47 matches
-
locale. Partea de V a podișului este presărată cu numeroase lacuri, majoritatea sărate (cel mai mare Tengri Nur, 1800 km²). Vegetatia este adaptată la uscăciune (pilcuri de arbuști) și nu formează un înveliș continuu,nota dominantă fiind aceea a unui semideșert pietros. Dintre animale specifice este Yakul.
Platoul Tibet () [Corola-website/Science/302429_a_303758]
-
x 5 mm. Cele două specii „Heloderma horridum” și „Heloderma suspectum” au arealul de răspândire în regiunea din sudul statului Nevada, sud-estul statului Utah, deșertul Sonora până în nord-vestul Mexicului. Animalele trăiesc în regiuni aride cu preciptații rare de deșert și semideșert. Șopârlele din această familie sunt mai ales noaptea active, ziua în funcție de anotimp stau ascunse sub pietre, în grote, sau ies la vânătoare. Hrana lor constă din rozătoare mici, pui sau ouă de păsări. Prada este descoperită de la distanțe relativ mari
Helodermatidae () [Corola-website/Science/309069_a_310398]
-
́й"; altai: "Алтай Республика") este un subiect federal al Rusiei (o republică). este o entitate administrativă diferită de vecina sa, Kraina Altai. Republica este situată în centrul Asiei, la limita la care se întâlnesc taigaua siberiană, stepele Kazahstanului și semideșertul din Mongolia. Pădurile acoperă peste un sfert din teritoriul republicii. Republica Altai este localizată pe fusul orar al Omskului cunoscut și ca al Novosibirskului, cu o diferență față de UTC de +06.00 (NOVT)/+07.00 (NOVST). Peste 20.000 de
Republica Altai () [Corola-website/Science/305583_a_306912]
-
maimuțe, păsări, pești și chiar alte răpitoare, ca lupii, leoparzii și crocodilii. Au un comportament solitar și veghează în singurătate teritorii de până la 1.000 km²; acestea pot cuprinde diferite landșafturi: la sud păduri tropicale și savane, iar la nord semideșerturi și taiga. Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului (toate pe teritoriul Asiei), dintre care către începutul secolului al XXI-lea s-au păstrat doar șase — în total 3.200 indivizi; cea mai numeroasă este a tigrului bengalez, a cărei populație
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
și Indochina. Numai în perioada anilor 1995-2005 arealul tigrului s-a micșorat cu 40%, astfel încât în prezent el nu populează decât 7% din arealul inițial. Tigrii populează regiuni cu landșafturi foarte diferite: păduri tropicale umede, mangrove, desișuri de bambus, savane, semideșerturi, regiuni stâncoase sterpe și taiga. Nu populează zone muntoase cu altitudinea de peste 3.000 m, cu excepția munților din Bhutan, unde, la altitudinea de 4.000 m, conviețuiesc cu leoparzii zăpezilor. Tigrul duce un mod de viață în mare parte nocturn
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
adesea împărțite în grupări izolate pe culmile dealurilor. În timpul perioadelor glaciare, cu toate acestea, pădurea atlantică a ajuns la dimensiuni extrem de mici și izolate, cea mai mare parte din suprafața sa fiind mai recent ocupată de pădure uscată sau chiar semideșert. Unele hărți chiar sugerează ca pădurea de fapt, a supraviețuit în zone umede aflate la o distantă mai mare de litoral, unde specii endemice de pădure tropicală s-au amestecat cu specii adaptate la un climat mai rece. Spre deosebire de zonele
Pădurea Atlantică () [Corola-website/Science/314653_a_315982]
-
malurile apelor. Clocesc ambii partneneri, la ca. 18 - 20 de zile ies puii, toamna păsările migrează în Africa sau Asia de Sud. La sosirea anotimpului rece păsările migrează spre sud în regiunile din sud sau sud-estul Africii iernând în regiunile de deșert, semideșert, savană din Sahel, țări ca Somalia Efectivul de păsări este apreciat la ca. 200.000 de perechi, numărul lor a scăzut rapid prin aniii 1970. După datele IUCN este considerată în prezent o specie „Near Threatened” (în traducere „Aproape periclitată
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
