38 matches
-
armeană), fie musulmană (azeră). După marturia contemporanului evenimentelor Arakel Davrijetsi, șah Abbas a transformat teritoriul «prosper și fructos la (deșertul) gol». Zonele din care populația armeana autohtonă sedentară a fost evacuată forțat, au fost treptat ocupate de triburi nomade și seminomade de origine turcomană, venite dinspre est, din zona Republicii Azerbaijanului de azi, acestea ajungând să constituie chiar majoritatea în anumite zone. De confesiune predominant șiită islamică, acestea au căpatat treptat o identitate etnica azeră spre sfârșitul secolului XIX. După istoricul
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
limba rusă: Аму́рский край, Приаму́рье) au fost numele neoficiale sub care au fost cunoscute teritoriile țariste din regiunea râului Amur, care corespund cu oarecare aproximație cu din zilele noastre. Priamuria a fost, până la cucerirea teritoriul populație seminomade manciu. Regiunea a fost ocupată de China, iar în 1858 a fost anexată de Rusia în urma semnării Tratatului de la Aigun. Centrul administrativ al regiunii, Blagoveșcensk, este cea mai veche așezare rusă din Orientul Îndepărtat Rus, fiind fondată în 1856. Orașul
Regiunea Amur () [Corola-website/Science/305652_a_306981]
-
Literatura arabă cuprinde creațiile literare în limba arabă. Autorii acestora nu au fost toți de etnie arabă. Primele lucrări literare arabe datează din secolul al VI-lea d.Hr. Acestea au fost realizate de membri ai comunităților seminomade de beduini din Peninsula Arabă și au fost transmise o perioadă îndelungată doar pe cale orală. Cele mai vechi opere literare arabe care s-au păstrat până astăzi provin din secolele V- VI d.Hr., perioadă numită "Jăhiliyya" ("Epoca ignoranței"). Majoritatea
Literatură arabă () [Corola-website/Science/314207_a_315536]
-
și Atacamienii au început să cultive pământul după modelul Inca, aproximativ în sec. XI (terase cu sisteme de irigație). În sec XV Incașii au intrat în posesia teritoriilor situate până la râul Maule. La sud de Aconcagua, s-au instalat populații seminomade ca "Mapuche". Extrema sudică a țării era populată de diverse triburi, precum: "Chonos, Yámanas, Alacalufs și Onas". Pe insula Rapa Nui s-a dezvoltat o cultură polineziană, ajunsă până-n zilele noastre. Mapuche au constituit comunitatea cea mai numeroasă pe teritoriul
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
fluviul Paraguay și un podiș deluros (altitudinea maximă 680 m) brăzdat de afluenții fluviului Parana, cu păduri ecuatoriale și precipitații abundente. Pădurile tropicale ocupă 51 % din teritoriul țării. Societatea precolumbiană din teritoriul de azi al Paraguayului a constat în triburi seminomade, care au fost recunoscute pentru tradițiile lor războinice de temut. Aceste triburi indigene au fost membri a cinci familii de limbi distincte, și 17 grupuri etnolingvistice distincte. Primii europeni au sosit în zonă în secolul al șaisprezecelea iar orașul Asunción
Paraguay () [Corola-website/Science/298136_a_299465]
-
de cele ale triburilor semite ale canaaniților, datate între 2100-1900 a. Chr. Atestate în izvoare egiptene și constatate de cercetări arheologice de dată recentă, invaziile canaaniților au provocat mari distrugeri materiale. Teritoriile de locuire ale acestei populații, inițial nomadă sau seminomadă, sunt înregistrate în izvoarele egiptene sub numele Canaan. Migrația canaaniților a fost urmată de cele ale triburilor semite ale amoniților și arameilor. Se amintește prezența în zonă și a unor populații de origine indo-europeană ca huriții si hetiții. Memoria istorică
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
