61 matches
-
tip de elocință cu priză la un anumit tip de intoleranți ai normalității, cu indiscreția extinsă la fabulații. Dar nu se poate observa numai privind-o pe Tani Budi, decât că în ce o privește, insulta pierde cursa cu virtutea. Semidoctismul din unele știri de senzație, deși are vechimea lumii moderne, are sămânța plantată în primitivism. În aceasta stă dovada că bravada de a scrie despre Tania Budi înflorit cu irealități, poate, poate reușesc unii să împacheteze în caracterizarea unui om
TANIA BUDI. DEOSEBIRI DE PRINCIPII. O CĂRARE DE TRANDAFIRI PRIN VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373012_a_374341]
-
o măsură numai foarte mică, și și aceea într-un mod pervers dacă nu intervine știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să perpetueze cultura inteligenței, fie-n educațiunea copiilor or în influința literară asupra publicului, acolo semidoctismul și secăciunea (fraza goală) sânt aproape; orce răsad al culturei trebuie să pornească de la știință însăși; nu se poate semăna făină, ci numai grâu pentru a putea căpăta făină. De-a mai vorbi apoi și despre protecțiunea pe care cultura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-o 182r măsură numai foarte mică, și adesea într-un mod întors, dacă nu s-asociază știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să prăsească, fie-n educațiunea copiilor or în influență literară asupra publicului, acolo semidoctismul și secăciunea (fraza goală) e aproape; orce răsad al culturei trebuie să pornească iarăși de la știință; nu se poate sămăna făină, ci iar numai grâu din care [să] se facă făina. Nici un fel de materie nu e cugetabilă care să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că: Națiunea ar trebui să fie putredă de corupțiune pentru a suferi o asemenea stare de lucruri. Negamus consequentiam. Incult este poporul nostru - e adevărat - și, pentru că e incult, se ridică gunoaiele sociale deasupra lui; corupt nu este încă. Blestemul semidoctismului, a culturii superficiale consistă în admiterea formelor esterioare ale civilizației fără a fi pătruns fondul și ideile ei. Un popor își selectează oamenii săi conducători după un principiu oarecare; acel principiu e fundamentum divisionis, e punctul de vedere din care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Romeo Iorgulescu. Schițele și povestirile, îndeosebi cele din volumul Ce frumoasă este viața! (1986), sunt secvențe din viața oamenilor obișnuiți, într-o optică înțelegătoare, compasivă în gen cehovian, cu o ușoară detașare, sesizabilă în mimetismul parodic al limbajului personajelor (analfabetism, semidoctism, prețiozitate, sintagme „de lemn” etc.), în esență o varietate nouă de „forme fără fond”, ca și în stilul livresc al comentariului, contrastant umoristic. Așa, bunăoară, tribulațiile Vetei Cârlan, „femeie cu vocația iubirii”, care, „în preajma frumoasei vârste de 60 de anișori
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
doua conștiință, piesă ibseniană, atipică în ansamblul operei scriitorului), Ion Minulescu, Caton Theodorian, Ion Agârbiceanu, Ion Luca, Dan Botta ș.a. Un loc aparte între scrierile comentatorului îl ocupă cartea Elemente de caragialeologie, abordare modernă privind diagrama receptării, motivele operei (scrisoarea, semidoctismul, personajul care nu apare), dezbaterile nu o dată polemice pe marginea noilor montări ale pieselor (aparținând lui Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, Lucian Giurchescu, Alexa Visarion), dar și cariera internațională a dramaturgului ori receptarea sinuoasă pe care a avut-o drama Năpasta
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
pragmatică și-a creat repede eroi ai experienței: self-made man, the first, the winner. Este șocantă asemănarea acestora cu eroul elin exemplar, vestitul Herakles, cel care izbândea în „cele douăsprezece munci”. Cea mai importantă trăsătură comună este apaideusia, adică incultura. Semidoctismul acestor „biruitori americani” este notoriu și răspândit în proporție de masă. Majoritatea populației Statelor Unite era alcătuită, în secolul XX, din middle men formați în collegies și schools, fără pretenții erudite; astfel încât acești middle men șocau întotdeauna absolvenții asprelor și prea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
necazuri i-ar pricinui unui învățăcel contemporan să îi imite pe acești înaintași, care au devenit iluștri prin bună sârguință. Idealul erudiției nu desemnează altceva decât curiozitatea omenească, nutrită cum se cuvine, îndestulător, cu valori. Abandonarea lui duce, firește, la semidoctism și, nu de puține ori, la inaniție culturală. Împotriva „erudiției goale” luptă însă impetuos, în zilele noastre, acea cohortă de demagogi, zgomotoși și apaideutici, care plac plebei din caverna platonică; în practică, această mișcare bezmetică ia forma acelui null curriculum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unde trebuia, își punea și el mâna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, pe vremea aceea nici nu se cerea multe, dar avea o-nțelepciune și o isteție firească care prețuiau mai mult decât pretențiosul semidoctism de azi. Altfel vecinic la moșie, viața-l costa puțin, deși trăia ca un Vodă, căci, dacă cunoaște cineva mai de-aproape viața din curțile boierilor mari, acela va trebui să conceadă că ei știau a cristaliza împrejurul lor un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