și 40 cm, cu o greutate variind între 250 și 300 de grame. Masculii au penajul mai deschis, iar capul și pieptul sunt dungate, cu dungi alternative, mai dechise și mai întunecate. trăiește în cârduri în regiunile de stepă și semideșert din Asia Centrală pânâ în nord-estul Chinei. În timpul invaziei (circa 10.000 de păsări) spre Europa din anul 1888, a fost întâlnitâ pânâ în Danemarca, Germania de Nord și Marea Britanie. De cuibărit însă cuibărește numai în Asia Centrală. Din cauza practicării agriculturii extensive
Găinușa de stepă () [Corola-website/Science/320489_a_321818]
-
lui inodora, incolora și oxidativ stabilă, este des utilizat în cosmetica că hidratant și că ulei cosmetic pentru aroma deosebită. Poate fi prelucrat pentru obținerea biodieselui, combustibil pentru automobile și camioane. Plantațiile de jojoba au fost stabilite în deșerturi și semideșerturi, predominant în Argentina, Australia, Israel, Mexic, Autoritatea Palestiniană, Peru, și Statele Unite. În prezent este a doua cea mai economic valoroasă plantă nativă din Deșertul Sonoră (precedată de palmierii "Washingtonia") folosite în horticultura. Reproducerea selectivă face plantele să producă mai multe
Jojoba () [Corola-website/Science/322995_a_324324]
-
în Câmpia Română, Podișul Dobrogei, sudul Europei de est și, insular, în Câmpia Tisei, predomină cernoziomurile, legate de formațiunile de stepă și silvostepă. Acestea sunt cele mai fertile soluri din Europa. În zona stepelor caspice, pe porțiuni restrânse, se formează soluri de semideșert, cu o concentrație mare de săruri. Lanțurile montane înalte prezintă o dispunere a tipurilor de soluri în strânsă corelație cu condițiile climatice și cu elemente de vegetație. Cel mai mare stat de pe continent este Federația Rusă, chiar dacă se ia în
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
care se varsă în Oceanul Indian, și fluviul Orange (1860 Km), cu afluentul Vaal (1128 Km), care debușează în Oceanul Atlantic. Acestea au repezișuri și cascade, ca urmare, un potențial energetic ridicat. Vegetația tipică este reprezentată prin plante xerofile, de deșert si semideșert. Savanele se prelungesc din podișurile estice, unde au ierburi înalte (veld) spre interiorul țării, unde se transformă în stepe cu ierburi rare și tufișuri. În vest apar fâșii de vegetație dispuse aproape paralel cu țărmul: deșert (Namib), stepe și asociații
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
cu rata de creștere economică printre cele mai mari din lume, fapt care a contribuit, atât la nivel regional cât și global, la creșterea nivelului de trai. Relief: India peninsulară este formată dintr-un podiș vechi, Podișul Dekkan, care este semideșert și mărginită de Gații de Vest și Gații de Est, sub 2.000 de metri (aceștia având aspectul de munți). Un alt podiș important este Podișul Thar (deșert). Tot în India se află Munții Himalaya (peste 8.000 de metri
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
nisipuri și a ordonat că ea să fie pusă la locul de unde căzuse. Vegetația Insulelor este în mare parte xerofita, predominînd vegetația de talie joasă, în special graminee. Arborii au o răspîndire insulara. Fauna se caracterizează prin specii de de semideșert, în marea lor majoritate endemice. Lumea animală a apelor din jurul insulelor este bogată, Insulele Dorre, Bernier și Dirk Hartog avînd particularitatea de a fi locul de reproducere a țestoaselor verzi și "caretta caretta". Economia Insulelor Dorre, Bernier și Dirk Hartog
Dorre, Bernier și Dirk Hartog () [Corola-website/Science/315190_a_316519]
-
ziua și noaptea, dar sunt mai bine adaptați condițiilor nocturne. Sunt animale solitare, cu excepția leilor, care se organizează în grupuri mici înainte de a purcede la vânătoare. Populează atât regiunile joase, cât și munții. Leii, de exemplu, trăiesc în savane și semideșerturi, leoparzii, tigrii și jaguarii în jungle, iar tigrul siberian în pădurile siberiene. Arealul de viețuire al genului cuprinde capul dus-vestic al Europei, toată Asia cu excepția zonelor nordice, America de Sud și Centrală și sudul Americii de Nord.
