31 matches
-
osteneli și lipsuri și, mai ales, dând greș în misiunea principală: aceea de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de orice altceva. Ultimul dintre aceștia fusese Inisius. Situația sa era una dureroasă: fiu de judecător, dedicat cu încăpățânare cultului semiclandestin al idolilor, își consumase anii tinereții în plăceri și în studiul ocazional și diletant al poeților păgâni; doar când împlinise douăzeci și doi de ani, poate din cauza unei dezamăgiri în iubire, ceruse botezul, abandonând imediat după aceea lume, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își imagina eaă. El era moștenitorul unei tradiții străvechi și cât se poate de nobile: poate ultimul din întreaga regiune, stăpân încă al secretelor acestei arte a prezicerii. Era încă practicată pretutindeni, deși nu atât de frecvent, într-o formă semiclandestină; însă riturile la care de obicei se recurgea nu erau altceva, de cele mai multe ori, decât trucuri ale unor impostori șireți, cărora, la sate, le făceau concurență legiuni de așa-ziși urmași ai străvechilor druizi, care maimuțăreau în felurite forme metodele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca grup de presiune politică și ca instrument de control ideologic. Tema Conspirației iezuite își poate invoca drept argument care s-o susțină fondarea, în perioada Primului Imperiu, de către cîțiva ecleziaști alăturați unor personalități pioase, a diverselor asociații clandestine sau semiclandestine devotate cauzei contrarevoluției si recuceririi catolice: așa, de pildă, sînt societatea Cavalerilor Credinței, creată în 1810 de Ferdinand de Bertier și faimoasa Congregație, deseori denunțată, fondată în 1808, dizolvată în 1809, reconstituită în 181416. În ce privește complotul evreiesc, deși nu putem
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
istoria fisionară a stângii europene clasice. În decursul anilor ’70, pentru fiecare act de violență Își asuma responsabilitatea o organizație până atunci necunoscută, adesea o subsecție sau o facțiune din grupul original. Dincolo de teroriști se afla o nebuloasă de mișcări semiclandestine și publicații ale căror afirmații „teoretice” sentențioase le ofereau tacticilor teroriste o justificare ideologică. Numele diverselor grupuri, celule, rețele, publicații și mișcări sfidează parodia: pe lângă Brigăzile Roșii existau Lotta Continua, Potere Operaio, Prima Linea și Autonomia Operaia; Avanguardia Operaia, Nuclei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost astfel constrânse să recunoască apariția efectivă a unei mișcări muncitorești comasate În Catalonia și În zona industriei grele din regiunea bască. Alături de sindicatele neoficiale ale lucrătorilor din sectorul public, cel bancar și alte branșe funcționărești În expansiune, această rețea semiclandestină de reprezentanți ai muncitorilor și slujbașilor se putea lăuda la moartea lui Franco cu un deceniu de organizare și experiență. Protestele muncitorești din Spania s-au limitat strict la revendicări primare. În ultimii ani, regimul lui Franco se baza deja
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
grevă. Reacția previzibilă a autorităților a fost să aresteze activiștii intelectuali și să-i dea afară pe muncitorii care făceau probleme - printre care un oarecare Lech Wa³êsa, electrician, și alți 14 angajați de la Elektromonta Gdañsk. Nu se știe dacă mișcarea semiclandestină pentru drepturile muncitorilor ar fi continuat să ia amploare. Purtătorii ei de cuvânt prinseseră curaj după vizita recentă a papei și simțeau că regimul ezită să recurgă la riposte violente de teama unui blam internațional. Dar rețeaua lor de activiști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]