hamali ai omenirei să stea cât se poate de bine, el va căuta a deprinde și clasele superioare la o muncă folositoare, care să compenseze pe deplin sacrificiile celor inferioare. De aceea el va fi, prin o aspră organizare, contra semidoctismului, contra spoielei, contra tendinței egoistice a acestor clase de a câștiga mult prin muncă puțină, de a nu se întreba în socoteala cui trăiesc. Deci societatea e câmpul schimbărilor vecinice, a luptelor pentru existență și supremație, un bellum omnium contra
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fum. Fi-vom destul de tari de a suferi această operație, această amputare a clasei scribilor din viața publică, Fi-vom destul de drepți pentru a depărta reputațiile uzurpate și nu meritul adevărat? Vom fi în stare a deosebi puterea adevărată de semidoctismul de rând în toate aceste reduceri ce se vor propune? Aceasta e întrebare demnă de Hamlet și a cărei dezlegare ne-o va da numai viitorul. [22 decembrie 1876] REVISTA TEATRALĂ ["DESPRE TREI REPREZENTAȚII... "] Despre trei reprezentații avem să dăm
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și s-a văzut că nu au mai adus voturi la ultimele alegeri. Dar marea problemă a Basarabiei rămâne, în opinia mea, factorul uman. Avem nevoie de profesioniști, de oameni calificați să facă bine un anumit lucru, pentru că improvizațiile și semidoctismul au făcut un imens rău acestui pământ. Se cuvine ca vechii actori să părăsească scena politică, să elibereze locul în favoarea unor tineri dotați, iar cei care rămân să-și revizuiască radical strategia și atitudinile. Din păcate, sunt semne că lucrurile
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
neînlocuibilă”. Prin cultură, adică numai prin reprezentanții ei, nu se poate însă asigura perpetuarea tezaurului de valori al unui popor. Cultura „trebuie să pornească de la știință”, să se sprijine pe realizările oamenilor de știință, altfel se transmite „asupra publicului” doar „semidoctismul și secăciunea (fraza goală)”. La rândul ei, știința are nevoie de „influența binefăcătoare a culturei... prin faptul că trezește în cercuri din ce în ce mai întinse aplecarea pentru studii științifice” și - prin „adepți” - mărește „întinderea spiritelor științifice”. Iar cugetarea, recunoașterea produc „lumină” și
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
platitudinea, conservatorismul și lipsa de curiozitate ale celor mai mulți dintre profesorii de română, pentru care timpul trece, leafa merge, pensia se apropie. Pe când eram profesor de școală generală, pe vremea răposatului, mergeam sâmbetele Ia "consfătuiri". O spun cu mâna pe inimă: semidoctism mai mare decât al profesorilor de română întîlniți acolo nu exista poate decât în lumea fotbaliștilor. Ce "lucrări științifice" am auzit atunci, ce păreri despre autori, ce ifose, ce adulări reciproce! Plecam de-acolo râzând și plângând, întrebîndu-mă la ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în diacronie în funcție de variabila receptării, care face ca o anume dimensiune să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez, euforia gastronomică etc. sunt astfel de embleme. Miracolul caragialismului poate fi explicat și prin faptul că s-a disipat în astfel de microunități indivizibile și s-a putut infuza mai ușor pe o suprafață literară imensă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
interesul pentru tipologia și gustul publicului, în amestecul de stiluri, forme și registre, în predilecția pentru parodie, oximoron, supralicitare și ironie. La rândul său, Valentin Silvestru interpretează drept elemente de caragialeologie cinci motive ale operei, deopotrivă "chei spectacologice": scrisoarea, presa, semidoctismul, personajul care nu apare.26 Într-un articol pătrunzător, Alexandru George reafirmă 27 importanța coexistenței comicului cu tragicul în opera scriitorului român: "una din marile realizări ale prozatorului și dramaturgului Caragiale este varietatea și profunzimea acestei lumi, greu de întâlnit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în studiul Filosofia lui Caragiale. Instrumentarul logicii aristotelice este util autoarei pentru a dovedi că diferitele specii de paralogisme in dictione, de tipul celor amintite deja, săvârșite involuntar din cauza lipsei de instruire (de exemplu, de reclamanta Leanca din Justiție), din semidoctism (cum e cazul "pedagogului de școală nouă") sau deliberat de către un "eristician"122 precum Mitică, pot explica mecanismele de producere a comicului de limbaj caragialian 123. Încercănd să răspundă la întrebarea "a fost sau nu Caragiale un sofist?"124, Marta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
