdă la fiecare 11,186 zile, la o distanță a semiaxei majore de aproximativ 0,05 unități astronomice (UA), care este de 5% din 1 AU (astfel, Pământul este de 20 de ori mai departe de propria stea gazdă, Soarele). Comparativ, Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare, are o distanță
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
de aproximativ 0,05 unități astronomice (UA), care este de 5% din 1 AU (astfel, Pământul este de 20 de ori mai departe de propria stea gazdă, Soarele). Comparativ, Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare, are o distanță a semiaxei majore de 0,39 AU. Proxima Centauri b primește de la steaua sa gazdă aproximativ 65% din valoarea fluxului solar pe care Pământul îl primește de la Soare. Cu toate acestea, Proxima Centauri b primește un flux de Raze-X de aproximativ 400
Proxima Centauri b () [Corola-website/Science/336716_a_338045]
-
medie de 250 milioane km de Terra și face o rotație completă în jurul Soarelui în 3,23 ani. Diametrul asteroidului nu depășește 6 km. Se poate apropia la 140.000.000 km de Pământ. Prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 2,1862819 u.a. și de o excentricitate de 0,1292308, înclinată cu 4,64915° față de ecliptică. Când fost descoperit, la 26 martie 1971, de către astronomii americani C. J. van Houten, I. van Houten-Groeneveld și T. Gehrels de la
9495 Eminescu () [Corola-website/Science/315203_a_316532]
-
este un asteroid din centura principală, descoperit pe 16 ianuarie 1909, de Philibert Melotte. Cu un diametru de circa 79,99 km, asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0615236 u.a. și de o excentricitate de 0,1261970, înclinată cu 12,86000°, în raport cu ecliptica. Denumirea asteroidului face referire la nimfa Melissa, care a fost transformată într-o albină. Denumirea este și o aluzie la
676 Melitta () [Corola-website/Science/333801_a_335130]
-
circulare naturale "stabile" în jurul aceluiași corp central de masă formula 13. Pentru toate "orbitele circulare" în jurul unui corp central: cu : Pentru toate traiectoriile parabolice formula 21 este constant și egal cu formula 22;. Pentru "orbitele eliptice" și "parabolice", formula 23 valorează de două ori semiaxa majoră multiplicată cu energia orbitală specifică. Valorile lui formula 4 relative la câteva corpuri din Sistemul Solar sunt adunate în tabelul de mai jos:
Parametrul gravitațional standard () [Corola-website/Science/333054_a_334383]
-
Cometele din centura principală sunt corpuri cerești din centura de asteroizi, situată între orbitele planetelor Marte și Jupiter, și care prezintă o activitate cometară pe o porțiune a orbitei lor. Jet Propulsion Laboratory definește aceste obiecte drept asteroizi a căror semiaxă majoră este cuprinsă între 2 u.a. și 3,2 u.a., și al căror periheliu este mai mare de 1,6 u.a. Spre deosebire de comete, ale căror orbite sunt, în cea mai mare parte, la o distanță superioară sau
Cometă din centura principală () [Corola-website/Science/333875_a_335204]
-
este un asteroid din centura principală, descoperit pe 2 noiembrie 1975, de Tamara Smirnova. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 3,0023 u.a. și de o excentricitate de 0,0949, înclinată cu 10,57494° față de ecliptică. Asteroidul a primit numele lui Antoine de Saint-Exupéry, aviator și scriitor francez cunoscut și ca „Poetul zburător”. Alegerea denumirii a
2578 Saint-Exupéry () [Corola-website/Science/333800_a_335129]
-