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
și face parte din albumul cu același nume. Piesă a fost scrisă de Roși Golan și Tim Myers și produsă de Swen Meyer pentru al treilea album al artistei, Stardust (2012). Videoclipul a fost filmat în august 2012 într-un semideșert spaniol. A fost lansat la data de 7 septembrie 2012. La 21 martie 2013, videoclipul a fost desemnat drept cel mai bun video la Premiile Germane ECHO. Versuri "Stardust" - Lena Meyer-Landrut We've been waiting for the sun We've
Stardust (cântec) () [Corola-website/Science/330067_a_331396]
-
Antilele Mici (Dominica și Sfânta Lucia, în San Andres, Providencia și multe alte insule de-a lungul coastelor Mexicului și altor state din America Centrală și de Sud. Boa constrictor se simte bine într-o mare varietate de medii înconjurătoare, de la junglă până la semideșerturile aride. Preferă, totuși, să trăiască în junglă profitând de umezeală și temperatură, protecție împotriva prădătorilor naturali și cantitatea mare de pradă disponibilă. Este de obicei găsit în sau pe lângă râuri și cursuri de apă, fiind un înotător bun. Boa constrictor
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
specii actuale grupate în 3 genuri: "Procavia", "Heterohyrax" și "Dendrohyrax", răspândite în Africa la sud de Sahara și în Egipt, și în câteva locuri restrânse din Orientul Apropiat (Siria, Palestina) și Arabia. Unele dintre ele trăiesc în regiunile premontane de semideșert, altele duc un mod de viață arboricol. Sistematica hiracoideelor, care include și speciile dispărute este următoarea:
Hiracoidee () [Corola-website/Science/332827_a_334156]
-
Grecia, Turcia, în stepele și silvostepele părții europene a Rusiei la est până la râul Emba, în sud-vestul Asiei (Iran, Irak, Siria, Israel, Iordania) și nord-estul Africii (regiunile nordice ale Egiptului și ale Libiei). Orbeții trăiesc în zonele de silvostepă, stepă, semideșert și deșert. Urcă în munți până la 2400 m deasupra nivelului mării. Orbeții sunt rozătoare exclusiv vegetariene. Ei consumă rădăcinile plantelor, rizomi, bulbi, tuberculi, cepe și părțile verzi ale plantelor care sunt trase în interiorul galeriei prin plafonul acesteia, după ce au fost
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
o specie euritopă, xerofilă și termofilă, fiind iubitor de căldură și de locuri uscate. Trăiește în stepă deschisă, în silvostepă, prin pădurile de stepă și de munte nu prea umbrite, la marginile pădurilor de stepă, în tufărișurile din apropierea drumurilor, în semideșert, în nisipurile și pantele pietroase și argiloase tari de munte acoperite cu vegetație (arbori și arbuști), în grohotișurile pietroase și printre stânci, pe pantele vâlcelelor și ravenelor, pe malurile râpelor, pe coastele abrupte de-a lungul malurilor râurilor, în trestiișuri
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Podarcis tauricus"), șopârla de stâncă ("Darevskia saxicola") și șarpele de casă ("Natrix natrix"), păsări - presura ("Emberiza") și mamifere - popândăi ("Spermophilus"), arvicoline ("Arvicolinae"), șoareci de pădure ("Apodemus sylvaticus"), hârciogi ("Cricetidae") și chițcani ("Soricidae"). În regiunea Astrahan șarpele rău din regiunile de semideșert se hrănește cu șopârle de nisip ("Eremias arguta") și șopârle rapizi ("Eremias velox") (31,5%), șopârle de câmp ("Lacerta agilis") (22,5%), pui de ciocârlie de câmp ("Alauda arvensis"), de ciocârlan moțat ("Galerida cristata") și de ciocârlie mică ("Calandrella rufescens
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Constanța, Valul lui Traian, Agigea, Tuzla), Buzău (Rezervația Naturală Vulcanii Noroioși Pâclele Mari). În Republica Moldova se întâlnește în regiunea cursului inferior al Nistrului și cel al Prutului, până la sectoarele Leova și Ștefan-Vodă. trăiește în regiunile de stepă și silvostepă, în semideșerturi pietroase și în pajiștile premontane și montane fiind găsit prin locuri pietroase și nisipoase acoperite cu plante, tufișuri, lunci, pe pante stâncoase acoperite cu arbuști, la marginea pădurii și în pădurile rare riverane și de stepă. În munți, este găsit
Balaurul dobrogean () [Corola-website/Science/333913_a_335242]
-
acestui gen se reproduc prin depunerea ouălor, adică sunt ovipari. Sunt răspândiți în Europa de Sud și Europa Centrală, regiunile temperate și tropicale din Asia, în America de Nord și America Centrală. Spre deosebire de șerpii din genul "Coluber" ei evită regiunile de deșert și semideșert; cea mai mare diversitate a acestora se află în țările din sud-estul Asiei. În România trăiește o singură specie - balaurul sau balaurul dobrogean ("Elaphe sauromates", cu o denumire mai veche "Elaphe quatuorlineata sauromates"). După Reptile Database genul include 11 specii
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]