afluenți ai textelor incidente, erorile gramaticale cele mai frecvente vizează improprietatea termenilor, hipalaga, metateze și alte mutilări comice ale numelor proprii. Așadar, sunt folosite ca modalități de caracterizare a personajelor chiar acele deficiențe de exprimare care puneau în evidență și semidoctismul "eroilor" caragialieni. Reținem și alte câteva asocieri nefericite de noțiuni insuficient asimilate de către semnatarii scrisorilor și ai altor acte oficiale: "astfel că reclamațiile care s-au depus în contra noastră, noi le respingem ca nule și neînfundate"153, "trenul 1001 venea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-i mai trebuie altăceva.” Comicul de caracter reliefează defecte generalumane pe care le sancționează prin râs. Prezent în creațiile literare din diferite epoci, comicul de caracter este dominant în clasicism. Vicii cracteristice oamenilor din toate timpurile, ca avariția, ipocrizia, parvenitismul, semidoctismul, îngâmfarea, nedreptatea, sunt denunțate în comediile lui Moliere ( Avarul, Tartuffe, Burghezul gentilom), în fabulele lui La Fontaine ( Lupul și mielul, Lupul și câinele) și Grigore Alexandrescu (Boul și vițelul, Câinele și cățelul). Cele mai frecvente modalități de manifestare a comicului
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
micromoleculă, microparticulă, microprocesor, microproducție, microsistem, microundă, microwatt; mini-: minicar, minigolf, minimarket, minivacanță; multi-: multiculturalism, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, multipartidism; pre-: preaderare, precomandă, precontract, predeterminant, pregeneric, preinfarct, premergător, preselecție, presesiune, presezon, prespălare; re-: reinserție, reeligibilitate, remixare, relectură; semi-: semianalfabet, semicristal, semicumpănă, semidoctism, semigreu, semipreparat, semiuncială; sub-: subcontract, subcultură, subgrindă, subgrupă, subinginer, subingineră, subredacție; super-: supercampion, supercampioană, supercupă, supermagazin, supermarket, superofertă, supervedetă. Derivarea cu aceste prefixe și prefixoide de la cuvinte anterioare DOOM1 duce la reîntărirea tipurilor flexionare în care se încadrau bazele derivative
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
care a fost infestat de un sandvici plin cu chiftele pe care l-a înfulecat colegul meu de „integrare europeană“ (dar care habar nu are care e Comisia Europeană sau câte state membre are această formațiune). Mă enervează la culme semidoctismul pe care-l exprimă toți românii la emisiunea foarte mediatizatului Turcescu (cu care ai fost de altfel coleg de număr la „Dilema Veche“ azi); toată lumea are ceva de spus, toată lumea este expertă, are o părere generală, toți știu cum să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
indispune e cea care practică extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor și vorbește patetic despre „neam“, despre „credința omului simplu“ și despre Iisus Hristos. Mă frapează, de fiecare dată, subtonul de impostură, falsul acestui tip de discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naționale: noi care am suferit, noi pe care „ei“ vor să ne distrugă, noi care suntem creștini de două mii de ani, noi care nu ne dăm bătuți, noi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
substituția cu pricina. Ca să nu spui „ca casa vecinului“, spui „ca și casa vecinului“. În loc de „ca condiție“ preferi să zici „ca și condiție“. Personal, consider, pe de o parte, că fobia cacofoniilor e ușor nevrotică și atestă o specie de semidoctism calofil, iar, pe de altă parte, că, pentru a evita cazurile groase, limba română oferă soluții mai elegante și mai firești. Poți spune „asemenea casei vecinului“, sau „drept condiție“. Uimitor e însă altceva: „și“-ul salvator e folosit și când
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
evocăm moștenire acerbă a ceea ce era, în fond, taică-său: El nu-nvățase multe-n viața lui, pe vremea aceea nici nu se cerea[u] multe, dar avea o-nțelepciune și o istețime firească care prețuiau mai mult decât prețiosul semidoctism de azi10. La Eminescu, imaginea satului este aproape întotdeauna nostalgică; e ca și cum, de undeva, dintr-un spațiu selenar nedefinit, poetul are senzația unui sat-atmosferă, unui sat-senzorial, cu olfactivități specifice, făcând și nefăcând parte din atmosfera acestei planete. Este și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la petreceri, îngăduitor cu supușii lui și, unde trebuia, își punea și el mâna ca să mai ușureze greul. El nu-nvățase multe-n viața lui, dar avea o înțelepciune și o isteție firească (s.n.) care prețuiau mai mult decât pretențiosul semidoctism de azi323. Se potrivește cu ceea ce spune Matei, fratele poetului: Tata avea ochi albaștri; caracter foarte violent, dar în schimb foarte bun la suflet 324. Moartea tatălui apare descrisă în aceeași notă a realismului, acum nu mai regăsim lamentația ucigătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]