cărui orbită o intersectează pe cea a Pământului așa cum este observat de la polul ecliptic al orbitei Pământului. Numărul cunoscut al acestor obiecte care intersectează orbita Pământului este prezentat în lista de mai jos. Obiectele care intersectează orbita Pământului ale căror semiaxe majore sunt mai mici decât cea a Pământului (1 UA) sunt asteroizi Aten; restul se numesc asteroizi Apollo. Vezi și asteroizii Amor Dacă un asteroid intersectează orbita Pământului asta nu înseamnă neapărat că el este periculos. Un asteroid care se
Lista planetelor minore care intersectează orbita Pământului () [Corola-website/Science/326856_a_328185]
-
este un asteroid troian al lui Jupiter. A fost descoperit la 17 octombrie 1930 de către astronomul Karl Wilhelm Reinmuth, la Heidelberg, în Germania. Asteroidul prezintă o orbită caracterizată de o semiaxă majoră egală cu 5,3212114 ua și de o excentricitate de 0,1374969, înclinată cu 6,90992° în raport cu ecliptica. Își folosește orbita împreună cu Jupiter în jurul Soarelui în punctul Lagrange L, adică este situat la 60° în urma lui Jupiter. Calculele după
1173 Anchises () [Corola-website/Science/337297_a_338626]
-
întrucât ei nu provin dintr-un același obiect, ci formează, mai degrabă, o familie „dinamică”, fiind toți în rezonanță orbitală de 3:2 cu Jupiter. Sunt denumiți așa după 153 Hilda, un asteroid descoperit în 1875. Asteroizii din familie posedă semiaxele majore cuprinse între și ua, o excentricitate cuprinsă între și și o înclinație mai mică de 20° în raport cu planul eclipticii. Sunt caracterizați de un fenomen al rezonanței orbitale cu Jupiter și realizează trei orbite în jurul Soarelui în timp ce Jupiter parcurge două
Familia Hilda () [Corola-website/Science/335422_a_336751]
-
află la „marginile” Sistemului Solar. Acesta se întinde, într-adevăr, pe toată zona unde Soarele își exercită o forță gravitațională, adică până la o depărtare de circa un an-lumină sau de kilometri. Are o excentricitate orbitală estimată de 0,6, iar semiaxa majoră are circa 700 UA. Masa planetei ar fi de circa zece ori masa Pământului, cu un diametru între două și patru ori mai mare decât cel al planetei noastre, cu o talie intermediară între Terra și Neptun. Planeta ar
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
Cressida, 595 Polyxena, 603 Timandra, 604 Tecmesse, 637 Chrysothemis, 651 Anticlea, 655 Briseis, 692 Hippodamia și de asemenea 1036 Ganymed... Asteroizii troieni ai lui Jupiter care posedă o denumire definitivă, și deci li se cunosc suficient elementele orbitale, posedă o semiaxă majoră cuprinsă între (pentru (63176) 2000 YN) și (pentru (22049) 1999 XW). Câțiva troieni jovieni care nu posedă decât o denumire provizorie sunt situați înafara acestor limite, mergând până la pentru 2003 FH și pentru 2002 AO, dar 97 % dintre aceștia
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
22049) 1999 XW). Câțiva troieni jovieni care nu posedă decât o denumire provizorie sunt situați înafara acestor limite, mergând până la pentru 2003 FH și pentru 2002 AO, dar 97 % dintre aceștia rămân cuprinși între limitele citate mai sus. Prin comparație, semiaxa majoră a lui Jupiter este egală cu . Înclinația troienilor față de ecliptică variază între ° ((65211) 2002 EK) și ° ((83983) 2002 GE), cu o dispersie a valorilor. Excentricitatea orbitală a 95 % dintre troieni este mai mică de ; cel mai excentric dintre troienii
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
Asteroizii Alinda formează un grup de asteroizi, din centura principală, a căror orbită au semiaxa mare de circa 2,5 UA, iar excentricitatea orbitală de circa 0,4 până la 0,65. Grupul Alinda este numit după asteroidul 887 Alinda, descoperit de către astronomul german Max Wolf în 1918. Acești asteroizi sunt în rezonanță orbitală 1:3
Asteroid Alinda () [Corola-website/Science/332558_a_333887]