unor infiltrări pașnice, repetate și de durată (Albrecht All), sau a celei a unor invazii, urmate de confruntări violente provocate de triburile israelite (George Mendenhall și Normann Gottwald) -, că în jurul anului 1200 a. Chr. în mediul populației semite, nomade sau seminomade, din Iudea și Samaria s-a produs o evoluție socială dramatică. Într-un interval relativ scurt, de câteva decenii, sunt întemeiate aici, în zona Munților Iudeii și a Munților Samariei, un număr de peste 250 așezări situate în zonele înalte, pe
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
-lea au pătruns în Europa apuseană (în special în Peninsula Iberică), iar din secolul al XIX-lea în cele două Americi. Unii cercetători consideră că au existat mai multe valuri de migrație din India. Și astăzi există triburi nomade sau seminomade în India, susținând teoria că romii au fost nomazi de la început, au părăsit India în timpul unei invazii și apoi au fost împinși înspre Europa de războaie și invazii ulterioare. În spațiul nord-dunărean, prima atestare documentară a romilor datează din anul
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
în Scoția la vânătoarea de rozătoare și de animale de vizuină, cum ar fi vulpile, nevăstuicile, viezurii, vidrele și iepurii. Excelând la capitole precum viteză (în ciuda picioarelor scurte), agilitate, rezistență și curaj, era folosit deseori de braconieri și diferite populații seminomade (țigani) pentru a vâna ilegal pe marile moșii. Un exemplu interesant este cel al Ducelui de Buccleuch care a dezvoltat o linie importantă de câini de rasă pornind de la un exemplar prins în capcană pe moșia sa, în anul 1839
Dandie Dinmont Terrier () [Corola-website/Science/323180_a_324509]
-
limbii . Cultura aborigenilor s-a dezvoltat în mod autarhic dând naștere la o multitudine de limbi și culturi cu rădăcini comune și este cea mai veche cultură vie de pe Pământ. Băștinașii duceau o viață de vânători-culegători și trăiau în grupuri seminomade care băteau mari teritorii pentru a vâna cu lancea sau cu bumerangul, pescuind din canoe sau culegând fructe și plante. Din cauză că limbile băștinașilor nu aveau scriere, cântecele și legendele se transmiteau prin viu-grai. "Tjukurpa" este o culegere de legende băștinașe
Aborigeni australieni () [Corola-website/Science/326828_a_328157]
-
sunt o populație nilotică, seminomadă, pastorală, din nordul Kenyei, înrudită cu masaii, dar distinctă față de aceștia, a căror viață se desfășoară în jurul numeroaselor cirezi de vite, dar și a turmelor de oi, capre sau cămile. Triburi războinice, samburu, sunt însă mai putin celebrii decât verii
Samburu () [Corola-website/Science/325237_a_326566]
-
restul teritoriului de un lider semi-independent, ("gyula"). Ștefan I ("Vajk") a fost obligat nu doar să cucerească teritoriile guvernate de "gyula", dar și cel conduse de Ahtum ("Ajtony"). De asemenea, el a trebuit să supună triburile „maghiarilor negri” (triburi maghiare seminomade de nord - în conformitate cu convențiile nomazilor, negrul era asociat nordului). Titlul "Nagyfejedelem" a dispărut odată cu încoronarea regelui Ștefan I ("Vajk") pe 25 decembrie 1000 sau 1 ianuarie 1002.
Mare principe al ungurilor () [Corola-website/Science/328319_a_329648]
-
Reza Pahlavi a preluat conducerea, beneficiind de sprijin britanic. Acesta a început o politică de sedentarizare a triburilor arabe din regiune, fapt ce a dus la izbucnirea unui conflict între acestea și conducere întrucât grupurile de arabi erau prin tradiție seminomade. Teheranul a început un proces de centralizare, impunând Farsi ca limbă oficială și interzicând limba arabă în școli. Această centralizare a fost exacerbată în 1936, când regiunea a fost denumită Khuzestan de către guvernul central iranian, într-o încercare de negare
Comunitatea arabă din provincia Khuzestan () [Corola-website/Science/335365_a_336694]